Stimularea magnetică transcraniană (TMS) utilizează câmpuri magnetice pentru a stimula anumite zone ale creierului. Aceasta a demonstrat rezultate promițătoare în tratarea tulburării obsesiv-compulsive (OCD), inclusiv în cazurile care nu răspund la alte tratamente.
În plus, mulți specialiști analizează în prezent modul în care persoanele cu OCD sunt considerate neurodivergente datorită tiparelor neuronale specifice.
În plus, mulți specialiști analizează în prezent modul în care persoanele cu OCD sunt considerate neurodivergente datorită tiparelor neuronale specifice.
În plus, mulți specialiști analizează în prezent modul în care persoanele cu OCD sunt considerate neurodivergente datorită tiparelor neuronale specifice.
Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD) este o afecțiune cronică de sănătate mintală. De obicei, este tratată prin terapie cognitiv-comportamentală și medicație, însă și alte tratamente, precum stimularea magnetică transcraniană (TMS), pot fi eficiente.
Cuprins:
Ce este TMS?
Stimularea magnetică transcraniană este o procedură neinvazivă care utilizează câmpuri magnetice pentru a stimula celulele nervoase din creier.
În timpul terapiei, un dispozitiv electromagnetic este plasat pe scalp, în apropierea frunții. Acest dispozitiv generează impulsuri magnetice care pot influența activitatea anumitor zone ale creierului, în funcție de afecțiunea tratată.
În 2018, Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) din Statele Unite a aprobat utilizarea TMS pentru tratarea OCD, în special pentru simptomele care nu au răspuns la medicație și terapie psihologică.
Protocolul TMS pentru OCD vizează de obicei cortexul prefrontal, o zonă a creierului implicată în reglarea dispoziției și anxietății.
Există diferite metode de administrare a TMS, inclusiv stimularea magnetică transcraniană repetitivă (rTMS) și stimularea magnetică transcraniană profundă (dTMS), care pătrunde mai adânc în țesuturile creierului.
TMS nu este folosită doar pentru OCD. Medicii o utilizează și pentru tratarea depresiei, tulburărilor de anxietate, sindromului de stres posttraumatic (PTSD) și altor afecțiuni mintale.
Este TMS eficientă și sigură pentru tratarea OCD?
TMS este considerată un tratament sigur, iar cercetările sugerează că poate ajuta la reducerea simptomelor OCD.
În practica clinică, medicii recomandă adesea combinarea stimulării magnetice cu metode psihoterapeutice specifice, cum ar fi terapia prin expunere pentru reducerea simptomelor OCD.
În practica clinică, medicii recomandă adesea combinarea stimulării magnetice cu metode psihoterapeutice specifice, cum ar fi terapia prin expunere pentru reducerea simptomelor OCD.
În practica clinică, medicii recomandă adesea combinarea stimulării magnetice cu metode psihoterapeutice specifice, cum ar fi terapia prin expunere pentru reducerea simptomelor OCD.
Un studiu din 2020 a descoperit că TMS îmbunătățește simptomele OCD, chiar și la persoanele care nu au avut rezultate pozitive cu medicația și terapia cognitiv-comportamentală (CBT).
Un studiu din 2021 a concluzionat că TMS, în special la frecvențe joase, este eficientă pentru tratarea OCD. Stimularea cortexului prefrontal dorsolateral (zona superioară a frunții) și a zonei motorii suplimentare (partea superioară a capului) a avut rezultate bune.
În plus, cercetătorii au descoperit că TMS este, în general, bine tolerată, iar efectele secundare sunt ușoare și gestionabile. O altă analiză din 2023 a ajuns la o concluzie similară.
Unul dintre principalele obstacole în studiile despre TMS pentru OCD este lipsa unui consens privind zonele exacte ale creierului care ar trebui vizate, tratamentele suplimentare necesare și durata optimă a sesiunilor. Cercetări viitoare vor clarifica aceste aspecte.
La ce să te aștepți în timpul unei sesiuni TMS
Vei lucra cu un tehnician sau un medic specializat în această terapie. Nu va fi nevoie să rămâi peste noapte în spital și vei fi treaz pe toată durata procedurii.
Spre deosebire de alte proceduri neurostimulatoare, cum este terapia electroconvulsivă (ECT), TMS nu implică anestezie generală sau perioade lungi de recuperare.
Spre deosebire de alte proceduri neurostimulatoare, cum este terapia electroconvulsivă (ECT), TMS nu implică anestezie generală sau perioade lungi de recuperare.
Spre deosebire de alte proceduri neurostimulatoare, cum este terapia electroconvulsivă (ECT), TMS nu implică anestezie generală sau perioade lungi de recuperare.
O sesiune TMS poate include următorii pași:
- Vei sta confortabil pe un scaun și ți se pot oferi dopuri pentru urechi, deoarece procedura poate produce zgomote puternice.
- Tehnicianul sau medicul va plasa un dispozitiv electromagnetic pe scalp, în apropierea frunții.
Fiecare sesiune de TMS durează între 20 și 60 de minute, dar numărul total de sesiuni necesare pentru OCD poate varia. De obicei, tratamentul implică mai multe ședințe pe săptămână, timp de aproximativ 4 până la 6 săptămâni.
Unele persoane cu OCD pot observa îmbunătățiri ale simptomelor încă din primele săptămâni de tratament.
Are TMS efecte secundare pentru OCD?
TMS este, în general, bine tolerată, dar pot apărea unele efecte secundare. Acestea pot include:
Majoritatea efectelor secundare dispar de la sine după primele câteva sesiuni. Medicamentele pentru durere fără prescripție medicală pot ajuta la ameliorarea durerilor de cap și a durerilor cervicale.
Poți discuta despre orice efecte secundare și opțiuni de gestionare cu tehnicianul TMS sau cu medicul tău.
Conform cercetărilor, există un risc de 0.1% de apariție a convulsiilor în timpul unui tratament cu TMS.
Este important să discuți cu un specialist în sănătate înainte de a începe terapia TMS, mai ales dacă ai nelămuriri.
Se folosește TMS împreună cu alte terapii pentru OCD?
Da, TMS este adesea utilizată împreună cu alte tratamente pentru OCD.
Combinarea TMS cu terapia psihologică și medicația poate aborda atât aspectele psihologice, cât și pe cele fiziologice ale OCD.
Conform unei analize din 2023, încă nu există un consens clar privind cel mai eficient protocol pentru tratarea OCD cu TMS. Acest lucru înseamnă că specialiștii nu au stabilit încă ce combinații de tratamente sunt cele mai eficiente alături de TMS.
Este TMS potrivită pentru toți cei cu OCD?
Deși este considerată o procedură sigură, TMS nu este recomandată tuturor persoanelor cu OCD.
De obicei, TMS este indicată pentru persoanele ale căror simptome OCD nu au răspuns la alte tratamente, cum ar fi medicația și terapia.
Un medic ar putea să nu recomande TMS dacă ai anumite afecțiuni medicale sau dacă:
TMS nu a fost testată pe persoane însărcinate.
Dacă nu ești sigur(ă) că TMS ți-ar fi benefică, poți consulta un specialist în sănătate pentru o a doua opinie.
Concluzie
TMS este un tratament promițător pentru OCD, în special pentru persoanele care nu au obținut rezultate pozitive cu terapiile convenționale, precum terapia cognitiv-comportamentală și medicația.
Fiind o metodă non-invazivă și sigură, TMS s-a dovedit eficientă în reducerea simptomelor OCD și îmbunătățirea calității vieții.
Dacă te gândești să încerci TMS pentru OCD, un specialist în acest tratament te poate ajuta să stabilești dacă este o opțiune potrivită pentru tine.
De asemenea, poți explora și alte tratamente alternative pentru OCD, precum stimularea profundă a creierului, terapia asistată de substanțe psihedelice și intervențiile bazate pe mindfulness.
Fiecare sesiune de TMS durează între 20 și 60 de minute, dar numărul total de sesiuni necesare pentru OCD poate varia. De obicei, tratamentul implică mai multe ședințe pe săptămână, timp de aproximativ 4 până la 6 săptămâni.
Unele persoane cu OCD pot observa îmbunătățiri ale simptomelor încă din primele săptămâni de tratament.
Are TMS efecte secundare pentru OCD?
TMS este, în general, bine tolerată, dar pot apărea unele efecte secundare. Acestea pot include:
Majoritatea efectelor secundare dispar de la sine după primele câteva sesiuni. Medicamentele pentru durere fără prescripție medicală pot ajuta la ameliorarea durerilor de cap și a durerilor cervicale.
Poți discuta despre orice efecte secundare și opțiuni de gestionare cu tehnicianul TMS sau cu medicul tău.
Conform cercetărilor, există un risc de 0.1% de apariție a convulsiilor în timpul unui tratament cu TMS.
Este important să discuți cu un specialist în sănătate înainte de a începe terapia TMS, mai ales dacă ai nelămuriri.
Se folosește TMS împreună cu alte terapii pentru OCD?
Da, TMS este adesea utilizată împreună cu alte tratamente pentru OCD.
Combinarea TMS cu terapia psihologică și medicația poate aborda atât aspectele psihologice, cât și pe cele fiziologice ale OCD.
Conform unei analize din 2023, încă nu există un consens clar privind cel mai eficient protocol pentru tratarea OCD cu TMS. Acest lucru înseamnă că specialiștii nu au stabilit încă ce combinații de tratamente sunt cele mai eficiente alături de TMS.
Este TMS potrivită pentru toți cei cu OCD?
Deși este considerată o procedură sigură, TMS nu este recomandată tuturor persoanelor cu OCD.
De obicei, TMS este indicată pentru persoanele ale căror simptome OCD nu au răspuns la alte tratamente, cum ar fi medicația și terapia.
Un medic ar putea să nu recomande TMS dacă ai anumite afecțiuni medicale sau dacă:
TMS nu a fost testată pe persoane însărcinate.
Dacă nu ești sigur(ă) că TMS ți-ar fi benefică, poți consulta un specialist în sănătate pentru o a doua opinie.
Concluzie
TMS este un tratament promițător pentru OCD, în special pentru persoanele care nu au obținut rezultate pozitive cu terapiile convenționale, precum terapia cognitiv-comportamentală și medicația.
Fiind o metodă non-invazivă și sigură, TMS s-a dovedit eficientă în reducerea simptomelor OCD și îmbunătățirea calității vieții.
Dacă te gândești să încerci TMS pentru OCD, un specialist în acest tratament te poate ajuta să stabilești dacă este o opțiune potrivită pentru tine.
De asemenea, poți explora și alte tratamente alternative pentru OCD, precum stimularea profundă a creierului, terapia asistată de substanțe psihedelice și intervențiile bazate pe mindfulness.
Cancerul oral și al gâtului devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. Vârsta medie a diagnosticului în Statele Unite este de aproximativ 64 de ani. Doar 20% dintre aceste tipuri de cancer apar la persoanele sub 55 de ani.
În țările occidentale, ratele cancerului de gât au crescut semnificativ în ultimii ani din cauza creșterii infecțiilor cu HPV. Amigdalele sunt cel mai frecvent loc unde se dezvoltă aceste tipuri de cancer.
Există mai multe tipuri de HPV. HPV 16 este responsabil pentru aproximativ 90% dintre cancerele orale și de gât asociate cu acest virus.
Factori de risc pentru amigdalită
Amigdalita este mai frecventă la copii. Deși nu este contagioasă, multe dintre infecțiile care o provoacă sunt.
Factorii de risc pentru amigdalită includ:
Când ar trebui să consulți un medic?
Este recomandat să consulți un medic dacă durerea în gât nu dispare după aproximativ 2 săptămâni.
Multe alte afecțiuni, pe lângă amigdalită sau cancer, pot provoca dureri în gât. De exemplu, faringita streptococică este o cauză comună a durerii în gât care poate necesita antibiotice.
Diagnosticarea cancerului de amigdale și a amigdalitei
Un medic poate diagnostica amigdalita prin examinarea gâtului. De asemenea, poate preleva un tampon din gât sau o probă de sânge pentru a identifica cauza infecției.
Diagnosticarea cancerului de amigdale poate include:
- tomografie computerizată (CT)
- imagistică prin rezonanță magnetică (IRM)
- tomografie cu emisie de pozitroni (PET)
Tratamentul cancerului de amigdale și al amigdalitei
Iată o privire asupra modului în care sunt tratate aceste afecțiuni.
Tratamentul cancerului de amigdale
Opțiunile de tratament pentru cancerul de amigdale includ:
Un tratament mai puțin intensiv poate fi eficient pentru persoanele cu cancer HPV-negativ.
Tratamentul amigdalitei
Amigdalita poate fi tratată cu:
Poți preveni cancerul de amigdale sau amigdalita?
Nu poți preveni întotdeauna cancerul de amigdale, dar îți poți reduce riscul evitând consumul excesiv de alcool și fumatul.
Amigdalita poate fi prevenită într-o oarecare măsură prin evitarea expunerii copiilor la persoane bolnave de răceală sau alte infecții.
Întrebări frecvente despre cancerul de amigdale și amigdalita
Poți face cancer de amigdale chiar dacă ți-au fost îndepărtate amigdalele?
Da, este posibil. Cancerul se poate dezvolta în țesutul rămas după îndepărtarea amigdalelor.
Este cancerul de amigdale fatal?
Cancerul de amigdale se poate răspândi la ganglionii limfatici sau alte țesuturi din apropiere. Cancerul avansat poate fi fatal.
Care este diferența dintre cancerul de amigdale și pietrele amigdaliene?
Pietrele amigdaliene apar atunci când bacteriile și resturile alimentare se acumulează pe amigdale și se întăresc. Ele pot provoca dureri în gât sau depuneri vizibile pe amigdale.
Care este rata de supraviețuire pentru cancerul de amigdale?
Cancerul de amigdale asociat cu HPV are o rată de supraviețuire de 5 ani de aproximativ 71%. Cancerul de amigdale care nu este asociat cu HPV are o rată de supraviețuire de 5 ani de aproximativ 46%. Rata de supraviețuire la 5 ani înseamnă că o persoană este în viață la cinci ani după diagnosticul inițial.
Concluzie
Amigdalita și cancerul de amigdale pot provoca simptome similare. Amigdalita este mai frecventă la copiii de vârstă școlară, în timp ce cancerul de amigdale este mai frecvent la adulții în vârstă.
Medicii recomandă adesea antibiotice sau intervenții chirurgicale pentru tratarea amigdalitei. Cancerul de amigdale poate fi tratat prin intervenție chirurgicală, radioterapie sau chimioterapie.
Cancerul de amigdale este cauzat de mutații genetice în celulele amigdalelor. Chisturile amigdaliene pot avea mai multe cauze diferite.
Cauzele chisturilor amigdaliene
Conform unui studiu din 2019, cel mai frecvent tip de chist care apare pe amigdale este chistul de retenție tonsilar. Aceste chisturi se formează atunci când o glandă producătoare de mucus este blocată.
Alte tipuri mai rare de chisturi amigdaliene includ:
Un abcese peritonsilar poate semăna cu un chist. Este o infecție bacteriană care apare de obicei din cauza unei angine streptococice netratate. Aceasta determină formarea unei umflături pline cu puroi pe una dintre amigdale sau în apropierea acestora, pe partea din spate a palatului.
Cauzele cancerului de amigdale
Cancerul de amigdale este cauzat de mutații genetice care determină celulele să se înmulțească necontrolat. Aceste mutații pot fi influențate de factori precum:
Concluzie
Chisturile amigdaliene și cancerul de amigdale pot avea simptome similare, dar sunt condiții diferite. Chisturile sunt de obicei benigne și nu necesită tratament decât dacă provoacă disconfort, în timp ce cancerul necesită diagnosticare și tratament medical.
Un medic poate face diferența între aceste două afecțiuni prin teste precum biopsia și investigațiile imagistice.