Markeri enzimatici: scop, procedură și rezultate

Ce sunt markerii enzimatici?

Enzimele sunt proteine complexe specializate care ajută la realizarea modificărilor chimice în toate părțile corpului. De exemplu, ele ajută la descompunerea alimentelor, astfel încât organismul să le poată folosi eficient. De asemenea, contribuie la coagularea sângelui și sunt prezente în fiecare organ și celulă din corp. Enzimele sunt esențiale pentru funcționarea corectă a organismului.

Markerii enzimatici sunt teste de sânge care analizează activitatea anumitor enzime din corp. Unele boli moștenite sau afecțiuni pot face ca aceste enzime să nu mai funcționeze corespunzător sau să fie mai puțin eficiente. Monitorizarea creșterii sau scăderii nivelurilor enzimelor poate ajuta la diagnosticarea unei varietăți de afecțiuni.

Medicul poate recomanda un test de sânge pentru markerii enzimatici sau un test de sânge de rutină pentru a identifica eventualele anomalii. În unele cazuri, testul poate fi repetat de mai multe ori pe parcursul câtorva zile pentru a monitoriza modificările în timp.

Care sunt tipurile comune de markeri enzimatici?

Izofenimele CPK

Testul pentru izoenzimele CPK măsoară nivelul de creatin fosfokinază (CPK) din sânge. Enzimele CPK se găsesc în inimă, creier și mușchii scheletici. Nivelurile normale de CPK variază în funcție de vârstă, sex și rasă.

Fiecare laborator poate avea mici diferențe în valorile de referință. În general, un nivel de CPK de aproximativ 200 unități pe litru (U/L) sau mai puțin este considerat normal la un adult. Testarea mai specifică poate fi realizată, dar nu este o procedură de rutină.

Citește mai mult: Testul izoenzimelor CPK »

CPK-1 se găsește în principal în creier și plămâni. Creșterea nivelului de CPK-1 poate fi cauzată de:

• cancer cerebral
• leziuni cerebrale, accident vascular cerebral sau hemoragie cerebrală
• infarct pulmonar (moartea țesutului pulmonar)
• convulsii
• terapie electroconvulsivă

Nivelul CPK-2 crește după un infarct miocardic. Creșterea nivelului de CPK-2 poate fi cauzată și de:

• operație pe cord deschis
• inflamația mușchiului cardiac
• leziuni ale inimii
• defibrilare
• leziuni electrice
• compresii toracice după stop cardiac

Un nivel ridicat de CPK-3 poate indica stres muscular, leziuni severe ale mușchilor sau poate fi cauzat de:

• distrugerea, distrofia sau inflamația musculară
• injecții intramusculare
• electromiografie (test pentru funcția mușchilor și a nervilor)
• intervenții chirurgicale recente
• convulsii
• exerciții fizice intense

Enzime cardiace

Anumite enzime cardiace intră treptat în sânge dacă ai avut un infarct miocardic, iar inima ta a fost afectată. Un test de sânge utilizat frecvent la pacienții care ajung la camera de urgență cu simptome de infarct este testarea prezenței anumitor proteine în sânge. Medicul poate verifica nivelul de CPK-2, cunoscut și sub numele de CK-MB. Acest marker este foarte specific pentru leziunile mușchiului cardiac și crește rapid în timpul unui infarct. Nivelul normal de CK-MB trebuie să fie între 5-25 unități internaționale pe litru (UI/L).

Markerul preferat pentru leziunile cardiace este însă o proteină numită troponină. Nivelul troponinei ar trebui să fie sub 0,02 nanograme pe mililitru (ng/mL). Aceasta crește mai lent decât CK-MB, dar rămâne în sânge mai mult timp.

Aflați mai multe: Simptomele unui infarct miocardic »

Enzime hepatice

Enzimele hepatice crescute pot fi cauzate de inflamație sau de deteriorarea celulelor hepatice. De obicei, aceste creșteri sunt asociate cu o leziune acută sau cu un proces care a avut loc într-o perioadă scurtă de timp din cauza:

• medicamentelor eliberate pe bază de rețetă, cum ar fi statinele
• medicamentelor fără prescripție medicală, cum ar fi acetaminofenul (Paracetamol, Tylenol)
• consumului de alcool
• insuficienței cardiace sau infarctului miocardic
• bolilor hepatice, precum hepatita, boala ficatului gras, cancerul hepatic și ciroza
• obezității
• bolii celiace, o afecțiune digestivă
• virusurilor, cum ar fi citomegalovirusul, hepatita A, B, C, E, mononucleoza și virusul Epstein-Barr
• bolilor inflamatorii, precum dermatomiozita, pancreatita și inflamația vezicii biliare
• bolilor musculare, cum ar fi distrofia musculară sau polimiozita
• ischemiei, sau lipsei de oxigen la nivelul ficatului, cum se întâmplă în cazul stopului cardiac
• hemocromatozei, o afecțiune în care există prea mult fier în sânge
• hipotiroidismului
• bolii Wilson, o afecțiune în care cuprul se acumulează în organism
• traumatismelor fizice la nivelul organului

Există mai mulți markeri utilizați pentru a testa funcția hepatică. Acești markeri ajută la determinarea dacă leziunea afectează parenchimul hepatic (celulele hepatice) sau sistemul biliar. Cei mai importanți markeri sunt aminotransferazele hepatice: alanin aminotransferaza (ALT) și aspartat aminotransferaza (AST).

ALT este produsă în principal de ficat, în timp ce AST poate proveni din ficat, mușchiul cardiac, mușchii scheletici, rinichi și creier. Valorile normale ale ALT sunt de 29-33 UI/L la bărbați și 19-25 UI/L la femei. Valorile normale ale AST pot varia între 10-40 UI/L la bărbați și 9-32 UI/L la femei.

Aceste valori de referință pot varia în funcție de laborator. Este important să compari nivelurile enzimelor hepatice cu valorile de referință furnizate de laboratorul unde ai efectuat testul.

Cum se efectuează testele pentru markerii enzimatici?

Testul este o analiză de sânge de rutină, efectuată într-un laborator. Nu este necesară o pregătire specială sau postul. Cu toate acestea, informează-ți medicul despre toate medicamentele și suplimentele pe care le iei înainte de test.

O analiză de sânge implică următorii pași:

• Un cadru medical va curăța cu un antiseptic o zonă mică de pe braț, de obicei partea interioară a cotului sau dosul palmei.
• Va lega un garou în jurul brațului superior pentru a crea presiune și a face vena mai vizibilă.
• Va introduce un ac în venă, iar sângele va fi colectat într-un flacon. Este posibil să simți o ușoară înțepătură sau usturime.
• După colectarea sângelui, garoul și acul vor fi îndepărtate.
• Se va aplica un plasture sau un pansament pe locul puncției, iar proba de sânge va fi trimisă la laborator pentru analiză.
• Întregul proces durează doar câteva minute.

Care sunt riscurile testelor pentru markerii enzimatici?

Este posibil să simți o ușoară sensibilitate la locul puncției și să apară o mică vânătaie sau o senzație trecătoare de pulsare.

Majoritatea oamenilor nu au efecte secundare grave sau de lungă durată după o analiză de sânge. Complicațiile rare includ:

• sângerare
• senzație de amețeală
• leşin

• infecție, un risc mic care apare ori de câte ori pielea este perforată

Contactează imediat medicul dacă ai oricare dintre aceste simptome.

Ce înseamnă rezultatele testului?

Rezultatele anormale ale testului pot indica diverse probleme, de la boli grave până la o simplă întindere musculară, deoarece enzimele sunt prezente în fiecare celulă a corpului tău. Medicul va putea stabili un plan de tratament adecvat pe baza nivelurilor exacte ale markerilor enzimatici și a simptomelor pe care le ai.