Cele șapte etape de adaptare la pierderea vederii sunt similare cu etapele doliului pe care oamenii le experimentează atunci când pierd pe cineva drag.
Pierderea vederii poate fi o experiență înfricoșătoare, care provoacă multe emoții. Indiferent dacă apare brusc, din cauza unui accident, sau treptat, din cauza unei afecțiuni degenerative, este normal să te îngrijorezi cu privire la modul în care îți va afecta viața.
Dean și Naomi Tuttle au descris aceste șapte etape în cartea lor din 2004, „Stima de sine și adaptarea la orbire: Procesul de a răspunde cerințelor vieții”.
Aceste etape sunt foarte asemănătoare cu cele cinci etape ale doliului descrise de Kübler-Ross pentru pierderea unei persoane dragi.
Mai jos poți afla mai multe despre fiecare etapă de adaptare la pierderea vederii.
Cuprins:
Este normal ca o persoană să se simtă speriată și copleșită atunci când își dă seama că și-a pierdut vederea, mai ales dacă acest lucru se întâmplă pe neașteptate. Pot apărea gânduri rapide și stresante despre cum se va schimba viața în viitor, ceea ce poate duce la anxietate puternică.
Pierderea bruscă a vederii este adesea asociată cu diverse urgențe oculare ce necesită asistență medicală imediată.
Pierderea bruscă a vederii este adesea asociată cu diverse urgențe oculare ce necesită asistență medicală imediată.
Pierderea bruscă a vederii este adesea asociată cu diverse urgențe oculare ce necesită asistență medicală imediată.
Pierderea bruscă a vederii este adesea asociată cu diverse urgențe oculare ce necesită asistență medicală imediată.
Persoanele apropiate pot oferi sprijin ascultând și ajutând atât fizic, cât și emoțional. Cel afectat are nevoie de discuții sincere despre situația sa, dar și de o abordare blândă pentru a face față acestei perioade dificile.
În această etapă, mulți oameni se simt detașați de realitate sau au dificultăți în a accepta situația. Le poate fi greu să creadă că vederea lor s-a deteriorat și pot refuza să accepte realitatea.
Amânarea consultului medical poate agrava patologii progresive, cum este degenerescența maculară legată de vârstă.
Amânarea consultului medical poate agrava patologii progresive, cum este degenerescența maculară legată de vârstă.
Amânarea consultului medical poate agrava patologii progresive, cum este degenerescența maculară legată de vârstă.
Amânarea consultului medical poate agrava patologii progresive, cum este degenerescența maculară legată de vârstă.
Adesea, evită să caute ajutor medical imediat, deoarece este mai ușor să rămână în negare decât să înfrunte adevărul că vederea lor nu va mai fi la fel. Unii oameni chiar continuă să facă activități periculoase, cum ar fi condusul.
Apropiații pot oferi sprijin prin:
Este important să nu se insiste prea mult în această etapă, deoarece persoana afectată are nevoie de timp pentru a înțelege ce se întâmplă. Mulți nu se simt încă pregătiți să caute ajutor.
După ce șocul inițial dispare, multe persoane se retrag din activitățile lor obișnuite și petrec mai mult timp singure, intrând într-o perioadă de doliu.
Pierderea vederii poate face dificilă sau imposibilă desfășurarea unor activități, precum condusul, ceea ce poate agrava izolarea și tristețea.
În această etapă, persoanele afectate pot simți:
Unii pot avea izbucniri de furie sau se pot îndepărta emoțional de cei din jur.
Discuțiile cu cineva care a trecut printr-o situație similară sau participarea la activități plăcute pot ajuta la atenuarea sentimentelor negative și la adaptarea treptată la noua realitate.
Etapa 4 se caracterizează prin sentimente de neputință și disperare. Persoana afectată poate să nu mai aibă dorința de a face nimic și să înceteze să aibă grijă de sine.
De asemenea, poate experimenta:
Grupurile de suport pot fi de mare ajutor în această etapă, la fel ca și menținerea contactului cu prietenii și participarea la activități sociale. Persoana are nevoie de ascultare, reasigurare și o perspectivă realistă din partea celor de încredere.
Etapa 5 marchează un punct de cotitură în recăpătarea unei perspective mai pozitive. În această fază, oamenii încep să creadă că pot recăpăta controlul asupra vieții lor. Ei pot adopta o mentalitate de tipul „viața merită trăită”. Un moment important este atunci când realizează că, în ciuda pierderii vederii, ei sunt aceeași persoană ca înainte.
Persoana poate începe să descopere noi modalități de a desfășura activitățile care îi plac. Totuși, este posibil să încerce să facă lucrurile la fel ca înainte, fără să își adapteze metodele la noua realitate.
Participarea la rețele de sprijin sau activități poate fi benefică în această etapă.
În această etapă, persoana își dezvoltă abilitățile și tehnicile necesare pentru a trăi cu afecțiunea oculară. Învăță să realizeze sarcinile zilnice într-un mod nou, dar mulți oameni continuă să se simtă stânjeniți în public.
În această etapă, efectuarea unui test de acuitate vizuală poate ajuta la alegerea instrumentelor optice și dispozitivelor de asistență optime.
În această etapă, efectuarea unui test de acuitate vizuală poate ajuta la alegerea instrumentelor optice și dispozitivelor de asistență optime.
În această etapă, efectuarea unui test de acuitate vizuală poate ajuta la alegerea instrumentelor optice și dispozitivelor de asistență optime.
În această etapă, efectuarea unui test de acuitate vizuală poate ajuta la alegerea instrumentelor optice și dispozitivelor de asistență optime.
Apropiații și îngrijitorii pot participa împreună cu persoana la activități noi pentru a sprijini procesul de adaptare.
Ultima etapă presupune conștientizarea faptului că persoana are valoare și că afecțiunea oculară este doar o parte din identitatea sa. În această fază, mulți oameni se simt pregătiți să își construiască relații noi sau să le refacă pe cele vechi.
Cei care ajung în această etapă pot avea alternanțe între emoții pozitive și negative, dar, per ansamblu, experimentează o stabilitate emoțională. Ei se pot bucura de activități recreative și pot folosi diverse instrumente și strategii fără a se simți stânjeniți.
Există numeroase resurse și grupuri de sprijin pentru persoanele cu pierdere de vedere. Iată câteva opțiuni care pot fi utile:
Află mai multe despre resursele pentru pierderea vederii.
A face față pierderii vederii poate fi foarte dificil. Este normal să experimentezi o gamă largă de emoții, precum tristețe, furie sau regret.
Pentru a preveni complicațiile severe, controalele oftalmologice regulate și măsurile proactive pentru sănătatea ochilor sunt esențiale.
Pentru a preveni complicațiile severe, controalele oftalmologice regulate și măsurile proactive pentru sănătatea ochilor sunt esențiale.
Pentru a preveni complicațiile severe, controalele oftalmologice regulate și măsurile proactive pentru sănătatea ochilor sunt esențiale.
Pentru a preveni complicațiile severe, controalele oftalmologice regulate și măsurile proactive pentru sănătatea ochilor sunt esențiale.
Multe persoane consideră că grupurile de sprijin sunt utile în procesul de adaptare la pierderea vederii. Poți găsi astfel de grupuri în zona ta întrebând medicul oftalmolog sau căutând online.
Medicul neurolog ți-a confirmat că acele pete albe apărute pe imaginile RMN (rezonanță magnetică) indică…
Cancerul este o afecțiune în care unele celule din corp suferă modificări anormale, începând să…
Ai primit o trimitere la medicul reumatolog pentru artrită psoriazică. Probabil știi deja cât de…
Nu, nu trebuie să-ți faci griji că îi vei răni sentimentele. Îmi amintesc foarte clar…
Deși dovezile medicale sunt împărțite, este clar că relația dintre consumul de alcool și ulcerul…
Felicitări! Ai ajuns la jumătatea sarcinii. După câteva luni pline de grețuri, oboseală și emoții,…