Boala Krabbe: cauze, simptome, diagnostic și opțiuni de tratament

Ce este boala Krabbe?

Boala Krabbe este o afecțiune genetică rară și gravă a sistemului nervos, care progresează rapid.

Persoanele care suferă de această boală au un deficit de galactosilceramidază (o enzimă esențială pentru organism). Lipsa acestei enzime duce la distrugerea treptată a tecii de mielină — stratul protector care învelește și protejează fibrele nervoase din creier.

Fără acest înveliș protector de mielină, celulele nervoase se degradează, iar sistemul nervos nu mai poate funcționa așa cum ar trebui.

În aproximativ 85-90% dintre cazuri, boala Krabbe debutează în primele luni de viață (de obicei înainte de vârsta de 6 luni), însă se poate declanșa uneori și mai târziu, în copilărie sau la maturitate.

În prezent nu există un tratament care să vindece boala Krabbe, iar majoritatea sugarilor afectați nu supraviețuiesc dincolo de vârsta de 2 ani.

În literatura medicală, boala Krabbe mai este întâlnită și sub următoarele denumiri:

• deficit de galactocerebrozidază (GALC)
• deficit de galactocerebrozid-beta-galactozidază
• deficit de galactosilceramidază
• lipidoză cu galactosilceramidă
• leucoencefalopatie cu celule globoide
• leucodistrofie cu celule globoide
• sfingolipidoză de tip Krabbe

Care sunt simptomele bolii Krabbe?

Simptomele și gravitatea bolii variază de la o persoană la alta.

În general, cu cât boala debutează mai devreme, cu atât evoluează mai rapid. Persoanele la care boala se declanșează mai târziu în viață pot avea simptome mai ușoare decât sugarii.

Forma cu debut precoce (la sugari)

Bebelușii afectați pot prezenta:

• iritabilitate extremă și plâns neconsolat
• dificultăți la înghițire (probleme de alimentație)
• vărsături frecvente
• episoade inexplicabile de febră
• stare de semiconștiență sau scăderea reactivității

De asemenea, copiii pot fi extrem de sensibili la zgomote și tresar foarte ușor la stimuli sonori obișnuiți.

Apar frecvent și probleme motorii, cum ar fi spasme musculare (contracturi dureroase) la nivelul picioarelor și convulsii. Picioarele pot rămâne rigide și întinse din șolduri și genunchi, în timp ce gleznele și degetele pot fi îndoite (flexate).

Pe măsură ce boala avansează, pot apărea orbirea, întârzieri severe în dezvoltarea fizică și psihică, precum și neuropatia periferică (afectarea nervilor periferici). Neuropatia periferică se manifestă prin:

• slăbiciune musculară
• dureri
• amorțeală
• înroșirea pielii
• senzații de arsură sau furnicături

Forma cu debut tardiv (la copii mai mari și adolescenți)

La copiii mai mari și la adolescenți, primele semne pot include:

• pierderea controlului asupra mișcărilor voluntare (dificultăți la mers și probleme de coordonare)
• scăderea treptată a vederii până la orbire
• rigiditate musculară progresivă la nivelul picioarelor

Ce cauzează boala Krabbe?

Boala Krabbe este provocată de o mutație genetică — o modificare permanentă în secvența de ADN a unei gene specifice, care împiedică producerea corectă a unei proteine.

Gena responsabilă se află pe cromozomul 14. Pentru ca un copil să facă această boală, trebuie să moștenească gena modificată de la ambii părinți. Această mutație duce la lipsa unei enzime vitale numite galactosilceramidază (GALC).

În cazurile cu debut tardiv, mutația genetică este ușor diferită față de cea specifică formei infantile.

Enzima GALC are rolul de a descompune două substanțe grase din creier: galactosilceramida și psihozina. Când enzima lipsește, nivelul de psihozină poate ajunge de 100 de ori mai mare decât cel normal, ceea ce devine toxic și distruge celulele care formează teaca protectoare a nervilor.

Cine prezintă risc de a dezvolta boala Krabbe?

Boala Krabbe este foarte rară, afectând aproximativ 1 din 100.000 de persoane la nivel mondial. Este întâlnită ceva mai des în rândul populațiilor de origine scandinavă. Băieții și fetele sunt afectați în egală măsură.

Dacă ambii părinți sunt purtători ai genei modificate (fără a fi ei înșiși bolnavi), există un risc de 25% (1 din 4) la fiecare sarcină ca micuțul să moștenească ambele copii ale genei și să dezvolte boala.

Cum se diagnostichează boala Krabbe?

Medicul va începe cu un examen fizic detaliat pentru a evalua simptomele. Pentru a confirma suspiciunea, se recoltează o probă de sânge sau o mică mostră de țesut (biopsie de piele) pentru analize de laborator.

Laboratorul verifică nivelul de activitate al enzimei GALC. Dacă activitatea acesteia este extrem de scăzută, diagnosticul este foarte probabil. Pentru confirmare și pentru a evalua gradul de afectare a sistemului nervos, medicul poate recomanda:

• RMN cerebral (rezonanță magnetică). Permite vizualizarea creierului și evidențiază pierderea difuză de mielină.
• Studii de conducere nervoasă (electromiografie). Măsoară viteza cu care impulsurile electrice circulă prin nervi.
• Examen oftalmologic. Verifică sănătatea nervului optic și depistează din timp eventualele leziuni.
• Testare genetică. Identifică mutația exactă din gena GALC.
• Amniocenteză. În cazul sarcinilor cu risc crescut, diagnosticul poate fi stabilit încă dinainte de naștere prin analizarea lichidului amniotic.

Cum se tratează boala Krabbe?

Pentru majoritatea pacienților, îngrijirea este paliativă și de susținere, având ca scop reducerea disconfortului, controlul crizelor și îmbunătățirea calității vieții pe cât posibil.

Totuși, în cazul copiilor diagnosticați înainte de apariția primelor simptome sau al celor cu debut tardiv, o opțiune este transplantul de celule stem hematopoietice (celule formatoare de sânge).

Acest transplant poate stabiliza evoluția bolii și poate prelungi durata de viață a pacientului dacă este efectuat la timp.

Transplantul de măduvă osoasă și terapiile celulare au fost folosite la un număr restrâns de pacienți, iar terapia genică este în prezent cercetată în studii clinice experimentale.

Ce complicații pot apărea?

Boala Krabbe este o afecțiune care pune viața în pericol. Deoarece afectează profund sistemul nervos central, principalele complicații sunt:

• pierderea completă a vederii (orbire)
• pierderea auzului (surditate)
• pierderea severă a tonusului muscular
• deteriorarea mintală progresivă
• insuficiența respiratorie și decesul

Care este evoluția pe termen lung?

În forma infantilă precoce, majoritatea copiilor nu supraviețuiesc dincolo de vârsta de 2 ani. Copiii la care boala se manifestă mai târziu au o evoluție ceva mai lentă, însă decesul survine de regulă la 2-7 ani de la stabilirea diagnosticului.

Se poate preveni boala Krabbe?

Dacă ambii părinți sunt purtători ai mutației genetice, există un risc de 25% ca fiecare copil să dezvolte boala.

Părinții pot afla dacă sunt purtători printr-o simplă analiză genetică de sânge. Acest test este recomandat în special dacă în familie au existat cazuri de boală Krabbe sau alte afecțiuni neurodegenerative genetice.

Dacă există antecedente în familie, testele prenatale pot depista boala încă din timpul sarcinii. Sfatul genetic este un pas foarte important dacă plănuiești să ai un copil și știi că în familia ta au existat astfel de probleme de sănătate.