Cum influențează ADHD-ul empatia: ce spun specialiștii

Unele cercetări sugerează că ADHD-ul (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) poate duce la un nivel de empatie mai scăzut sau, dimpotrivă, mult mai ridicat decât media. Psihoterapia și tratamentul medical adecvat te pot ajuta să găsești un echilibru sănătos.

Empatia este capacitatea de a recunoaște și de a înțelege emoțiile celor din jur. A empatiza cu cineva înseamnă să simți alături de acea persoană.

Anumite simptome asociate cu ADHD — cum ar fi agitația continuă, comportamentul impulsiv și dificultățile de concentrare — pot lăsa uneori impresia unei lipse de empatie, explică medicii psihiatri.

Desigur, acest lucru nu înseamnă că nu îți pasă de sentimentele celorlalți sau că nu le poți înțelege. De altfel, specialiștii subliniază că multe persoane cu ADHD sunt extrem de empatice.

Ce înseamnă un nivel scăzut de empatie?

Empatia este atât o trăsătură înnăscută, cât și o abilitate socială pe care o poți dezvolta pe parcursul vieții. Există două tipuri principale:

• Empatia cognitivă: reprezintă înțelegerea rațională a emoțiilor celorlalți. Aceasta te ajută să observi schimbările de ton, expresiile faciale sau limbajul corpului care indică ce gândește sau ce simte o persoană.
• Empatia afectivă (sau emoțională): îți permite să trăiești direct emoțiile altei persoane, să simți „la fel ca ea”. Acest tip de empatie stă la baza gesturilor de compasiune și bunătate.

Un nivel mai scăzut de empatie se poate manifesta prin:

• dificultăți în a înțelege ce simt ceilalți;
• greutate în a ierta greșelile celor din jur;
• tendința de a spune lucruri fără să te gândești la impactul vorbelor tale;
• acțiuni impulsive, fără a lua în calcul modul în care comportamentul tău îi afectează pe ceilalți;
• un interes redus pentru opiniile sau perspectivele altora;
• sentimente de frustrare sau confuzie în fața reacțiilor emoționale ale celor din jur.

Chiar dacă un nivel mai redus de empatie poate îngreuna înțelegerea experiențelor altor oameni, acest lucru nu te face o persoană „rea”.

Legătura dintre ADHD și empatia scăzută

Unele studii indică o posibilă legătură între ADHD și un nivel mai scăzut de empatie emoțională (afectivă).

O analiză din 2022 a arătat că unele persoane cu ADHD au obținut scoruri mai mici la testele de inteligență emoțională. Mai exact, le-a fost mai greu să recunoască indiciile nonverbale din vorbire — în special atunci când a fost vorba despre identificarea furiei în tonul vocii.

De asemenea, s-au observat dificultăți în procesarea simultană a informațiilor venite pe mai multe canale senzoriale (cum ar fi privitul și ascultatul în același timp).

Un alt studiu din 2021 a evidențiat faptul că persoanele cu ADHD pot avea un volum ușor mai redus în zona creierului asociată cu empatia emoțională, comparativ cu persoanele neurotipice.

Pe de altă parte, cercetările au arătat că nu există o legătură directă între ADHD și scăderea empatiei cognitive — capacitatea rațională de a înțelege ce gândește celălalt rămâne, de regulă, intactă.

Cum poți să îți dezvolți empatia

Dificultățile de relaționare pot crea tensiuni sau conflicte cu cei apropiați. O comunicare mai clară te poate ajuta să eviți neînțelegerile și să construiești relații armonioase.

Iată câteva strategii utile:

• Explică modul în care se manifestă simptomele tale: Spune-le prietenilor și celor dragi că nu vrei să îi întrerupi intenționat, ci doar că devii extrem de entuziasmat de subiect. Sau explică-le că ții minte mai ușor planurile dacă le primești în scris, prin mesaj, decât dacă îți sunt comunicate verbal.
• Pune mai multe întrebări: Oprește-te din când în când și întreabă-l pe celălalt ce părere are. Acest lucru îți oferă ocazia să îi asculți perspectiva și să exersezi ascultarea activă.
• Fii atent la limbajul corpului: Postura unei persoane spune multe despre starea ei. Dacă cineva dă din cap aprobator și stă orientat spre tine, este interesat de discuție. Dacă privește în altă parte sau își verifică telefonul, poate fi un semn bun să schimbi subiectul sau să îi ceri părerea.
• Exprimă-ți clar nevoile: Arată-le celor din jur cum te pot sprijini. De exemplu: „De obicei întârzii pentru că mă las prins de o activitate și pierd noțiunea timpului, nu pentru că am uitat de întâlnire. Când stabilim ceva important, mă ajută dacă îmi spui să vin cu 30 de minute mai devreme.”
• Exersează deschiderea emoțională: Dacă înveți să îți exprimi propriile emoții cu sinceritate, îți va fi mai ușor să te conectezi profund cu ceilalți.

Rolul psihoterapiei

Un psihoterapeut te poate ghida în mai multe direcții importante:

• identificarea simptomelor specifice și a modului în care îți afectează viața de zi cu zi;
• învățarea unor strategii eficiente pentru gestionarea acestor simptome;
• exersarea tehnicilor de comunicare pentru a-ți exprima mai clar nevoile;
• găsirea unor modalități sănătoase de a te apropia de ceilalți;
• analizarea temerilor legate de o eventuală lipsă de empatie.

Gândește-te la terapie ca la mersul la sală: poți face exerciții și singur, dar un specialist te ajută să știi exact ce mișcări să faci, cât de des și cum să îți atingi obiectivele fără să te accidentezi.

De exemplu, dacă întârzii frecvent, terapeutul te poate ajuta să identifici factorii care îți distrag atenția prin casă și să stabilești pași concreți pentru a respecta programul.

Tratamentul medicamentos

Unele cercetări sugerează că tratamentul prescris pentru ADHD — cum este metilfenidatul — poate îmbunătăți empatia emoțională la copii și adolescenți.

Acest tip de medicație acționează asupra unor neurotransmițători precum dopamina și noradrenalina, contribuind la reducerea impulsivității și la creșterea puterii de concentrare.

Medicamentele nu cresc empatia în mod automat, deoarece aceasta rămâne o abilitate care se învață și se exersează. Totuși, ținerea sub control a simptomelor de ADHD face mai ușoară cântărirea consecințelor propriilor acțiuni și atenția acordată stărilor celor din jur.

Hipersensibilitatea și empatia ridicată

La polul opus, multe persoane cu ADHD experimentează o sensibilitate crescută față de mediul înconjurător. Acest lucru înseamnă că filtrează mai greu stimulii senzoriali și emoționali, receptând foarte intens trăirile celorlalți.

Această receptivitate poate duce la o empatie ieșită din comun, dar și la o încărcare emoțională copleșitoare în situațiile sociale intense. Se poate manifesta prin:

• stări de epuizare cauzate de dispoziția celor din jur;
• tendința de a te detașa sau „împietri” când cineva trece printr-o criză emoțională puternică;
• evitarea situațiilor încărcate afectiv;
• dificultăți în a pune limite atunci când ceilalți își descarcă problemele asupra ta;
• retragerea și izolarea pentru a te proteja de supraîncărcare;
• senzația că ești copleșit de propriile emoții.

Dacă te confrunți cu o sensibilitate emoțională accentuată, specialiștii recomandă:

• să ții un jurnal în care să îți notezi trăirile și gândurile;
• să exersezi tehnici de relaxare și prezență conștientă (mindfulness) pentru a gestiona disconfortul emoțional;
• să înveți să stabilești limite clare în relații, protejându-ți energia;
• să apelezi la mișcare, exerciții de respirație profundă sau plimbări în natură pentru a elibera tensiunea acumulată.

Ce merită să reții

Capacitatea de a te pune în locul celuilalt și de a-i înțelege sentimentele este esențială pentru a construi relații apropiate și armonioase.

Fie că simți că îți este greu să te conectezi la emoțiile celorlalți, fie că te simți adesea copleșit de trăirile lor, sprijinul unui psihoterapeut sau al unui medic specialist te poate ajuta să dezvolți abilitățile de comunicare potrivite și să găsești echilibrul emoțional de care ai nevoie.