Evaluarea timpurie ajută la depistarea ADHD-ului la fete și previne scăderea stimei de sine sau apariția anxietății.
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune des întâlnită în copilărie, caracterizată prin dificultăți de concentrare, hiperactivitate sau comportament impulsiv. Aceste manifestări pot crea probleme acasă, la școală și în viața de zi cu zi.
Există încă o idee preconcepută conform căreia ADHD-ul ar fi o problemă specifică băieților.
La prima vedere, statisticile par să confirme acest lucru: studiile arată că băieții primesc de două ori mai des un diagnostic de ADHD în copilărie. Totuși, la vârsta adultă, această diferență dintre sexe scade considerabil.
Faptul că băieții primesc mai des un diagnostic nu înseamnă neapărat că fetele sunt ferite de această afecțiune.
De fapt, specialiștii subliniază că ADHD-ul la fete este frecvent trecut cu vederea, din câteva motive principale:
Atunci când o fetiță nu primește diagnosticul corect, ea nu beneficiază nici de sprijinul de care are nevoie. Problemele nerezolvate din copilărie persistă adesea până la maturitate, afectând cariera, relațiile sociale și starea generală de bine.
Părinții și educatorii tind să bănuiască un ADHD la băieții care:
La fete, comportamentul este de cele mai multe ori diferit. Este posibil ca fiica ta:
Pe scurt, fetele cu ADHD par mai degrabă distrate, visătoare sau uituce, fără a fi neapărat gălăgioase sau agitate fizic. Din acest motiv, părinții rareori fac legătura cu ADHD-ul.
În plus, fetele încearcă adesea să compenseze aceste provocări prin diverse comportamente:
Chiar dacă aceste metode ajută pe moment, ele pot deveni epuizante și fac ca semnele reale ale ADHD-ului să fie și mai greu de recunoscut.
Stereotipurile legate de gen joacă și ele un rol. Adulții presupun adesea că o fetiță tăcută și visătoare este pur și simplu timidă, iar una care vorbește mult este doar sociabilă. Aceste trăsături sunt puse pe seama personalității, fără a fi asociate cu lipsa de concentrare sau cu dificultatea de gestionare a emoțiilor.
De asemenea, fetele cu ADHD sunt mai predispuse să dezvolte stări de anxietate sau depresie, simptome care pot masca și mai mult prezența ADHD-ului.
ADHD se manifestă în trei forme principale:
Fetele diagnosticate cu ADHD au cel mai adesea tipul neatent. Acest lucru înseamnă dificultăți de concentrare, de organizare și de procesare a informațiilor noi.
Câteva dintre cele mai frecvente semne ale ADHD-ului la fete includ:
Unele adolescente pot observa că simptomele se accentuează înainte și în timpul menstruației, din cauza fluctuațiilor hormonale.
Deși nu se cunoaște o cauză unică a ADHD-ului, există factori care pot crește probabilitatea apariției acestei tulburări:
Fără sprijin adecvat, simptomele de ADHD nu dispar de la sine. Fetele care nu primesc un diagnostic ajung adesea să se învinovățească pentru problemele pe care le întâmpină:
În timp, aceste trăiri pot duce la o stimă de sine scăzută, anxietate și sentimentul că nu sunt suficient de bune.
Alte complicații posibile includ:
Unele fete cu ADHD apelează la comportamente de autovătămare pentru a face față stărilor de copleșire și suferință emoțională. De asemenea, poate exista un risc crescut de gânduri suicidare.
Ia întotdeauna în serios momentele în care copilul tău vorbește despre lipsa dorinței de a trăi sau despre suferințe profunde. Îți poți sprijini copilul astfel:
Semnele pot fi observate acasă sau pot fi semnalate de învățători ori profesori. Dacă bănuiești că fiica ta ar putea avea ADHD, primul pas este o programare la un specialist în sănătate mintală (psiholog clinician sau medic psihiatru pediatru).
Specialistul va discuta cu tine și cu fiica ta despre:
De asemenea, medicul va exclude alte probleme de sănătate fizică sau emoțională pentru a confirma diagnosticul corect.
Este recomandat să ceri o părere avizată de îndată ce observi că dificultățile copilului tău persistă și îi afectează starea de spirit sau rezultatele școlare.
Un sfat util: Notează pe o foaie situațiile concrete pe care le-ai remarcat tu sau profesorii, pentru a le putea discuta detaliat în timpul consultației.
Poți începe prin a cere o recomandare de la medicul de familie sau medicul pediatru, ori poți discuta cu consilierul școlar.
Tratamentul pentru ADHD este adaptat fiecărui copil în parte și implică o colaborare strânsă între familie, școală și terapeuți.
Terapia psihologică (psihoterapia) îi oferă copilului un spațiu sigur unde poate să:
De asemenea, consilierea pentru părinți este extrem de valoroasă. Aceasta te ajută să înțelegi mai bine modul în care funcționează creierul copilului cu ADHD și să aplici tehnici eficiente de organizare a rutinei zilnice acasă.
În funcție de severitatea simptomelor, medicul psihiatru pediatru poate recomanda și un tratament medicamentos. Acesta poate reduce semnificativ dificultățile de concentrare și impulsivitatea, îmbunătățind considerabil calitatea vieții copilului.
La școală, profesorii pot ajuta prin măsuri simple:
Multe fete cu ADHD rămân nediagnosticate deoarece simptomele lor nu corespund imaginii clasice a „copilului agitat”. Înțelegerea modului specific în care se manifestă această tulburare la fete este esențială pentru a le oferi sprijinul necesar la timp. Cu îndrumarea potrivită, fetele cu ADHD își pot valorifica întregul potențial și pot avea o viață echilibrată și împlinită.
Avocado este un aliat de nădejde (plin de grăsimi sănătoase!), iar hummusul aduce un aport…
Să trăiești cu o boală cronică presupune multe sacrificii, dar oare alcoolul chiar trebuie să…
Petele de vârstă sunt inofensive pentru sănătate, însă uneori pot fi ușor confundate cu primele…
Centura abdominală este o bandă elastică lată, compresivă, care se fixează în jurul abdomenului. Aceasta…
Termenul de „ochi de raton” (cunoscut medical ca echimoză periorbitară) descrie apariția unor vânătăi închise…
Ce trebuie să știi Deși unele studii sugerează că oțetul de mere ar putea ajuta…