Pierderea auzului cauzată de înaintarea în vârstă este cunoscută în termeni medicali sub denumirea de prezbiacuzie. Deși nu este o problemă care să îți pună viața în pericol, îți poate afecta semnificativ calitatea vieții și starea de bine dacă o lași netratată.
Pe măsură ce trec anii, organismul trece prin diverse transformări firești, iar una dintre ele poate fi scăderea treptată a capacității de a auzi.
Aceasta este o problemă foarte des întâlnită în rândul persoanelor în vârstă. Studiile arată că aproximativ 1 din 3 adulți cu vârste între 65 și 74 de ani se confruntă cu un anumit grad de scădere a auzului, iar aproape jumătate dintre persoanele de peste 75 de ani întâmpină dificultăți când vine vorba de auz.
Cauzele pierderii auzului la vârstnici
Prezbiacuzia se instalează treptat, de-a lungul anilor. Ea apare în urma unor modificări normale la nivelul urechii interne, cum ar fi:
- modificări în structura urechii interne
- reducerea fluxului sanguin către ureche
- deteriorarea nervilor responsabili de auz
- schimbări în felul în care creierul procesează vorbirea și sunetele
- afectarea cililor auditivi (micii perișori din ureche responsabili de captarea și transmiterea semnalelor sonore către creier)
Scăderea auzului poate fi accelerată sau favorizată și de alți factori de sănătate sau de mediu, precum:
- diabetul
- circulația deficitară a sângelui
- expunerea prelungită la zgomote puternice
- administrarea anumitor medicamente care pot afecta auzul
- predispoziția genetică (dacă ai cazuri similare în familie)
- fumatul
Ce simptome pot apărea
De cele mai multe ori, primele semne ale pierderii auzului se manifestă prin dificultatea de a distinge sunetele înalte (acute).
Este posibil să observi că îți este mai greu să înțelegi vocile femeilor sau ale copiilor. De asemenea, poate deveni dificil să distingi vorbele celor din jur când există un zgomot de fond sau când cineva nu vorbește foarte clar.
Alte simptome frecvente includ:
- senzația că anumite sunete sunt deranjant de puternice
- greutate în a înțelege ce se vorbește în încăperi zgomotoase sau aglomerate
- dificultăți în a deosebi sunetele și consoanele asemănătoare
- țiuituri, fâșâituri sau zumzete în urechi (tinitus)
- nevoia de a da televizorul sau radioul mai tare decât o făceai de obicei
- tendința de a le cere des celorlalți să repete ce au spus
- dificultate în a purta sau înțelege conversațiile la telefon
Cum se stabilește diagnosticul
Dacă observi simptome specifice scăderii auzului, programează o vizită la medicul de familie sau la un medic specialist ORL. Acesta îți va face un examen clinic complet pentru a exclude alte cauze temporare (cum ar fi un dop de ceară sau o infecție) și îți va examina urechea cu ajutorul unui otoscop (un instrument medical special prevăzut cu o lupă și o sursă de lumină).
Dacă nu se identifică o altă cauză temporară, medicul te va îndruma către un audiolog — un specialist în evaluarea și testarea auzului.
Audiologul îți va face o audiogramă (un test auditiv simplu și nedureros), prin care va măsura cu exactitate cât de bine auzi sunetele de diverse intensități și frecvențe.
Opțiuni de tratament
Nu există un tratament medicamentos care să vindece complet prezbiacuzia. Totuși, dacă primești acest diagnostic, medicul îți va recomanda cele mai bune soluții pentru a-ți recăpăta claritatea auzului și confortul zilnic. Printre acestea se numără:
- aparatele auditive (proteze auditive discrete, adaptate nevoilor tale, care amplifică sunetele)
- dispozitivele ajutătoare, precum amplificatoarele pentru telefon sau accesoriile speciale pentru televizor
- învățarea cititului pe buze sau a limbajului semnelor (în cazurile cu pierderi severe de auz)
În situațiile în care aparatele auditive clasice nu mai oferă rezultate, medicul poate lua în calcul recomandarea unui implant cohlear — un dispozitiv electronic minuscul, introdus chirurgical în urechea internă.
Implantul cohlear nu redă auzul natural, însă poate stimula direct nervul auditiv, oferind o percepție mai clară a sunetelor decât o simplă amplificare. Această procedură este rezervată exclusiv persoanelor cu hipoacuzie severă sau profundă.
La ce să te aștepți pe termen lung
Pierderea auzului legată de vârstă este o afecțiune progresivă, ceea ce înseamnă că se accentuează odată cu trecerea timpului, iar degradarea este definitivă. Cu toate acestea, folosirea aparatelor auditive și a altor dispozitive ajutătoare te poate ajuta să rămâi activ, conectat și independent.
Discută deschis cu medicul tău despre opțiunile de tratament care ți se potrivesc cel mai bine.
Întreabă ce poți face pentru a limita impactul acestei probleme asupra activităților tale zilnice. Este important să acționezi din timp și pentru a preveni stările de tristețe, anxietate sau izolarea socială, care apar frecvent atunci când comunicarea cu cei apropiați devine o povară.
Cum poți încetini pierderea auzului
Deși procesul natural de îmbătrânire nu poate fi oprit, poți lua câteva măsuri practice pentru a-ți proteja urechile și a preveni agravarea rapidă a problemelor de auz:
- Evită expunerea repetată sau îndelungată la zgomote puternice.
- Poartă dopuri de urechi sau căști antifonice de protecție atunci când te afli în medii foarte zgomotoase.
- Ține-ți glicemia sub control dacă ai diabet.
Mergi la un consult medical încă de la primele semne de scădere a auzului. Cu cât iei măsuri mai devreme, cu atât îți va fi mai ușor să înțelegi vorbirea clar și să te bucuri în continuare de conversațiile cu cei dragi.
