Ablația pentru fibrilația atrială este o procedură care folosește căldura sau frigul intens pentru a neutraliza micile porțiuni de țesut din inimă responsabile de impulsurile electrice anormale. Această intervenție poate restabili ritmul normal al inimii, însă nu reprezintă întotdeauna o vindecare definitivă și implică anumite riscuri.
Fibrilația atrială este o tulburare de ritm cardiac (aritmie) în care camerele superioare ale inimii (atriile) bat haotic și neregulat. Din această cauză, fluxul normal de sânge este perturbat, ceea ce crește riscul de formare a unor cheaguri de sânge în inimă.
Ablația este una dintre principalele opțiuni de tratament. Este o procedură minim invazivă, realizată prin intermediul unor tuburi subțiri numite catetere, care transmit energie termică direct în zona cu probleme. Odată ce țesutul care declanșa aritmia este neutralizat, bătăile neregulate pot dispărea.
Medicul cardiolog este cel care poate stabili dacă ești un candidat potrivit pentru ablație sau dacă un alt tip de tratament este mai indicat în cazul tău.
Ce este ablația pentru fibrilația atrială?
Ablația cardiacă folosește radiofrecvența (căldura) sau crioterapia (frigul extrem) pentru a crea mici cicatrici pe o suprafață restrânsă din țesutul inimii, exact acolo unde medicul a identificat originea impulsurilor electrice anormale.
Pentru a bate corect, inima depinde de un circuit electric stabil, care coordonează activitatea atriilor (camerele de sus) și a ventriculilor (camerele de jos). Când apar scurtcircuite sau semnale electrice haotice la nivelul atriilor, inima începe să bată rapid și neregulat. Îndepărtarea sau izolarea acestei surse ajută inima să revină la un ritm normal și sănătos.
Când este recomandată această procedură?
Ablația nu este întotdeauna prima opțiune luată în calcul. În multe cazuri, tratamentul începe cu medicamente antiaritmice (substanțe care reglează ritmul inimii), precum:
- amiodaronă
- flecainidă
- propafenonă
- procainamidă
Procedura este recomandată în special persoanelor la care tratamentul medicamentos nu a dat rezultate sau celor care nu tolerează efectele secundare ale acestor pastile.
Ghidurile medicale actuale arată însă că ablația poate fi luată în considerare chiar de la început, ca tratament de primă linie, înainte de a încerca medicamentele antiaritmice. De asemenea, procedura poate fi o opțiune valoroasă pentru persoanele care suferă de insuficiență cardiacă și au o fracție de ejecție redusă (inima pompează mai puțin sânge), ajutând la scăderea riscului de spitalizare.
Dacă ai inima mărită sau o stare generală de sănătate fragilă, medicul îți poate recomanda alte metode de gestionare a bolii, pentru a evita riscurile unei intervenții invazive.
Cum decurge procedura de ablație?
Ablația se poate realiza chirurgical (de obicei în timpul unei alte operații pe cord deschis, cum ar fi o intervenție pe valvele inimii) sau prin cateterism — o metodă minim invazivă, numită izolarea venelor pulmonare. Aceasta din urmă se efectuează într-un laborator special de electrofiziologie sau de cateterism cardiac.
În general, etapele procedurii sunt următoarele:
- Pregătirea și anestezia: Ți se va administra fie anestezie generală, fie anestezie locală combinată cu un sedativ pentru a te ajuta să rămâi calm și relaxat pe parcursul intervenției.
- Introducerea cateterului: Medicul face o mică incizie (puncție), de regulă în zona inghinală (la rădăcina coapsei), și introduce un tub subțire și flexibil (cateter) într-un vas mare de sânge.
- Ghidarea către inimă: Cateterul este avansat cu grijă prin vasele de sânge până ajunge în interiorul inimii.
- Maparea și aplicarea energiei: Cu ajutorul unui sistem computerizat, medicul creează o hartă electrică a inimii pentru a găsi zona exactă care generează aritmia. Apoi, prin vârful cateterului se aplică unde de radiofrecvență (căldură) sau crioterapie (înghețare) pentru a distruge acel țesut minuscul.
- Finalizarea: După tratarea zonei respective, cateterele sunt retrase, iar locul puncției este presat și pansat.
- Întreaga procedură durează, în medie, în jur de 4 ore.
Recuperarea după ablație
După intervenție, vei fi transferat într-o cameră de recuperare. Va trebui să stai întins la orizontală timp de câteva ore pentru a preveni sângerările la locul unde a fost introdus cateterul. Uneori, se aplică un pansament compresiv pe acea zonă.
Echipa medicală îți va monitoriza constant tensiunea arterială, pulsul și ritmul cardiac pentru a se asigura că nu apar complicații. Dacă simți orice disconfort, cum ar fi dureri în piept sau amețeli, anunță imediat personalul medical.
Deși este adesea o procedură care necesită o spitalizare de scurtă durată, poate fi nevoie să rămâi internat peste noapte pentru supraveghere.
La externare, vei primi instrucțiuni clare legate de tratamentul pe care trebuie să îl urmezi acasă. În primele 1–2 săptămâni, este recomandat să eviți efortul fizic intens și ridicarea greutăților.
Care sunt riscurile procedurii?
Realizată de un medic electrofiziolog cu experiență, ablația prin cateter este o procedură sigură și bine tolerată. Totuși, ca orice intervenție medicală, implică anumite riscuri:
- sângerare sau vânătăi la locul de puncție;
- formarea de cheaguri de sânge sau risc de accident vascular cerebral (AVC);
- lezarea vaselor de sânge prin care a fost ghidat cateterul;
- afectarea circuitului electric normal al inimii (ceea ce poate necesita uneori un stimulator cardiac);
- lezarea esofagului, care se află chiar în spatele inimii;
- acumularea de lichid în jurul inimii (revărsat pericardic);
- stenoza de venă pulmonară (îngustarea venelor care aduc sângele de la plămâni la inimă).
Există, de asemenea, posibilitatea ca o singură procedură să nu fie suficientă pentru a neutraliza tot țesutul problematic, fiind necesară o a doua intervenție.
Cât de eficientă este ablația?
Ablația are o eficiență dovedită în reducerea episoadelor de aritmie. Rata de succes pe termen lung este estimată între 50% și 60% (definită ca absența episoadelor de fibrilație care durează mai mult de 30 de secunde). În multe cazuri, repetarea procedurii la o dată ulterioară ajută la obținerea unui control mai bun al ritmului cardiac.
Studiile arată că ambele tehnici principale — radiofrecvența (arderea) și crioablația (înghețarea) — au o eficiență similară.
Riscul ca fibrilația atrială să reapară este cel mai mare în primele săptămâni după procedură, perioadă în care inima se vindecă. Dacă ai luat medicamente antiaritmice înainte de ablație, cel mai probabil va trebui să le continui câteva săptămâni sau luni după intervenție, conform recomandărilor cardiologului.
De asemenea, pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge și riscul de accident vascular cerebral, este posibil să fie nevoie să iei în continuare medicamente anticoagulante (pentru subțierea sângelui).
De reținut
Fibrilația atrială este o afecțiune frecventă a inimii, însă opțiunile moderne de tratament ajută la ținerea ei sub control. Ablația prin cateter este o procedură eficientă, care restabilește ritmul normal prin neutralizarea micilor circuite electrice anormale din inimă.
Chiar dacă este o metodă minim invazivă și de succes, ea comportă anumite riscuri și nu garantează întotdeauna dispariția definitivă a bolii.
Dacă ai fost diagnosticat cu fibrilație atrială, discută deschis cu medicul tău cardiolog pentru a afla dacă ești un candidat potrivit pentru ablație și care este cea mai sigură strategie de tratament pentru tine.





