La ani după ce un studiu controversat a fost dovedit ca fiind fraudulos, cercetările au arătat că nu există nicio legătură între vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) și autism.
În 1998, o revistă medicală a publicat un studiu controversat care sugera o legătură între autism și un vaccin administrat în copilărie.
Această afirmație a fost ulterior retrasă, dar efectele publicării inițiale încă se resimt. Deși nu există dovezi că vaccinurile pot cauza autism, unii oameni continuă să își pună întrebări și ezită să își vaccineze copiii.
Experții sunt îngrijorați de scăderea ratelor de vaccinare. Conform Consiliului Național al Legislaturilor de Stat, rata vaccinării variază de la un stat la altul, iar rata națională a vaccinului ROR este încă sub obiectivul stabilit de Departamentul de Sănătate și Servicii Umane din SUA.
Iată ce trebuie să știi.
Cuprins:
Există o legătură?
Ipoteza că autismul este legat de vaccinurile din copilărie, în special de vaccinul ROR, a fost infirmată de numeroase studii.
Deși unii oameni erau deja sceptici cu privire la vaccinuri, studiul publicat în 1998 în revista medicală britanică The Lancet a alimentat mitul că vaccinul ROR ar putea cauza autism.
Un studiu din 2021 a arătat că această controversă a dus la o creștere a scepticismului față de vaccinuri în SUA și la „o creștere imediată de aproximativ 70 de cereri de despăgubire pentru reacții adverse la vaccinul ROR pe lună.”
Câțiva ani mai târziu, The Lancet a retras studiul, afirmând că rezultatele sale erau incorecte.
Ulterior, au fost realizate numeroase studii pentru a verifica concluziile studiului original. De exemplu, încă din 1999, The Lancet a publicat rezultatele unui studiu epidemiologic mai amplu, care nu a găsit nicio legătură între vaccinul ROR și apariția autismului. Alte studii care au infirmat afirmațiile studiului din 1998 au urmat în anii următori.
Un studiu din 2019 publicat în Annals of Internal Medicine a analizat datele a peste 650.000 de copii pentru a determina dacă vaccinul ROR crește riscul de autism. Autorii au concluzionat: „Studiul nostru nu susține ideea că vaccinarea ROR crește riscul de autism, declanșează autismul la copiii predispuși sau este asociată cu o creștere a cazurilor de autism după vaccinare.”
Factorii de risc pentru autism
Cauza exactă a autismului nu este încă pe deplin înțeleasă, potrivit Institutului Național de Științe ale Sănătății Mediului (NIEHS). Mai mulți factori pot influența dezvoltarea autismului la un copil.
Deși mulți se întreabă dacă o leziune cerebrală poate cauza autism, cercetările arată că etiologia este predominant genetică și de dezvoltare.
Experții cred că genetica joacă un rol important, inclusiv posibile mutații sau variații genetice. Printre factorii de risc se numără:
- frați sau surori diagnosticați cu autism
- părinți în vârstă
- afecțiuni genetice precum sindromul Rett, sindromul X Fragil și sindromul Down
Potrivit Institutului Național de Științe ale Sănătății Mediului (NIEHS), cercetările continuă pentru a înțelege mai bine cum interacționează factorii genetici și de mediu în dezvoltarea autismului. De exemplu, oamenii de știință studiază dacă expunerea unei femei însărcinate la anumite substanțe chimice poate provoca mutații genetice care să ducă la simptome de autism.
Greutatea foarte mică la naștere și complicațiile la naștere pot, de asemenea, crește riscul de autism.
Cum se diagnostichează autismul?
Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), copiii ar trebui să fie supuși unui screening standardizat pentru tulburarea de spectru autist la 18 luni și din nou la 24 de luni, împreună cu o supraveghere continuă a dezvoltării. Simptomele încep de obicei să se manifeste în această perioadă.
În unele cazuri, anumite particularități motorii, cum este mersul pe vârfuri la copii, pot reprezenta indicii suplimentare pentru specialiști în cadrul evaluării clinice.
Nu există un test unic pentru diagnosticarea autismului sau a tulburării de spectru autist.
De obicei, medicii observă comportamentul copilului și iau în considerare descrierile părinților sau îngrijitorilor despre dezvoltarea acestuia. Ei analizează eventualele dificultăți în comunicarea socială și interacțiune, precum și prezența unor comportamente repetitive sau restrictive.
De asemenea, pot folosi criteriile standardizate din Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a cincea (DSM-5), publicat de Asociația Americană de Psihiatrie.
Opțiuni de tratament pentru autism
Potrivit Institutului Național pentru Sănătatea Copilului și Dezvoltare Umană (NICHHD), nu există un tratament unic pentru autism. De fapt, NICHHD menționează că mai multe tipuri de intervenții pot ajuta copiii cu tulburare de spectru autist, inclusiv:
- terapia de gestionare a comportamentului
- intervenția timpurie
- terapia cognitiv-comportamentală
- terapii educaționale și școlare
- medicamente
- terapie nutrițională
- terapie ocupațională
- terapie mediată de părinți
- antrenament în abilități sociale
- terapie logopedică
Cel mai bun tratament sau combinație de tratamente este cel care răspunde nevoilor specifice ale copilului și reduce simptomele care îi afectează viața de zi cu zi.
Găsirea suportului
Persoanele cu autism, precum și părinții sau îngrijitorii copiilor cu autism, pot apela la mai multe organizații pentru sprijin și informații. Câteva opțiuni includ:
- Autism Science Foundation – susține cercetarea despre autism și oferă educație și resurse.
- Centers for Disease Control and Prevention (CDC) – pune la dispoziție materiale informative despre autism, inclusiv sfaturi pentru tranziția tinerilor cu autism spre viața de adult.
- My Autism Team – o rețea socială destinată părinților copiilor cu autism.
- National Autism Association (NAA) – oferă diverse resurse, inclusiv ghiduri pentru frați, materiale educaționale și sfaturi pentru siguranță.
Poți, de asemenea, căuta grupuri de suport locale pe rețelele sociale sau prin platforme precum MeetUp.
Când să consulți un medic
Dacă ești îngrijorat că copilul tău prezintă simptome de autism, discută cu un medic sau cere o trimitere către un specialist, cum ar fi un pediatru specializat în dezvoltare sau un psihiatru pentru copii.
Este important să acționezi cât mai repede. Studiile arată că intervenția timpurie, imediat după diagnostic, joacă un rol esențial în dezvoltarea abilităților copilului și în adaptarea acestuia la viața de zi cu zi.
De asemenea, poți discuta cu un medic despre orice îngrijorare legată de vaccinurile din copilărie. Acesta îți poate oferi informații educative și resurse utile.
Concluzie
Primele semne de autism apar adesea în copilăria timpurie, o perioadă care coincide cu momentul administrării vaccinurilor de rutină. Totuși, numeroase studii au demonstrat că nu există nicio legătură între cele două.
Părinții care au întrebări despre sănătatea și siguranța copiilor lor, inclusiv despre vaccinuri, ar trebui să discute cu un specialist, cum ar fi un medic pediatru.