Persoanele autiste sunt mai predispuse la a avea articulații hipermobile comparativ cu populația generală. Aceasta poate duce la dificultăți motorii și la accidentări frecvente ale articulațiilor. Relația dintre aceste două condiții nu este pe deplin înțeleasă, dar ambele afectează țesuturile conjunctive ale corpului.
Autismul (tulburarea din spectrul autist – ASD) este o afecțiune neurologică care influențează modul în care o persoană comunică, învață și interacționează cu ceilalți. De obicei, este diagnosticat în copilărie, iar simptomele timpurii pot include comportamente repetitive și întârzierea în dezvoltarea vorbirii.
Autismul poate avea și simptome fizice, precum lipsa de coordonare, dificultăți motorii, hipersensibilitate senzorială și articulații hipermobile. Hipermobilitatea înseamnă că articulațiile se pot întinde dincolo de limita normală de mișcare.
De obicei, acest lucru nu provoacă simptome deranjante, dar poate duce la dureri articulare și alte probleme. Hipermobilitatea articulară este relativ comună în rândul populației generale, dar pare să apară mai frecvent la persoanele autiste și la cei cu alte forme de neurodivergență.
Cuprins:
Este hipermobilitatea un semn al autismului?
Hipermobilitatea articulară nu este neapărat un semn de autism, dar există o conexiune între cele două.
De asemenea, afecțiuni genetice precum sindromul X fragil pot asocia trăsături autiste cu o mobilitate articulară crescută.
Există mai multe forme de hipermobilitate articulară, dar cercetările au identificat o prevalență mai mare a autismului la persoanele cu hipermobilitate articulară generalizată simptomatică (GJH).
Hipermobilitatea articulară generalizată include:
- Tulburări din spectrul hipermobilității: Afecțiuni genetice ale țesutului conjunctiv care influențează articulațiile și ligamentele.
- Sindromul Ehlers-Danlos (EDS): O afecțiune genetică care afectează țesuturile conjunctive din corp, inclusiv oasele, pielea, vasele de sânge și organele interne.
Afecțiunile care implică hipermobilitate pot avea caracteristici comune cu autismul, cum ar fi:
- dificultăți motorii
- hipersensibilitate senzorială
- disfuncții autonome
Deși s-a stabilit că există o legătură strânsă între autism și hipermobilitate, relația exactă nu este pe deplin înțeleasă. Este posibil ca aceste condiții să aibă factori comuni care influențează dezvoltarea și funcționarea țesuturilor conjunctive din corp.
Țesuturile conjunctive susțin structura celulelor și se regăsesc în mușchi, tendoane, oase, vase de sânge și organe interne.
Studiile indică faptul că hipermobilitatea articulară generalizată simptomatică (GJH) joacă un rol mai important în legătura dintre autism și hipermobilitate decât hipermobilitatea fără simptome evidente. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine această conexiune.
Implică-te
Dacă ești autist sau neurodivergent și vrei să ajuți cercetătorii să înțeleagă mai bine cum se manifestă hipermobilitatea articulară sau alte simptome, poți participa la un studiu clinic sau un sondaj. Vizitează ClinicalTrials.gov pentru a vedea studiile disponibile.
Înainte de a te înscrie într-un studiu clinic, discută cu medicul tău pentru a te asigura că este o opțiune sigură pentru tine.
Este hipermobilitatea legată de neurodivergență?
Există o legătură puternică între hipermobilitatea articulară și neurodivergență. Un studiu din 2021 a constatat că persoanele neurodivergente sunt de peste două ori mai predispuse să aibă hipermobilitate articulară simptomatică (GJH) decât populația generală. Femeile au fost mai predispuse la hipermobilitate decât bărbații.
Deși nu se cunoaște exact motivul acestei legături, aceste descoperiri sunt importante pentru înțelegerea simptomelor asociate neurodivergenței, precum durerile articulare, slăbiciunea musculară și predispoziția la accidentări.
Aceasta nu înseamnă că toate persoanele hipermobile sunt neurodivergente. Există multe forme de hipermobilitate, iar aceasta este frecventă în populația generală, mai ales la copii. Multe persoane au articulații hipermobile fără să experimenteze dureri articulare sau simptome de neurodivergență.
Cum îmi dau seama dacă sunt hipermobil?
Dacă ești hipermobil, este posibil să fii mai flexibil decât majoritatea oamenilor. Uneori, acest lucru este numit „articulații duble” sau „articulații slabe”. Cele mai frecvent afectate articulații sunt încheieturile mâinilor, coatele, genunchii și degetele.
În timp, instabilitatea ligamentară poate favoriza o postură anormală, accentuând tensiunea resimțită la nivelul spatelui.
În multe cazuri, persoanele hipermobile nu au dureri sau probleme articulare. Cu toate acestea, pe lângă flexibilitatea articulațiilor, s-ar putea să ai sindrom de hipermobilitate articulară generalizată dacă:
- obosești ușor
- ai coordonare sau echilibru slab
- experimentezi dureri articulare
- ai leziuni frecvente ale ligamentelor și articulațiilor
Tratamentul hipermobilității la persoanele autiste
Nu există un tratament care să vindece hipermobilitatea, dar metodele terapeutice se concentrează pe gestionarea durerii și protejarea articulațiilor. O strategie cheie este îmbunătățirea tonusului muscular pentru o mai bună stabilitate articulară.
Specialiștii evaluează adesea și alte particularități fizice, precum mersul pe vârfuri asociat autismului, pentru a recomanda exerciții kinetoterapeutice adecvate.
Printre terapiile utilizate pentru gestionarea hipermobilității articulare se numără:
- terapii fizice și ocupaționale
- podologie (îngrijirea picioarelor și a mersului)
- terapii pentru gestionarea durerii
- orteze sau alte dispozitive de susținere
Colaborarea cu un terapeut fizic sau un specialist în domeniul sănătății, care are experiență cu pacienți autiști, poate fi utilă. Aceștia pot găsi modalități de sprijin care să țină cont și de dificultățile senzoriale sau de procesare asociate autismului.
Simptomele hipermobilității articulare la persoanele autiste sunt mai frecvente în copilărie și tind să se amelioreze odată cu vârsta. Monitorizarea regulată și tratamentele timpurii pot ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții.
Concluzie
Hipermobilitatea articulară nu este un semn al autismului, dar există o legătură puternică între ele. Multe persoane cu autism prezintă semne de hipermobilitate articulară simptomatică (GJH).
În plus, autismul și GJH au mai multe caracteristici comune, cum ar fi dificultăți motorii, hipersensibilitate senzorială și disfuncții autonome.
Cercetătorii nu sunt siguri de ce există această relație, dar se crede că poate exista o conexiune legată de modul în care fiecare afecțiune afectează țesuturile conjunctive ale corpului.
Tratamentul hipermobilității simptomatice poate include terapie fizică și strategii pentru gestionarea durerii, pentru a reduce simptomele și a îmbunătăți mobilitatea.
Este nevoie de mai multe cercetări pentru a înțelege pe deplin legătura dintre autism și hipermobilitate articulară.