Cuprins:
Ce este tulburarea de coordonare dezvoltare?
Copiii încep să stea în șezut, să meargă, să vorbească și să își dezvolte alte abilități la vârste previzibile. Când apar întârzieri în atingerea acestor etape, cauza poate fi o problemă de dezvoltare. Tulburarea de coordonare dezvoltare (DCD) este una dintre aceste condiții.
DCD reprezintă lipsa coordonării între intențiile mentale și capacitatea corpului de a le executa. De exemplu, poți gândi: „Trebuie să îmi leg șireturile.” Totuși, creierul tău nu transmite corect instrucțiunile necesare mâinilor și picioarelor pentru a lega șireturile. Creierul știe cum să facă acest lucru, dar mâinile nu pot urma instrucțiunile. Același lucru se întâmplă și când încerci să alergi, sări, scrii, închizi nasturi sau să faci alte sarcini de zi cu zi.
Persoanele cu DCD au, în general, o inteligență normală. Totuși, DCD este uneori numită „sindromul copilului neîndemânatic”, ceea ce poate face ca alții să creadă că persoanele cu această condiție sunt incapabile sau lipsite de inteligență pentru că nu pot efectua sarcini de bază. Această condiție este considerată o tulburare a copilăriei, dar efectele DCD pot continua și la vârsta adultă.
Care sunt simptomele tulburării de coordonare dezvoltare?
Semnele DCD pot apărea imediat după naștere. Nou-născuții pot avea dificultăți în a învăța să sugă și să înghită laptele. Bebelușii mici pot învăța mai greu să se rostogolească, să stea în șezut, să meargă de-a bușilea, să meargă și să vorbească.
Când copilul începe școala, simptomele tulburării pot deveni mai evidente. Simptomele DCD includ:
- mers nesigur
- dificultăți la coborârea scărilor
- scăparea frecventă a obiectelor
- ciocnirea de alte persoane
- împiedicări frecvente
- dificultăți în a lega șireturile, a îmbrăca hainele și alte activități de autoîngrijire
- dificultăți în activitățile școlare, cum ar fi scrierea, coloratul și folosirea foarfecelor
Persoanele cu DCD pot deveni conștiente de sine și se pot retrage de la sporturi sau activități sociale. Totuși, lipsa exercițiilor fizice poate duce la un tonus muscular slab și la creștere în greutate. Menținerea implicării sociale și a unei condiții fizice bune este esențială pentru a depăși provocările cauzate de DCD.
Care sunt cauzele tulburării de coordonare dezvoltare?
Cauzele DCD nu sunt bine înțelese, dar cercetătorii cred că aceasta este rezultatul unei dezvoltări întârziate a creierului. Persoanele cu DCD nu au, de obicei, alte probleme medicale care să explice această tulburare. În unele cazuri, DCD poate apărea împreună cu alte tulburări, cum ar fi tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) sau tulburările care provoacă dizabilități intelectuale. Totuși, aceste condiții nu sunt legate între ele.
Cum este diagnosticată tulburarea de coordonare dezvoltare?
DCD este dificil de diagnosticat deoarece simptomele pot fi confundate cu cele ale altor condiții. Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-V) enumeră patru criterii care trebuie îndeplinite pentru a diagnostica DCD:
- Copilul prezintă întârzieri în atingerea etapelor motorii.
- Condiția interferează semnificativ cu activitățile zilnice și/sau performanța academică.
- Simptomele încep devreme în viața copilului.
- Dificultățile motorii nu sunt mai bine explicate de dizabilități intelectuale, deficiențe vizuale sau tulburări cerebrale.
Cum este tratată tulburarea de coordonare dezvoltare?
Tratamentul pentru DCD se concentrează de obicei pe terapia fizică și ocupațională pentru a îmbunătăți coordonarea motorie și a ajuta persoana să gestioneze mai bine activitățile zilnice.
DCD este tratată printr-un program pe termen lung care include educație, terapie fizică, terapie ocupațională și antrenament în abilități sociale pentru a te ajuta să te adaptezi la această tulburare.
Educația fizică te poate ajuta să îți dezvolți coordonarea, echilibrul și o mai bună comunicare între creier și corp. Sporturile individuale, cum ar fi înotul sau ciclismul, pot oferi oportunități mai bune de a dezvolta abilitățile motorii decât sporturile de echipă. Exercițiile fizice zilnice sunt esențiale dacă ai DCD, pentru a antrena creierul și corpul să lucreze împreună și pentru a reduce riscul de obezitate.
Terapia ocupațională te poate ajuta să stăpânești activitățile zilnice. Terapeuții ocupaționali cunosc numeroase tehnici care ajută oamenii să îndeplinească sarcini dificile. Terapeutul tău ocupațional poate colabora, de asemenea, cu oficialii școlii pentru a identifica schimbările care te vor ajuta să ai succes la școală, cum ar fi utilizarea unui computer în locul scrierii de mână a temelor.
Ce se poate aștepta pe termen lung?
Din păcate, copiii cu DCD continuă, de obicei, să experimenteze simptomele și ca adulți. Antrenamentul și educația adecvată în abilități motorii te pot ajuta să duci o viață normală și împlinită. Perspectivele tale depind de cât de bine te adaptezi la DCD și de capacitatea ta de a depăși limitările sale.