Insuficiența renală înseamnă că rinichii tăi nu mai funcționează așa cum ar trebui. Insuficiența renală acută apare de obicei brusc și este adesea reversibilă. În schimb, insuficiența renală cronică presupune pierderea treptată și de lungă durată a funcției rinichilor.
Rinichii au un rol esențial în organism: filtrează toxinele și mențin echilibrul lichidelor din corp. Când aceștia nu își mai pot îndeplini sarcinile, vorbim despre insuficiență renală.
Insuficiența renală acută se referă la probleme apărute pe termen scurt. În prezent, medicii folosesc mai des termenul de leziune renală acută.
Insuficiența renală cronică înseamnă că rinichii nu au mai funcționat corespunzător timp de câteva luni. În majoritatea cazurilor, termenii „boală cronică de rinichi” și „insuficiență renală cronică” descriu aceeași afecțiune. În stadiile avansate, aceasta este denumită boală renală în stadiu terminal (stadiul 5).
Citește mai departe pentru a afla principalele diferențe dintre insuficiența renală acută și cea cronică.
Cuprins:
Ce cauzează insuficiența renală acută și cronică?
Medicii împart cauzele afectării renale acute în trei mari categorii: prerenale, intrinseci (renale) și postrenale.
Cauze prerenale
Acestea apar atunci când corpul este lipsit de lichide suficiente sau când fluxul de sânge către rinichi este redus semnificativ. Printre exemple se numără:
- hemoragii severe (pierderi mari de sânge)
- diaree severă
- vărsături repetate și severe
- șoc septic (o infecție generalizată gravă)
- șoc anafilactic (o reacție alergică severă)
- insuficiență cardiacă
- reacții la anumite medicamente pentru tensiune (cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sau blocanții receptorilor de angiotensină)
Cauze intrinseci (renale)
Sunt factori care afectează direct structura și capacitatea de funcționare a rinichilor. Uneori, o cauză prerenală se poate transforma într-una intrinsecă dacă rinichii sunt privați prea mult timp de oxigen și sânge. Exemplele includ:
Printre manifestările severe din această categorie se numără și necroza tubulară renală acută, care poate apărea atunci când celulele renale sunt lipsite de flux sanguin sau deteriorate de substanțe toxice.
- reacții adverse la medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS, precum ibuprofenul) sau la anumite antifungice (cum ar fi amfotericina B)
- reacții adverse la substanțele de contrast iodate folosite la investigațiile imagistice (CT, radiografii)
- boli autoimune, cum ar fi lupusul
Cauze postrenale
Acestea includ orice problemă mecanică ce împiedică eliminarea normală a urinei din rinichi. Printre cauze se numără:
- pietre mari la rinichi (calculi renali)
- cheaguri de sânge pe căile urinare
- tumori la nivelul vezicii urinare sau în jurul acesteia
Cauzele insuficienței renale cronice
Afectarea renală acută poate duce uneori la insuficiență cronică, deși nu este o regulă obligatorie. Boala cronică de rinichi apare cel mai des ca urmare a altor afecțiuni de lungă durată, cum ar fi:
- blocaje prelungite ale tractului urinar
- glomerulonefrită cronică (inflamația filtrelor rinichilor)
- niveluri ridicate de zahăr în sânge pe termen lung (diabet zaharat)
- hipertensiune arterială (tensiune mare) netratată
- boală polichistică renală (o afecțiune genetică în care se formează chisturi la nivelul rinichilor)
Specialiștii recomandă monitorizarea atentă și gestionarea acestor afecțiuni pentru a preveni degradarea ireversibilă a rinichilor.
Care sunt simptomele insuficienței renale acute și cronice?
Leziunea renală acută provoacă de regulă simptome cu debut rapid. Pentru ca afectarea renală să fie diagnosticată drept cronică, modificările trebuie să persiste timp de aproximativ 3 luni.
Forma acută nu are întotdeauna simptome evidente încă de la început. Cel mai frecvent semn este modificarea volumului de urină. Deoarece rinichii filtrează apa și reziduurile, când aceștia nu funcționează bine, vei observa că urinezi semnificativ mai puțin.
Dacă apar simptome clare, acestea pot include:
- stare de confuzie
- tensiune arterială crescută
- convulsii
- umflarea picioarelor, gleznelor și a mâinilor (edeme)
O persoană cu boală cronică de rinichi poate să nu aibă niciun simptom până când funcția renală nu scade sub 20%. În acel stadiu, simptomele devin similare cu cele ale formei acute și pot include de asemenea:
- mâncărimi persistente ale pielii
- gust metalic în gură
- crampe musculare și spasme
- greață
- amorțeală și furnicături la nivelul mâinilor și picioarelor
- tulburări de somn
- scădere nejustificată în greutate
- vărsături
Fără tratament, boala poate evolua spre stadiul terminal, când rinichii funcționează la 10% sau chiar mai puțin din capacitatea lor. În această etapă, dializa sau transplantul de rinichi devin esențiale pentru a preveni complicațiile fatale.
Cum se diagnostichează insuficiența renală acută și cronică?
Analiza creatininei serice din sânge este principalul instrument prin care medicii evaluează funcția rinichilor și confirmă un diagnostic.
Creatinina este un produs rezidual pe care rinichii sănătoși îl elimină din corp. Dacă nivelul de creatinină din sânge crește, este un semn că rinichii nu mai filtrează corect. De asemenea, dacă observi că urinezi mai puțin deși bei cantitatea obișnuită de lichide, medicul poate suspecta o problemă acută.
În timp, ambele forme pot duce la complicații grave. Rinichii filtrează nu doar lichidele, ci și electroliții importanți (potasiu, calciu, fosfor). Un nivel prea mare de potasiu în sânge poate pune inima în pericol.
Din acest motiv, insuficiența renală netratată poate provoca:
- tulburări de ritm cardiac (aritmii)
- scăderea numărului de celule roșii din sânge (anemie)
- supraîncărcare cu lichide, ceea ce duce la respirație dificilă
Pentru a stabili diagnosticul de boală cronică de rinichi, semnele de afectare trebuie să persiste timp de 3 luni sau mai mult. Medicii folosesc rata de filtrare glomerulară estimată (RFG sau eGFR), un calcul bazat pe o analiză simplă de sânge.
Formula folosită pentru calcularea RFG ține cont de:
- nivelul creatininei din sânge
- vârstă
- sex
- uneori, greutate și înălțime
O valoare mai mică a RFG indică o funcționare mai slabă a rinichilor.
| Valoare RFG | Semnificație |
|---|---|
| 60 sau mai mare | Rinichii funcționează la un nivel normal. |
| Sub 60 | Posibilă boală cronică de rinichi (dacă valoarea se menține cel puțin 3 luni). |
| 15 sau mai mică | Boală renală în stadiu terminal (stadiul 5). |
Care este tratamentul pentru insuficiența renală acută și cronică?
Tratamentul pentru afectarea renală acută se concentrează pe eliminarea cauzei care a declanșat problema. Unele cauze, cum ar fi deshidratarea sau pierderea de sânge, pot fi corectate rapid. Altele, cum ar fi leziunile provocate de substanțe toxice, pot lăsa urme permanente.
Medicul poate recomanda administrarea de lichide intravenoase pentru a verifica dacă producția de urină crește. Dacă problema a fost una prerenală (lipsă de lichide), organismul răspunde de obicei bine și începe să elimine urină.
Totodată, se va opri imediat administrarea oricăror medicamente care pot afecta rinichii și se va evita utilizarea substanțelor de contrast imagistice.
Alte opțiuni de tratament pot include:
- dializă temporară pentru eliminarea excesului de lichide și toxine
- terapie continuă de substituție renală (pentru pacienții aflați în stare critică la terapie intensivă)
- medicamente diuretice pentru a reduce retenția de apă
Cu cât insuficiența renală acută este depistată și tratată mai repede, cu atât șansele de recuperare completă sunt mai mari.
În cazul bolii cronice de rinichi, tratamentul presupune controlul strict al afecțiunilor de bază, precum hipertensiunea arterială și diabetul. În stadiile avansate, când rinichii cedează, este necesară dializa permanentă sau un transplant renal.
Care sunt perspectivele de evoluție?
Leziunea renală acută reprezintă cauza a aproximativ 1% din toate internările în spital și afectează până la două treimi dintre pacienții aflați în secțiile de terapie intensivă (ATI).
Majoritatea persoanelor cu leziuni renale acute se recuperează complet dacă beneficiază de tratament la timp. Cu toate acestea, unele cazuri pot evolua treptat spre o boală cronică.
La nivel global, zeci de milioane de adulți trăiesc cu boală cronică de rinichi. Principala cauză de deces în rândul acestora o reprezintă bolile de inimă, deoarece afecțiuni precum hipertensiunea arterială afectează simultan atât sistemul cardiovascular, cât și rinichii.
Rezumat: Insuficiență renală acută vs. insuficiență renală cronică
| Caracteristică | Insuficiență renală acută | Insuficiență renală cronică |
|---|---|---|
| Denumire alternativă | Leziune renală acută | Boală cronică de rinichi |
| Cauză | Traumatisme, infecții, deshidratare sau medicamente | Afecțiuni cronice netratate la timp (diabet, hipertensiune) |
| Debut | Brusc (în decurs de câteva ore sau zile) | Treptat (de-a lungul mai multor luni sau ani) |
| Simptome | Apar rapid și pot fi severe | Pot lipsi mult timp, apărând doar când rinichii sunt grav afectați |
| Tratament | Tratarea cauzei declanșatoare | Tratarea bolilor asociate în stadiile incipiente; dializă sau transplant în stadiile avansate |
| Evoluție | De regulă reversibilă | În general ireversibilă |
De reținut
Insuficiența renală acută și cea cronică sunt două afecțiuni diferite, însă ambele îți pot influența serios starea de sănătate. În cazul formei acute, intervenția medicală rapidă este esențială pentru a preveni deteriorarea permanentă a rinichilor.
Dacă ai fost diagnosticat cu o boală cronică de rinichi, medicul îți va recomanda ajustarea tratamentului pentru afecțiunile asociate și modificări în alimentație. În stadiile avansate, dializa sau transplantul de rinichi sunt tratamentele care preiau funcția rinichilor și îți pot salva viața.