Pierderea abilității de a scrie este cauzată de leziuni cerebrale și este frecvent însoțită de dificultăți de citire sau vorbire.
Imaginează-ți că vrei să notezi o listă simplă de cumpărături și îți dai seama că nu mai știi deloc ce litere formează cuvântul pâine.
Sau că încerci să scrii un mesaj din suflet pentru cineva drag, dar cuvintele așternute pe foaie nu au niciun sens pentru ceilalți. Sau că uiți pur și simplu ce sunet reprezintă litera „z”.
Acest fenomen poartă numele de agrafie și reprezintă pierderea capacității de a comunica în scris, apărută în urma unei leziuni la nivelul creierului.
Scrisul este un proces complex, care presupune combinarea și coordonarea mai multor abilități distincte.
Creierul tău trebuie să poată procesa limbajul — mai exact, să transforme gândurile în cuvinte.
Pentru a scrie, trebuie să poți:
În timp ce trasezi literele, trebuie să vezi ceea ce scrii în acel moment și, simultan, să planifici ceea ce urmează să scrii.
Agrafia apare atunci când oricare dintre zonele creierului implicate în acest mecanism complex suferă o leziune sau o traumă.
Deoarece vorbirea și scrisul depind de rețele neuronale strâns conectate între ele, persoanele care suferă de agrafie au, de regulă, și alte tulburări de limbaj.
De cele mai multe ori, le este greu să citească sau să vorbească corect.
Agrafia este pierderea capacității de a scrie. Afazia se referă, de obicei, la pierderea capacității de a vorbi sau de a înțelege vorbirea. Alexia, pe de altă parte, este pierderea capacității de a recunoaște cuvintele scrise și de a citi (din acest motiv, alexia mai este numită uneori „orbie verbală”).
Toate aceste trei tulburări sunt cauzate de leziuni apărute în centrii de procesare a limbajului din creier.
Manifestările agrafiei diferă în funcție de zona cerebrală care a fost afectată.
În linii mari, agrafia se împarte în două categorii principale:
Fiecare dintre acestea se subîmparte în funcție de etapa din procesul de scriere care a fost dereglată.
Agrafia centrală apare din cauza unei disfuncții apărute în centrii de limbaj, vizuali sau motori ai creierului.
În funcție de locul leziunii, o persoană cu agrafie centrală poate deveni incapabilă să scrie cuvinte cu sens. Scrisul său poate fi plin de greșeli de ortografie sau ordinea cuvintelor în propoziție poate fi grav afectată.
Formele specifice de agrafie centrală includ:
O leziune în lobul parietal stâng al creierului afectează uneori memoria ortografică — adică abilitatea de a ține minte cum se scriu cuvintele.
În cazul agrafiei profunde, persoana nu doar că întâmpină greutăți în scrierea corectă a cuvântului, dar îi este foarte greu să descompună cuvântul în sunetele care îl compun (abilitate fonologică).
Agrafia profundă se caracterizează și prin erori semantice — confundarea cuvintelor cu înțeles apropiat — de exemplu, scrierea cuvântului marinar în loc de mare.
Această problemă duce la pierderea simultană a capacității de a citi și de a scrie. Persoana poate uneori pronunța sunetele unui cuvânt, dar nu mai are acces la zona memoriei în care sunt stocate imaginile literelor care formează acel cuvânt.
Cuvintele care au o scriere mai neobișnuită sau mai complicată ridică probleme mult mai mari decât cele scurte și simple.
Această tulburare presupune pierderea capacității de a scrie cuvinte care nu se scriu exact așa cum se aud (cuvinte care nu respectă o ortografie strict fonetică).
Persoanele afectate nu mai pot scrie corect cuvinte neregulate sau termeni împrumutați din alte limbi, a căror scriere depinde de memoria vizuală a cuvântului.
Este opusul agrafiei lexicale.
În acest caz este afectată capacitatea de a asocia sunetele auzite cu literele corespunzătoare. Pentru a scrie corect un cuvânt, persoana trebuie să se bazeze exclusiv pe forma vizuală memorată a acelui cuvânt.
Cei afectați scriu mai ușor cuvinte care denumesc obiecte concrete, cum ar fi pește sau masă, dar întâmpină dificultăți mari la noțiuni abstracte, cum ar fi onoare sau încredere.
Sindromul Gerstmann este caracterizat printr-un grup de patru simptome:
Acest sindrom apare de obicei după o leziune a girusului angular stâng din creier, frecvent în urma unui accident vascular cerebral (AVC).
Poate fi asociat însă și cu alte cauze care produc leziuni cerebrale extinse, cum ar fi:
Agrafia periferică este cauzată tot de o leziune la nivelul creierului, însă se manifestă prin probleme care par la prima vedere legate strict de mișcările mâinii sau de percepția vizuală.
Aceasta presupune pierderea capacității de a selecta și de a trasa fizic literele pentru a forma cuvinte.
Numită uneori agrafie „pură”, aceasta reprezintă pierderea capacității de a scrie, chiar dacă persoana poate citi și vorbi în continuare fără probleme.
Apare adesea când există o leziune sau o hemoragie în lobul frontal, parietal ori temporal, sau la nivelul talamusului.
Specialiștii explică faptul că agrafia apraxică blochează accesul la circuitele cerebrale care planifică mișcările necesare pentru a desena forma fiecărei litere.
Persoana cu agrafie viziospațială nu mai reușește să păstreze rândurile drepte pe pagină.
Poate despărți cuvintele în mod incorect, punând spații la întâmplare în interiorul lor, sau își poate înghesui tot scrisul doar într-un singur colț al foii.
În unele cazuri, sunt omise litere sau se adaugă linii suplimentare la literele scrise. Agrafia viziospațială este asociată de obicei cu leziuni în emisfera dreaptă a creierului.
Această formă determină persoana să repete involuntar litere, silabe sau cuvinte întregi în timp ce scrie.
Acest tip îmbină trăsături ale afaziei și ale agrafiei apraxice. Este întâlnită adesea în boala Parkinson sau în traumatismele lobului frontal.
Deoarece afectează funcțiile executive — adică abilitățile de planificare, organizare și concentrare necesare scrisului — este denumită agrafie disexecutivă.
În cazuri foarte rare, o persoană care știa să scrie partituri muzicale își pierde această capacitate din cauza unei leziuni cerebrale.
Într-un caz medical documentat, o profesoară de pian care a trecut printr-o operație pe creier și-a pierdut capacitatea de a scrie atât cuvinte, cât și note muzicale.
Deși ulterior a reînvățat să scrie fraze și propoziții, nu a mai reușit niciodată să noteze melodii și ritmuri muzicale.
Orice boală sau traumatism care afectează regiunile cerebrale implicate în scris poate duce la agrafie.
Centrii responsabili de limbaj se află în emisfera dominantă a creierului (de regulă emisfera stângă pentru persoanele dreptace), în lobii parietal, frontal și temporal.
Acești centri comunică între ei prin rețele complexe de neuroni. Dacă centrii de limbaj sau legăturile dintre ei sunt deteriorate, apare agrafia.
Printre cele mai frecvente cauze se numără:
Atunci când fluxul de sânge către centrii limbajului este întrerupt de un AVC, scrisul poate fi afectat brusc. Studiile arată că problemele de limbaj sunt unele dintre cele mai frecvente consecințe ale unui AVC.
O lovitură puternică la cap sau o zdruncinătură bruscă poate perturba funcționarea normală a creierului.
Fie că este vorba despre o căzătură în casă, un accident rutier sau o lovitură suferită în timpul unui sport, o leziune a centrilor de limbaj poate provoca agrafie temporară sau de lungă durată.
O pierdere treptată a capacității de a scrie este considerată de medici unul dintre primele semne ale demenței.
În boli neurodegenerative precum Alzheimer, pe măsură ce afecțiunea progresează, persoanele nu doar că își pierd claritatea în scris, dar încep să aibă dificultăți mari și la citit sau vorbit.
Acest lucru se produce din cauza atrofiei (micșorării și degradării) zonelor din creier responsabile de limbaj.
O leziune cerebrală reprezintă o zonă de țesut afectat care împiedică funcționarea normală a structurilor din jur.
Medicii specialiști arată că aceste leziuni pot fi cauzate de:
Dacă leziunea se află într-o zonă responsabilă de limbaj, agrafia poate fi unul dintre simptome.
Pentru a vizualiza leziunile din centrii de procesare a limbajului, medicii folosesc investigații imagistice avansate, cum ar fi tomografia computerizată (CT), imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) de înaltă rezoluție sau tomografia cu emisie de pozitroni (PET).
Uneori, modificările sunt foarte fine și nu pot fi detectate doar prin aceste teste imagistice. În aceste situații, medicul neurolog sau logopedul va efectua evaluări clinice detaliate ale scrisului, cititului și vorbirii, pentru a stabili exact ce verigă a limbajului a fost afectată.
În cazurile severe, în care leziunile cerebrale sunt permanente, recuperarea completă a capacității de a scrie poate să nu fie întotdeauna posibilă.
Totuși, cercetările arată că un program de recuperare care combină mai multe tehnici terapeutice oferă rezultate mult mai bune decât o metodă unică.
Un studiu a arătat că persoanele cu alexie și agrafie și-au îmbunătățit considerabil abilitățile de scriere prin ședințe repetate de lectură, citind același text de mai multe ori până când au reușit să recunoască cuvintele întregi, fără a le mai citi literă cu literă.
Această strategie a fost completată de exerciții interactive de ortografie, folosind dispozitive ajutătoare care semnalau și corectau greșelile pe loc.
Terapeuții și logopezii folosesc frecvent o combinație de metode:
De asemenea, exercițiile care reconectează sunetele auzite (fonemele) cu literele scrise (grafemele) dau rezultate bune.
Aceste metode îi ajută pe oameni să deprindă strategii de adaptare, astfel încât să poată funcționa mai ușor în viața de zi cu zi, chiar și atunci când leziunea cerebrală nu este complet reversibilă.
Agrafia este pierderea capacității de a comunica prin scris. Ea poate fi declanșată de:
De cele mai multe ori, agrafia este însoțită și de dificultăți de citire sau de vorbire.
Deși unele leziuni ale creierului nu pot fi vindecate în totalitate, lucrul constant cu specialiștii în recuperare și logopedie poate ajuta persoana afectată să își recapete o parte din abilitățile de scriere și să comunice mai clar.
Tehnica de respirație 4-7-8 te poate ajuta să îți controlezi mai bine ritmul respirator și…
Ce trebuie să știi Ce înseamnă durerea abdominală combinată cu scăderea în greutate? În abdomen…
Să trăiești cu scleroză multiplă (SM) poate fi o experiență foarte izolantă — mai ales…
Durerea cauzată de fibromialgie îți poate afecta serios calitatea vieții și poate transforma chiar și…
Anumite forme de chimioterapie sunt eficiente în tratarea bolilor autoimune, cum este și boala Crohn.…
Există câteva studii care sugerează că acupunctura ar putea ajuta la ameliorarea urticariei, însă sunt…