Discută deschis cu medicul tău despre posibilele efecte adverse ale schemei prescrise și anunță-l imediat dacă observi ceva neobișnuit.
Medicamentele pentru ADHD pot provoca uneori efecte secundare. Printre cele mai frecvente se numără tulburările de somn sau de alimentație, durerile de cap și schimbările de dispoziție.
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune neurologică des întâlnită, care poate fi diagnosticată atât la copii, cât și la adulți.
Tratamentul medicamentos este adesea prima opțiune recomandată de specialiști și include două categorii principale: substanțe stimulante (cum sunt amfetaminele sau metilfenidatul) și non-stimulante (cum este atomoxetina).
Deși aceste medicamente aduc beneficii clare în gestionarea simptomelor, ele pot fi însoțite și de reacții adverse.
Există două tipuri principale de tratamente medicamentoase:
Medicamentele stimulante cresc nivelul de noradrenalină și dopamină din creier (substanțe chimice responsabile de transmiterea semnalelor între neuroni), îmbunătățind capacitatea de concentrare. Printre acestea se numără:
Medicamentele non-stimulante nu sunt prescrise la fel de des, însă medicul le poate recomanda dacă stimulantele provoacă efecte adverse neplăcute sau nu dau rezultatele dorite. Anumite substanțe non-stimulante cresc nivelul de noradrenalină și al altor compuși din creier, ajutând la menținerea atenției și a concentrării.
Tratamentele non-stimulante pot include:
Fiecare organism reacționează diferit, așa că s-ar putea să fie nevoie să încerci mai multe opțiuni până o găsești pe cea mai potrivită pentru tine.
Orice medicament poate avea reacții adverse. Totuși, nu toată lumea le resimte în același mod — sau chiar deloc. Unele efecte trec de la sine după o perioadă, în timp ce altele pot persista.
Discută deschis cu medicul tău despre posibilele efecte adverse ale schemei prescrise și anunță-l imediat dacă observi ceva neobișnuit.
Medicamentele pentru ADHD pot îngreuna adormirea, mai ales dacă substanța este încă activă în organism la ora de culcare. Dacă iei un medicament cu acțiune scurtă (eliberare rapidă), este posibil ca a doua sau a treia doză să fie luată prea târziu în timpul zilei.
Dacă urmezi un tratament cu eliberare prelungită și ai insomnii, medicul îți poate recomanda o variantă cu acțiune mai scurtă.
Medicamentele stimulante pot reduce semnificativ pofta de mâncare. Poate părea doar că nu ai chef să mănânci, dar în realitate tratamentul suprimă activ senzația de foame.
Vorbește cu medicul tău pentru a stabili cel mai bun moment din zi pentru administrarea dozelor, astfel încât să eviți scăderea apetitului la orele meselor.
La unii copii, stimulantele pot declanșa ticuri — adică mișcări sau sunete repetitive și involuntare. Dacă se întâmplă acest lucru, medicul poate încerca un alt tip de stimulant pentru a vedea dacă ticurile dispar.
Dacă problema persistă, specialistul poate recomanda trecerea la un medicament non-stimulant, care acționează diferit la nivelul creierului și are un risc mult mai mic de a provoca ticuri.
Dacă doza de stimulant este prea mare, pot apărea stări de iritabilitate sau predispoziție la plâns.
Ajustarea dozei poate rezolva adesea problema. Totuși, unele persoane resimt schimbări de dispoziție la orice doză de stimulant, iar acestea dispar doar după întreruperea administrării.
Uneori, schimbarea stimulantului sau trecerea la un medicament non-stimulant poate ajuta. În alte situații, asocierea tratamentului cu un antidepresiv este soluția optimă.
Depresia se poate manifesta adesea în paralel cu ADHD-ul. Este util să știi acest lucru pentru a putea deosebi o problemă emoțională de o reacție adversă provocată de pastile.
Durerile de cap sau senzația de greață apărute după începerea tratamentului dispar, de regulă, în câteva săptămâni.
Dacă aceste simptome persistă, spune-i medicului tău. Acesta îți poate recomanda să iei pastilele în timpul meselor pentru a reduce disconfortul gastric.
Efectul de rebound apare spre sfârșitul zilei, când acțiunea medicamentului începe să scadă, iar simptomele de ADHD reapar — uneori chiar mai intense decât înainte. Acest lucru se întâmplă deoarece substanța activă părăsește receptorii din creier prea repede.
Administrarea unei doze mici cu aproximativ 30 de minute înainte de momentul în care apare de obicei această stare poate atenua problema. Alteori, este nevoie de ajustarea dozei generale sau de schimbarea tratamentului.
La unele persoane poate fi vorba și despre o altă problemă de fond, cum ar fi o tulburare de dispoziție. Discută deschis cu medicul despre ceea ce simți și despre factorii din viața ta de zi cu zi care ar putea contribui la aceste stări.
Tratamentele stimulante pot fi însoțite de o ușoară creștere a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac (puls). În general, această modificare este minoră, însă dacă ai deja o tensiune la limita superioară sau suferi de afecțiuni cardiace, poate deveni semnificativă.
Înainte de a începe orice tratament pentru ADHD, spune-i medicului tău despre toate problemele de sănătate pe care le ai. Nu se recomandă utilizarea stimulantelor sau a atomoxetinei dacă suferi de:
De asemenea, anunță medicul dacă ai sau ai avut în trecut:
Cunoscându-ți întregul istoric medical, medicul va putea alege cea mai sigură și potrivită opțiune pentru tine.
Păstrează legătura cu medicul tău și spune-i despre orice reacție neplăcută apărută în timpul tratamentului. Este posibil să fie nevoie de câteva încercări până găsiți varianta ideală.
Dacă efectele secundare nu dispar în timp sau dacă observi simptome noi după ce ai luat tratamentul o perioadă, cere sfatul specialistului.
La fel ca în cazul oricărui tratament, și medicamentele pentru ADHD pot avea efecte secundare. Acestea variază în funcție de tipul de substanță și de modul în care reacționează organismul tău.
Vorbește deschis cu medicul tău dacă observi orice reacție adversă. Cu răbdare și îndrumare potrivită, vei găsi schema de tratament care să te ajute cel mai mult, cu un minim de neplăceri.
Perioadele în care hormonii fluctuează – cum ar fi pubertatea, ciclul menstrual lunar, sarcina sau…
Insuficiența suprarenală apare atunci când glandele tale suprarenale nu produc o cantitate suficientă de hormoni,…
Sindromul Achenbach este o afecțiune rară și benignă (inofensivă), caracterizată prin umflarea bruscă și învinețirea…
Infecțiile cu transmitere sexuală, pietrele la rinichi și chiar anumite tipuri de cancer pot cauza…
Când avem nevoie de informații despre tratamente, cei mai mulți dintre noi se gândesc imediat…
Primul ajutor reprezintă îngrijirea de urgență acordată unei persoane rănite sau aflate într-o stare critică…