Sprijinul adecvat și tratamentul potrivit sunt esențiale pentru a ajuta copilul să își valorifice întregul potențial.
Milioane de copii din întreaga lume trăiesc cu tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Copiii cu ADHD întâmpină dificultăți în activitățile de zi cu zi, cum ar fi organizarea, respectarea instrucțiunilor și controlul impulsurilor.
Deși aceste manifestări pot părea uneori semne de neascultare sau comportament rebel, în realitate lucrurile nu stau așa. Pentru un copil cu ADHD este mult mai greu să își gestioneze aceste reacții comparativ cu ceilalți copii. De aceea, este esențial ca micuțul să primească sprijinul și tratamentul potrivit pentru a-și putea valorifica potențialul.
ADHD este o tulburare de neurodezvoltare. Această afecțiune provoacă dificultăți la nivelul funcțiilor executive ale creierului — acele procese care ne ajută să ne planificăm și să ne coordonăm acțiunile.
Funcțiile executive includ abilități esențiale pentru viața de zi cu zi, precum organizarea, gestionarea timpului, răbdarea, autocontrolul, menținerea atenției asupra unei sarcini și reglarea emoțiilor. Copiii care se confruntă cu aceste provocări au adesea nevoie de sprijin suplimentar, atât la școală, cât și acasă.
Manifestările ADHD diferă de la un copil la altul. Unii pot avea probleme mai mari de concentrare, în timp ce alții sunt predominant agitați. În general, simptomele se împart în trei categorii principale:
Un copil poate prezenta dificultăți doar dintr-o singură categorie sau poate manifesta simptome combinate din două sau chiar din toate cele trei categorii.
Simptomele legate de deficitul de atenție includ:
Simptomele de hiperactivitate includ:
Simptomele de impulsivitate includ:
Toți copiii trec uneori prin momente de neatenție sau agitație. Este perfect normal ca un copil să se plictisească la ore sau să-și piardă răbdarea. Însă în cazul copiilor cu ADHD, aceste comportamente nu apar doar ocazional.
Ele apar foarte frecvent și afectează capacitatea copilului de a se descurca la școală și acasă. Un copil cu ADHD poate avea probleme mari în a-și termina temele, a-și păstra camera ordonată, a-și face prieteni sau a asculta de adulți. Toate acestea pot aduce multă frustrare copilului și pot accentua simptomele.
Pe măsură ce copilul crește, manifestările se pot schimba. Deși ADHD nu dispare odată cu vârsta, simptomele evoluează odată cu maturizarea.
De exemplu, un copil de 6 ani cu ADHD se poate ridica frecvent din bancă în timpul orelor fără permisiune, în timp ce un adolescent de 14 ani se va lupta mai degrabă cu predarea la timp a proiectelor și cu organizarea programului zilnic.
De cele mai multe ori, primele semne sunt observate de părinți sau de educatori și învățători. Dacă ai suspiciuni, primul pas este să discuți cu medicul de familie sau cu un medic pediatru, care te poate îndruma către un specialist în psihiatrie pediatrică sau psihologie clinică.
Diagnosticul de ADHD poate fi stabilit doar de un medic specialist. Pentru a evalua corect situația, acesta va avea nevoie de informații de la adulții din viața copilului. Specialistul îți va cere ție și cadrelor didactice să completați câteva chestionare standardizate despre comportamentul observat. De asemenea, va discuta direct cu tine și cu cel mic despre provocările zilnice.
Pentru a confirma diagnosticul de ADHD, manifestările trebuie să respecte anumite criterii clare:
În unele cazuri, medicul poate recomanda investigații suplimentare pentru a exclude alte cauze, cum ar fi teste cognitive sau controale pentru văz și auz.
Unii copii pot avea și alte provocări asociate, precum tulburări de învățare (dislexie, discalculie) sau stări de anxietate. Medicul va include și aceste aspecte în planul de îngrijire.
Cauzele exacte ale ADHD nu sunt încă pe deplin cunoscute. Nu există o cauză unică demonstrată. Este important de știut că ADHD nu este provocat de stilul de parenting, de alimentație, de consumul de zahăr sau de privitul la ecrane.
Cercetările arată că genetica joacă un rol major: ADHD este o afecțiune ereditară. În cele mai multe cazuri, un copil cu ADHD are o rudă apropiată (părinte, frate) care prezintă aceleași trăsături.
ADHD nu poate fi prevenit. Deoarece are o componentă genetică puternică, copilul se naște cu această predispoziție neurobiologică.
Deși s-au studiat numeroși factori de mediu, cercetările au confirmat foarte puține legături directe. În prezent, principalii factori de risc asociați cu ADHD sunt:
Deși ADHD este diagnosticat mai des la băieți, specialiștii subliniază că la fete simptomele se manifestă adesea diferit (mai mult prin neatenție și visare decât prin hiperactivitate vizibilă), ceea ce face ca multe fete să fie diagnosticate mai târziu sau deloc.
După stabilirea diagnosticului, medicul specialist și psihologul vor colabora cu familia pentru a crea un plan personalizat de intervenție. În funcție de nevoile copilului, acesta poate include:
Pe măsură ce copilul crește, planul de tratament se poate modifica: se pot încerca abordări terapeutice noi, se pot ajusta dozele de medicamente sau se poate schimba sprijinul oferit la clasă.
Gestionarea ADHD este o muncă de echipă între părinți, profesori, medici și terapeuți. Fără sprijinul potrivit, un copil cu ADHD poate trece prin frustrări mari, care pot duce la scăderea stimei de sine, episoade de anxietate, eșec școlar sau tensiuni în familie.
ADHD nu este o afecțiune care „se vindecă”, ci un mod diferit de funcționare a creierului care însoțește persoana pe tot parcursul vieții. Cu toate acestea, cu sprijin adecvat și strategii bune de gestionare, copiii cu ADHD pot avea vieți împlinite și pline de succes. Mulți adulți cu ADHD excelează în cariere creative, antreprenoriat sau domenii dinamice.
Dacă pentru majoritatea copiilor momentele de neatenție sau agitație sunt trecătoare, copiii cu ADHD duc această luptă zi de zi. Dificultățile lor nu sunt o lipsă de voință, ci țin de modul în care creierul lor procesează informațiile.
Cu răbdare, înțelegere, terapie și tratamentul potrivit, îți poți ajuta copilul să își gestioneze simptomele, să își dezvolte punctele forte și să crească armonios și încrezător în propriile forțe.
Ritalin și Adderall acționează în mod similar pentru a trata tulburarea de deficit de atenție…
Depresia agitată nu este un termen medical oficial, dar este adesea folosit pentru a descrie…
Ce trebuie să știiCancerul de vezică urinară debutează adesea cu prezența sângelui în urină și…
Bucură-te de un somn odihnitor, indiferent cât de sus urcă mercurul în termometre. Probabil cunoști…
Idei principale Artroza avansată (stadiul sever al osteoartritei) este cea mai gravă formă a bolii.…
Puncte cheie Cancerul de sân avansat include stadiile 3 și 4. Aceasta înseamnă că boala…