Folosirea căștilor antifonice și limitarea expunerii la zgomote puternice te ajută să îți păstrezi auzul pe termen lung.
Traumatismul acustic reprezintă o leziune a urechii interne, provocată cel mai adesea de expunerea la zgomote foarte puternice. Această problemă poate apărea brusc, după un zgomot extrem de intens și unic (cum ar fi o explozie sau o împușcătură), sau treptat, în urma expunerii prelungite și repetate la sunete puternice.
Loviturile la cap pot provoca, de asemenea, traumatisme acustice dacă duc la perforarea (ruperea) timpanului sau la alte leziuni ale urechii interne.
Timpanul are rolul de a proteja urechea medie și urechea internă. Totodată, acesta transmite vibrațiile sonore mai departe către creier sub formă de impulsuri nervoase.
Traumatismul acustic poate afecta modul în care sunt transmise și procesate aceste vibrații, ceea ce duce la scăderea auzului (hipoacuzie). Pătrunderea undelor sonore foarte puternice în urechea internă poate modifica pragul de sensibilitate auditivă, declanșând pierderea parțială sau totală a auzului.
Dacă medicul suspectează un traumatism acustic, va încerca să stabilească dacă leziunea a apărut brusc (în urma unui incident izolat) sau treptat (din cauza expunerii constante la zgomot pe o perioadă mai lungă).
În funcție de gravitatea traumatismului, opțiunile de tratament pot fi diferite.
Ești mai expus riscului de a suferi un traumatism acustic dacă:
Persoanele expuse continuu la niveluri de zgomot de peste 85 de decibeli prezintă un risc ridicat de afectare a auzului.
Ca reper, un motor mic generează în jur de 90 de decibeli. Sunetele de sub 70 de decibeli sunt considerate sigure pentru ureche chiar și pe perioade îndelungate — acesta este, de exemplu, nivelul unei conversații obișnuite într-un grup de oameni.
Există trei factori principali care influențează riscul de traumatism acustic:
Principalul simptom al traumatismului acustic este pierderea auzului.
Leziunea apare la nivelul urechii interne, unde celulele ciliate (micii receptori responsabili de captarea sunetului) își pot pierde legătura cu celulele nervoase care transmit semnalele către creier.
Structurile urechii pot fi, de asemenea, deteriorate direct de zgomot. Sunetele bruște de peste 130 de decibeli pot distruge organul lui Corti, considerat „microfonul natural” al urechii.
Traumatismul poate leza și timpanul, împreună cu mușchii mici din interiorul urechii, în special mușchiul tensor al timpanului.
În cazurile în care degradarea auzului se produce treptat, primele semne sunt, de regulă, dificultatea de a auzi sunetele înalte (tonurile ascuțite). Problemele în perceperea sunetelor mai joase apar adesea mai târziu.
Medicul îți va testa reacția la diferite frecvențe sonore pentru a evalua amploarea leziunii.
Un alt simptom extrem de important este tinitusul (acufenele), care se manifestă printr-un țiuit, bâzâit sau fâșâit continuu în urechi.
Dacă ai o formă ușoară sau moderată de tinitus, este posibil să observi acest țiuit mai ales atunci când te afli în încăperi foarte liniștite.
Tinitusul poate avea și alte cauze, cum ar fi anumite medicamente sau probleme de circulație a sângelui, însă dacă apare după expunerea la sunete puternice, este adesea primul semn al unui traumatism acustic.
Tinitusul poate deveni persistent sau cronic. Dacă auzi un țiuit continuu în urechi de mai mult timp, este recomandat să consulți un medic specialist.
Pentru a stabili diagnosticul, medicul ORL te va întreba despre mediul în care lucrezi sau trăiești și despre zgomotele la care ai fost expus de-a lungul vieții.
De asemenea, poate efectua o audiogramă (audiometrie). În cadrul acestui test nedureros, vei asculta în căști sunete de intensități și tonuri diferite, pentru ca medicul să evalueze cu exactitate ce frecvențe auzi și ce sunete nu mai poți percepe.
Scăderea auzului cauzată de distrugerea celulelor senzoriale nu poate fi complet vindecată, dar poate fi compensată.
Medicul îți poate recomanda un aparat auditiv adaptat nevoilor tale. În cazurile mai severe de hipoacuzie profundă, o soluție modernă poate fi implantul cohlear.
Pentru a preveni degradarea suplimentară a auzului, medicul îți va recomanda folosirea dopurilor de urechi sau a căștilor antifonice.
Acestea fac parte din echipamentul individual de protecție pe care angajatorii sunt obligați prin lege să îl pună la dispoziție angajaților expuși la zgomote puternice.
În unele cazuri de traumatism acustic brusc (acut), medicul îți poate prescrie tratament cu corticosteroizi pe cale orală (medicamente antiinflamatoare puternice), pentru a reduce inflamația și a încerca recuperarea parțială a auzului.
Totuși, dacă auzul a fost deja afectat, cel mai important pas rămâne protejarea urechilor și evitarea spațiilor foarte zgomotoase, pentru a opri evoluția problemei.
Leziunile provocate de traumatismul acustic și pierderea auzului asociată sunt, în general, ireversibile.
Protejarea urechilor de zgomote intense și limitarea expunerii la medii sonore agresive te ajută să îți păstrezi auzul pe termen lung. Un medic specialist ORL este cel mai în măsură să evalueze situația și să îți recomande cele mai bune opțiuni pentru sănătatea urechilor tale.
Deși este o formă mai nouă de psihoterapie, terapia prin acceptare și angajament (cunoscută pe…
Momentul în care auzi pentru prima dată cuvântul „infertilitate” poate fi copleșitor. Dintr-odată, planurile tale…
Acum aleg conținut cu adevărat valoros, iar starea mea psihică îmi mulțumește pentru această schimbare.…
1. Este acupunctura pentru depresie o idee nouă? Acupunctura este o ramură de bază a…
Când încerci să rămâi însărcinată și abia aștepți să vezi acel semn plus sau cele…
Acatizia este o stare intensă de agitație interioară și neliniște motorie continuă. De cele mai…