Pe scurt: Urticaria cronică spontană se tratează în etape, pornind de la antihistaminice zilnice de generația a doua. Dacă mâncărimea și blândele persistă, medicul dermatolog sau alergolog poate crește doza sau poate prescrie terapii avansate, precum tratamentul biologic injectabil. Pentru cazurile rezistente, aceste terapii pot fi decontate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Antihistaminicele reprezintă prima linie de tratament pentru urticaria cronică spontană (UCS). Dacă acestea nu reușesc să controleze simptomele, specialiștii recomandă terapii țintite care temperează reacția sistemului imunitar.
UCS este o formă de urticarie cronică. În trecut era denumită urticarie cronică idiopatică, termen ce indica o cauză necunoscută. Denumirea a fost actualizată după ce cercetătorii au demonstrat că multe cazuri implică o reacție autoimună, în care propriul corp declanșează inflamația.
Tratamentul urmărește oprirea eliberării de histamină și calmarea răspunsului imun exagerat. Fără tratament, doar între 17% și 40% dintre persoane scapă spontan de simptome în primul an. Cu un plan medicamentos corect condus de medic, majoritatea pacienților își recapătă confortul.
Ce este urticaria cronică spontană?
Urticaria acută afectează aproximativ 20% din populație la un moment dat în viață. Forma cronică este mai rară și afectează între 0,1% și 1% dintre oameni la nivel global.
Vorbim despre urticarie cronică atunci când blândele sau umflăturile reapar și persistă timp de 6 săptămâni sau mai mult. În 80% până la 90% din cazuri, nu se găsește o cauză externă unică, erupțiile apărând spontan.
Blândele (leziunile reliefate de pe piele) apar atunci când celulele eliberează histamină și alte substanțe inflamatorii. Aceste substanțe fac vasele de sânge să se dilate, ceea ce provoacă mâncărime intensă și pete roșii pe piele.
Evitarea factorilor declanșatori
Chiar dacă erupțiile apar adesea fără o cauză clară, anumiți stimuli pot agrava puseele. Ținerea unui jurnal al simptomelor te poate ajuta să observi dacă mâncărimea se intensifică după anumite activități sau alimente.
Pentru a gestiona eficient erupțiile neașteptate în călătorii, este util să cunoști câteva măsuri de prim ajutor când ești pe drum.
Printre factorii care pot declanșa sau accentua episoadele se numără:
- alimente precum ouăle, fructele de mare, arahidele sau fructele exotice;
- conservanții sau coloranții adăugați în alimente și cosmetice;
- anumite medicamente, în special antiinflamatoarele precum ibuprofenul sau aspirina;
- expunerea bruscă la frig intens, căldură sau radiații ultraviolete;
- presiunea prelungită pe piele provocată de haine strâmte sau curele;
- perioadele de stres puternic sau efortul fizic intens.
Antihistaminice
Antihistaminicele reprezintă pasul de bază în ghidurile medicale. Tratamentul începe aproape întotdeauna cu un antihistaminic de a doua generație, care nu provoacă somnolență:
- cetirizină;
- desloratadină;
- fexofenadină;
- levocetirizină;
- loratadină.
Aproximativ 39% dintre pacienți răspund la doza standard zilnică. Dacă simptomele persistă, medicul dermatolog sau un alergolog poate crește doza de până la 4 ori. Studiile arată că această creștere a dozei aduce controlul bolii la circa 63% dintre pacienți.
Histamina este responsabilă direct pentru mâncărime și umflături. Uneori, medicul poate recomanda seara un antihistaminic de primă generație (cum ar fi hidroxizina), dar acestea pot da somnolență sau amețeli a doua zi.
| Treaptă de tratament | Medicamente utilizate | Când se recomandă |
|---|---|---|
| Treapta 1 | Antihistaminice H1 de generația a 2-a (doză standard zilnică) | La debutul tratamentului |
| Treapta 2 | Antihistaminice H1 în doză crescută (până la de 4 ori doza uzuală) | Când doza standard nu oprește erupțiile după 2–4 săptămâni |
| Treapta 3 | Terapie biologică (omalizumab injectabil) | În urticaria refractară la doze mari de antihistaminice |
| Treapta 4 | Imunosupresoare (de exemplu, ciclosporină) | Cazuri severe care nu răspund la tratamentul biologic |
Antagoniști ai receptorilor de leucotriene
Dacă antihistaminicele nu calmează suficient pielea, medicul poate lua în calcul asocierea unui antagonist al receptorilor de leucotriene. Aceste medicamente opresc acțiunea unor substanțe inflamatorii din celule.
Pentru o imagine completă a acestui mecanism, poți afla mai multe despre simptomele și tratamentul alergiilor la leucotriene.
Substanțe precum montelukastul sau zafirlukastul se administrează oral. Printre reacțiile adverse posibile se numără durerile de cap, tulburările digestive ușoare sau tusea.
Antidepresive triciclice
Doxepina este un medicament antidepresiv care are și un efect antihistaminic foarte puternic. Medicii îl prescriu uneori seara, în doze mici, pentru pacienții cu mâncărimi nocturne severe.
Într-un studiu din 2019 efectuat pe 36 de persoane cu urticarie cronică greu de tratat, doxepina a adus o ameliorare clară la 75% dintre participanți (27 din 36). Printre efectele secundare se numără uscăciunea gurii, constipația și somnolența marcată.
Fototerapie
Fototerapia presupune expunerea controlată a pielii la raze ultraviolete, exclusiv într-o clinică de dermatologie. Ședințele se fac sub supraveghere medicală strictă.
Tratamentul este combinat adesea cu antihistaminicele pentru a prelungi perioadele fără leziuni. Efectele secundare imediate seamănă cu o arsură solară ușoară, iar expunerea prelungită pe parcursul multor ani poate accelera îmbătrânirea pielii.
Terapie imunomodulatoare
Când antihistaminicele în doze mari nu dau rezultate, medicul recomandă terapii biologice sau imunomodulatoare, care acționează asupra cauzei inflamatorii profunde.
Omalizumabul este un anticorp monoclonal care blochează imunoglobulina E (IgE), o moleculă cheie în declanșarea urticariei. Se administrează prin injecție subcutanată o dată pe lună. În România, acest tratament poate fi decontat prin CNAS în urma întocmirii unui dosar medical de către medicul dermatolog sau alergolog.
Ciclosporina este o altă opțiune care reduce activitatea celulelor imunitare. Deoarece poate crește tensiunea arterială și poate afecta rinichii, medicul va monitoriza periodic analizele de sânge și valorile tensionale pe parcursul administrării.
Dupilumabul este un alt medicament biologic injectabil studiat pentru pacienții care nu au răspuns la alte terapii, având rezultate promițătoare în reducerea severității mâncărimii.
Corticosteroizi
Corticosteroizii orali, cum este prednisonul, calmează rapid inflamația severă, dar sunt rezervați strict pentru episoadele acute de agravare. Medicii îi prescriu pe perioade foarte scurte, de 3 până la 10 zile.
Utilizarea pe termen lung este periculoasă din cauza riscului de osteoporoză (fragilizarea oaselor), hipertensiune arterială și creșterea glicemiei (zahărul din sânge). De aceea, prednisonul nu este o soluție pentru tratamentul cronic de întreținere.
Când să consulți un medic
Dacă blândele reapar timp de mai multe săptămâni, adresează-te medicului de familie pentru un bilet de trimitere către un medic dermatolog sau alergolog. Specialistul va stabili schema corectă și dozele necesare pentru a ține boala sub control.
Sună imediat la 112 dacă erupția pe piele este însoțită de semne de anafilaxie sau angioedem sever:
- umflarea buzelor, a limbii, a gâtului sau a feței;
- senzație de sufocare, nod în gât sau respirație șuierătoare;
- amețeli bruște, slăbiciune extremă sau leșin.
Concluzie
Urticaria cronică spontană este o afecțiune supărătoare, dar poate fi controlată eficient printr-un tratament etapizat. Chiar dacă primele antihistaminice nu funcționează, există opțiuni eficiente în treptele superioare de tratament, inclusiv terapii biologice decontate.
