Pierderea auzului neurosenzorial: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Pierderea auzului neurosenzorial este o parte naturală a procesului de îmbătrânire pentru mulți oameni. Totuși, expunerea la zgomote puternice poate provoca daune permanente urechii interne sau nervului auditiv.

Pierderea auzului neurosenzorial (SNHL) apare din cauza unor probleme la nivelul structurilor urechii interne sau al nervului auditiv. Aceasta este responsabilă pentru peste 90% dintre cazurile de pierdere a auzului la adulți.

Cauzele comune ale SNHL includ expunerea la zgomote puternice, factori genetici sau îmbătrânirea naturală.

Un organ în formă de spirală din urechea internă, numit cohlee, conține fire mici de păr numite stereocili. Aceste fire transformă vibrațiile sunetelor în semnale neuronale, care sunt transmise de nervul auditiv către creier. Expunerea la sunete mai puternice de 85 decibeli poate deteriora aceste fire.

85 de decibeli este echivalentul zgomotului traficului intens auzit din interiorul unei mașini.

SNHL poate varia de la o pierdere ușoară a auzului până la pierderea completă, în funcție de gradul de afectare.

  • Pierderea ușoară a auzului: Între 26 și 40 decibeli.
  • Pierderea moderată a auzului: Între 41 și 55 decibeli.
  • Pierderea severă a auzului: Peste 71 decibeli.

SNHL nu este o afecțiune care pune viața în pericol, dar poate afecta capacitatea de a comunica dacă nu este gestionată corespunzător.

Simptomele pierderii auzului neurosenzorial

SNHL poate afecta o singură ureche sau ambele, în funcție de cauză.

Dacă pierderea auzului apare treptat, este posibil să nu observi simptomele fără un test auditiv. Dacă pierderea auzului apare brusc, simptomele se instalează în câteva zile, iar multe persoane o observă pentru prima dată dimineața, la trezire.

Pierderea auzului neurosenzorial poate provoca:

  • Dificultate în a auzi sunete în medii zgomotoase.
  • Probleme în înțelegerea vocii copiilor sau a femeilor.
  • Amețeli sau probleme de echilibru.
  • Dificultate în perceperea sunetelor înalte.
  • Voci și sunete care par estompate.
  • Senzația că auzi voci, dar nu le poți înțelege.
  • Țiuit în urechi (tinitus).

Cauzele pierderii auzului neurosenzorial

SNHL poate fi congenitală (prezentă de la naștere) sau dobândită. Mai jos sunt câteva dintre cauzele posibile.

Congenitală

Pierderea congenitală a auzului este prezentă de la naștere și este una dintre cele mai frecvente anomalii congenitale. Afectează aproximativ 1 până la 3 bebeluși la 1.000 de nașteri.

Aproximativ 50% dintre cazurile de pierdere congenitală a auzului sunt cauzate de factori genetici, iar restul sunt cauzate de factori de mediu. Peste 100 de gene au fost asociate cu pierderea auzului genetică. Infecțiile și lipsa de oxigen la naștere pot duce, de asemenea, la pierderea auzului.

Zgomote puternice

Expunerea la sunete mai puternice de 85 decibeli poate provoca SNHL. Chiar și o expunere ocazională la sunete foarte puternice, cum ar fi împușcăturile sau exploziile, poate duce la pierderea permanentă a auzului. De asemenea, deteriorarea poate apărea treptat, în timp.

Presbiacuzie

Presbiacuzia este pierderea auzului legată de înaintarea în vârstă. Este o cauză comună de SNHL și apare treptat odată cu îmbătrânirea.

Presbiacuzia este un alt nume pentru pierderea auzului legată de vârstă. Aproximativ 1 din 3 persoane cu vârste între 65 și 74 de ani în Statele Unite suferă de pierderea auzului. Până la vârsta de 75 de ani, aproximativ jumătate dintre oameni au un anumit grad de pierdere a auzului.

Pierderea auzului conductivă vs. neurosenzorială

Deteriorarea nervului auditiv sau a structurilor urechii interne poate duce la pierderea auzului neurosenzorială (SNHL). Această pierdere auditivă afectează conversia vibrațiilor sonore în semnale neuronale interpretate de creier.

Pierderea auzului conductivă apare atunci când sunetul nu poate trece prin urechea externă sau urechea medie. Cauzele includ:

  • acumularea de lichid
  • infecții ale urechii
  • perforarea timpanului
  • tumori benigne
  • dopuri de ceară
  • obstrucția cu obiecte străine
  • deformări ale urechii externe sau medii

Ambele tipuri de pierdere a auzului pot provoca simptome similare. Totuși, persoanele cu pierdere auditivă conductivă aud sunetele înfundat, în timp ce cei cu SNHL aud sunetele înfundat și distorsionat.

Unii oameni pot avea o combinație de pierdere auditivă neurosenzorială și conductivă. Pierderea auditivă mixtă apare atunci când există probleme atât înainte, cât și după cohlee.

Este important să obții un diagnostic corect dacă ai pierdere de auz. În unele cazuri, este posibil să îți recuperezi auzul. Cu cât primești tratament mai repede, cu atât ai mai multe șanse să minimizezi deteriorarea structurilor urechii.

Pierderea bruscă a auzului neurosenzorial (SSHL)

SSHL este o pierdere a auzului de cel puțin 30 de decibeli în decurs de 3 zile. Aceasta afectează aproximativ 5 până la 20 din 100.000 de persoane și, de obicei, afectează doar o ureche.

SSHL poate duce la surzenie fie instantaneu, fie în câteva zile. Mulți oameni observă pentru prima dată această problemă dimineața, la trezire.

SSHL poate avea o cauză gravă. Dacă ai pierdere bruscă a auzului, mergi imediat la medic.

Cauzele pierderii bruşte a auzului pot include:

  • infecții
  • traumatisme craniene
  • boli autoimune
  • boala Meniere
  • anumite medicamente
  • probleme circulatorii

Cel mai frecvent tratament pentru pierderea bruscă a auzului este administrarea de corticosteroizi. Luarea corticosteroizilor în decurs de 2 săptămâni de la debutul SSHL îți oferă cele mai mari șanse de recuperare a auzului.

Tipuri de pierdere a auzului neurosenzorială

Pierderea auzului neurosenzorială poate afecta o singură ureche sau ambele, în funcție de cauză.

  • Pierderea bilaterală: Poate fi cauzată de factori genetici, expunerea la zgomote puternice sau boli precum rujeola.
  • Pierderea unilaterală: Afectează doar o ureche și poate fi cauzată de tumori, boala Meniere sau expunerea la un zgomot puternic într-o singură ureche.
  • Pierderea asimetrică: Auzul este afectat în ambele urechi, dar o parte este mai afectată decât cealaltă.

Diagnosticarea pierderii auzului neurosenzorial

Medicii folosesc mai multe teste pentru a diagnostica corect pierderea auzului neurosenzorial.

Examen fizic

Un examen fizic ajută la diferențierea SNHL de pierderea auzului conductivă. Medicul va verifica prezența inflamației, acumularea de lichid sau ceară, deteriorarea timpanului și prezența corpurilor străine.

Testul cu diapazon

Testele cu diapazon ajută la determinarea tipului de pierdere auditivă. Acestea implică utilizarea unui diapazon pentru a evalua modul în care sunetul este transmis prin oasele craniului și structurile urechii.

Un medic poate folosi un test cu diapazon ca primă metodă de evaluare. Testele specifice includ:

  • Testul Weber: Medicul lovește ușor un diapazon de 512 Hz și îl plasează pe mijlocul frunții. Dacă sunetul este mai puternic în urechea afectată, pierderea auzului este probabil de tip conductiv. Dacă sunetul este mai puternic în urechea sănătoasă, pierderea auzului este probabil neurosenzorială.
  • Testul Rinne: Medicul lovește un diapazon și îl plasează pe osul mastoidian din spatele urechii până când nu mai auzi sunetul. Apoi, mută diapazonul în fața canalului auditiv până când nu mai percepi sunetul. Dacă ai pierdere de auz neurosenzorială, vei putea auzi mai bine sunetul când diapazonul este în fața urechii decât atunci când este plasat pe os.

Audiogramă

Dacă medicul suspectează că ai pierdere de auz, este posibil să te trimită la un audiolog pentru un test mai precis.

În timpul testului, vei purta căști într-o cabină izolată fonic. Vor fi redate tonuri și cuvinte în fiecare ureche la volume și frecvențe diferite. Testul ajută la determinarea sunetului cel mai slab pe care îl poți auzi și a frecvențelor unde există pierdere de auz.

Tratamentul pierderii de auz neurosenzoriale

În prezent, nu există o opțiune chirurgicală pentru tratarea SNHL. Cele mai comune metode sunt aparatele auditive și implanturile cohleare, care ajută la compensarea pierderii auzului.

Terapia genetică pentru pierderea auzului este un domeniu în dezvoltare, dar în acest moment nu este utilizată clinic pentru SNHL.

Aparate auditive

Aparatele auditive moderne pot fi ajustate pentru a se potrivi simptomelor specifice ale pierderii de auz. De exemplu, dacă ai dificultăți în auzirea sunetelor de înaltă frecvență, un aparat auditiv poate amplifica aceste sunete fără a afecta alte frecvențe.

Implanturi cohleare

Un implant cohlear este un dispozitiv care poate fi implantat chirurgical pentru a ajuta în cazul SNHL sever. Acesta are două componente: un microfon purtat în spatele urechii și un receptor implantat în ureche, care trimite informații electrice către nervul auditiv.

Prognosticul pierderii de auz neurosenzoriale

Prognosticul pentru SNHL variază în funcție de gradul și cauza pierderii de auz. SNHL este cea mai frecventă formă de pierdere permanentă a auzului.

În cazurile de pierdere bruscă a auzului, Asociația Americană pentru Pierderea Auzului afirmă că 85% dintre persoane vor avea cel puțin o recuperare parțială dacă sunt tratate de un medic specialist ORL. Aproximativ 32% până la 65% dintre pacienți își recapătă auzul spontan în decurs de două săptămâni.

Se agravează pierderea de auz neurosenzorială?

SNHL se poate agrava în timp dacă este cauzată de factori genetici sau de îmbătrânire. Dacă este cauzată de expunerea la un zgomot puternic sau factori de mediu, simptomele pot rămâne stabile dacă eviți expunerea la zgomote puternice.

Concluzie

SNHL este o parte naturală a procesului de îmbătrânire pentru multe persoane. Totuși, expunerea la zgomote puternice poate cauza daune permanente urechii interne sau nervului auditiv. Următoarele obiceiuri sănătoase pot ajuta la prevenirea deteriorării auzului:

  • Menține volumul căștilor sub 60%.
  • Poartă dopuri de urechi în medii zgomotoase.
  • Consultă un medic înainte de a începe un nou tratament.
  • Fă teste auditive regulate dacă ești expus frecvent la sunete puternice, cum ar fi într-un mediu de lucru zgomotos.