Obstrucția căilor respiratorii: Cauze, simptome și măsuri de prim ajutor

Ce înseamnă o obstrucție a căilor respiratorii?

Obstrucția căilor respiratorii reprezintă blocarea oricărei porțiuni din tractul respirator. Căile respiratorii formează un sistem complex de tuburi care transportă aerul inspirat prin nas și gură către plămâni. Un blocaj poate împiedica parțial sau total pătrunderea aerului în plămâni.

Unele blocaje sunt minore, însă altele reprezintă urgențe medicale majore care pun viața în pericol și necesită intervenție imediată.

Tipuri de obstrucție a căilor respiratorii

Aceste blocaje sunt clasificate în funcție de locul unde se produc și de gradul de blocare:

• Obstrucții ale căilor respiratorii superioare: apar în zona cuprinsă între nas, buze și laringe (organul vorbirii).
• Obstrucții ale căilor respiratorii inferioare: se produc între laringe și ramificațiile înguste din interiorul plămânilor.
• Obstrucții parțiale: permit trecerea unei cantități mici de aer. Poți respira în continuare, dar cu mare dificultate.
• Obstrucții complete: aerul nu mai poate trece deloc. În acest caz, respirația devine imposibilă.
• Obstrucții acute: blocaje care se instalează brusc. Cel mai frecvent exemplu este sufocarea cu un corp străin sau cu o bucățică de mâncare.
• Obstrucții cronice: se dezvoltă lent, în timp, sau persistă pe o perioadă îndelungată.

Care sunt cauzele blocării căilor respiratorii?

Când ne gândim la căi respiratorii blocate, prima imagine este adesea o persoană care se îneacă cu mâncare. Deși aceasta este o cauză frecventă, există mulți alți factori care pot provoca un blocaj:

• inhalarea sau înghițirea unui corp străin;
• un obiect mic blocat în nas sau în gură;
• o reacție alergică severă;
• traumatisme la nivelul gâtului sau pieptului în urma unui accident;
• probleme ale corzilor vocale;
• inhalarea unei cantități mari de fum în timpul unui incendiu;
• infecții virale sau bacteriene;
• afecțiuni respiratorii care inflamează căile superioare (cum este crupul la copii);
• umflarea limbii sau a epiglotei;
• abcese la nivelul gâtului sau al amigdalelor;
• slăbirea sau colapsul peretelui traheei (traheomalacie);
• astm;
• bronșită cronică;
• emfizem pulmonar;
• fibroză chistică;
• bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC).

Cine este cel mai expus riscului?

Copiii mici au un risc mult mai mare de sufocare cu obiecte străine decât adulții. Căile lor respiratorii sunt mult mai înguste și au tendința de a băga jucării sau obiecte mărunte în nas și în gură. În plus, cei mici nu mestecă întotdeauna mâncarea suficient de bine înainte de a o înghiți.

Alți factori de risc includ:

• alergiile severe la înțepături de insecte (albine, viespi) sau la anumite alimente (de exemplu, arahide);
• anomaliile anatomice sau bolile genetice care afectează tractul respirator;
• fumatul;
• tulburările neuromusculare și alte afecțiuni care îngreunează înghițirea corectă a alimentelor.

Semne și simptome

Manifestările depind de cauza blocajului și de locul unde s-a produs. Printre cele mai frecvente semne se numără:

• stare de agitație și neliniște;
• cianoză (pielea, buzele sau unghiile capătă o nuanță albăstruie din cauza lipsei de oxigen);
• confuzie;
• modificări ale ritmului respirator (respirație foarte rapidă sau foarte superficială);
• dificultăți mari de respirație sau oprirea completă a acesteia;
• senzație acută de sufocare și luptă pentru aer;
• panică;
• zgomote respiratorii ascuțite (stridor sau respirație șuierătoare);
• sunete respiratorii diminuate la ascultarea plămânilor;
• pierderea cunoștinței;
• stop cardio-respirator.

Cum se stabilește diagnosticul?

În situațiile de urgență, medicul va face adesea o radiografie pentru a depista rapid cauza simptomelor și locul blocajului.

Dacă radiografia nu oferă suficiente informații, pot fi necesare investigații suplimentare:

Bronhoscopia: medicul introduce un tub subțire și flexibil (bronhoscop), prevăzut cu o cameră video, prin nas sau gură până în plămâni, pentru a identifica și eventual extrage corpurile străine. Această procedură permite și recoltarea de probe de mucus sau îndepărtarea dopurilor dense de secreții, frecvente la pacienții cu emfizem sau fibroză chistică.

Laringoscopia: permite examinarea directă a laringelui cu un instrument special numit laringoscop.

Tomografia computerizată (CT): a capului, gâtului sau toracelui, utilă pentru a identifica afecțiuni precum epiglotita (infecția și inflamarea severă a epiglotei).

Epiglota este o formațiune cartilaginoasă care acoperă traheea în timpul înghițirii, împiedicând alimentele să ajungă în căile respiratorii.

Cum se tratează obstrucția căilor respiratorii?

Un blocaj respirator este aproape întotdeauna o urgență medicală. Sună imediat la 112 dacă o persoană de lângă tine se sufocă sau nu mai poate respira.

Până la sosirea echipajului de prim ajutor, iată ce măsuri poți lua:

Manevra Heimlich

Această tehnică poate salva viața unei persoane care se sufocă cu un corp străin:

1. Așază-te în spatele persoanei și cuprinde-i talia cu brațele.
2. Strânge o mână în pumn și plaseaz-o puțin mai sus de buric, sub capul pieptului.
3. Prinde pumnul cu cealaltă mână și apasă brusc spre interior și în sus, printr-o serie de cinci împingeri abdominale rapide.
4. Repetă seria de împingeri până când obiectul este expulzat sau până la sosirea paramedicilor.

Recomandare utilă: protocoalele de prim ajutor recomandă adesea alternarea a 5 lovituri ferme aplicate pe spate (între omoplați) cu 5 împingeri abdominale, continuând ciclul până la eliberarea căilor aeriene. În cazul sugarilor, manevra se adaptează, folosindu-se exclusiv bătăile ușoare pe spate și compresiile toracice, fără împingeri abdominale.

Adrenalina (epinefrina)

În cazul unei reacții alergice severe (șoc anafilactic), căile respiratorii se pot umfla extrem de rapid. În câteva minute, gâtul și limba se pot inflama atât de mult încât blochează complet respirația.

Persoanele cu alergii cunoscute poartă de obicei un autoinjector cu adrenalină. Acesta se administrează imediat în mușchiul coapsei (partea exterioară) la apariția primelor semne de reacție severă. Chiar dacă starea persoanei se îmbunătățește după injecție, este obligatoriu să chemi ambulanța la 112 pentru supraveghere medicală.

Resuscitarea cardio-respiratorie (RCR)

Dacă persoana și-a pierdut cunoștința și nu mai respiră, trebuie să începi imediat masajul cardiac pentru a menține circulația sângelui către creier:

1. Așază persoana pe spate, pe o suprafață tare.
2. Pune podul unei palme în centrul pieptului și cealaltă mână deasupra, cu degetele întrepătrunse.
3. Apasă ferm și drept pe stern, folosind greutatea corpului, cu o frecvență de 100-120 de compresii pe minut.
4. Continuă fără întrerupere până la sosirea ambulanței.

După sosirea echipei medicale, se pot folosi tehnici avansate: intubația (introducerea unui tub prin gură sau nas pentru a menține calea deschisă) sau intervenții chirurgicale de urgență, cum sunt traheostomia sau cricotiroidotomia, prin care se creează o deschidere direct în trahee pentru a permite respirația.

Evoluție și prognostic

Dacă intervenția este rapidă, căile respiratorii pot fi eliberate fără complicații pe termen lung. Totuși, lipsa oxigenului chiar și pentru câteva minute poate avea consecințe grave, motiv pentru care orice suspiciune de blocaj respirator trebuie tratată ca o urgență maximă.

Cum poți preveni blocarea căilor respiratorii?

Multe dintre aceste situații pot fi evitate prin câteva măsuri simple de precauție:

• Mănâncă pe îndelete și ia înghițituri mici.
• Mestecă bine mâncarea înainte de a înghiți.
• Evită consumul excesiv de alcool înainte sau în timpul mesei, deoarece acesta poate diminua reflexul de înghițire.
• Supraveghează întotdeauna copiii mici în timp ce mănâncă.
• Taie alimentele cu risc mare de sufocare (boabe de strugure, crenvurști, roșii cherry, morcovi cruzi) în bucăți mici, pe lungime, înainte de a le da copiilor.
• Evită să le oferi copiilor mici floricele de porumb, nuci întregi sau bomboane tari.
• Nu lăsa jucării mici, monezi sau baterii la îndemâna celor mici.
• Asigură-te că proteza dentară este bine fixată.
• Renunță la fumat pentru a-ți proteja plămânii și căile respiratorii.
• Dacă suferi de o afecțiune respiratorie cronică, mergi regulat la controalele medicale și respectă tratamentul prescris.