Cuprins:
Ce este manometria esofagiană?
Manometria esofagiană este un test utilizat pentru a diagnostica probleme ale esofagului sau ale sfincterului esofagian inferior (LES). Esofagul este tubul care leagă gâtul de stomac. De fiecare dată când înghiți, mușchii esofagului se contractă pentru a împinge alimentele în stomac.
LES este un inel muscular care funcționează ca o valvă la capătul esofagului, împiedicând conținutul stomacului să se întoarcă în esofag. Dacă această valvă nu funcționează corect, acidul din stomac poate urca în esofag, cauzând reflux acid, arsuri gastrice și boala de reflux gastroesofagian (GERD). Manometria esofagiană ajută la diagnosticarea problemelor legate de înghițire sau de LES.
De ce medicii recomandă manometria esofagiană
Medicul poate solicita acest test dacă suspectează o problemă cu esofagul sau LES. Simptomele care pot necesita testarea includ:
- reflux acid
- durere toracică
- senzația că mâncarea se blochează în piept
- arsuri gastrice
- greață după masă
- durere sau dificultăți la înghițire
Pregătirea pentru manometria esofagiană
Trebuie să ții post înainte de test. Perioada de post poate varia între șase ore și o noapte întreagă. Medicul îți va oferi instrucțiuni specifice.
Informează medicul despre toate medicamentele pe care le iei. Unele medicamente trebuie oprite temporar, deoarece pot influența rezultatele testului. Acestea includ:
- blocante ale canalelor de calciu
- nitrați
- produse cu nitroglicerină
- sedative
Procedura manometriei esofagiene
Medicul va aplica o cremă anestezică în interiorul nasului pentru a face procedura mai confortabilă.
Apoi, va introduce un tub subțire prin nas, care va ajunge în stomac prin esofag. Tubul este flexibil și lubrifiat pentru a facilita inserarea.
Medicul va retrage încet tubul, în timp ce îți va cere să înghiți la anumite momente. Senzorii de pe tub măsoară forța mușchilor esofagieni și funcționarea LES.
Întreaga procedură durează aproximativ 15 minute.
Cum se simte manometria esofagiană?
Pe măsură ce tubul este introdus, este posibil să simți un ușor disconfort sau reflex de vomă. De asemenea:
- ochii îți pot lăcrima
- nasul poate sângera ușor
- poți saliva mai mult decât de obicei
În cazuri rare, poți tuși sau vomita în timp ce tubul este introdus. Această etapă durează doar un minut. După plasarea tubului, senzația de disconfort ar trebui să scadă, iar corpul se va obișnui rapid.
Vei putea respira normal în timpul testului.
Interpretarea rezultatelor manometriei esofagiene
Medicul va analiza datele colectate de senzorii de pe tub pentru a diagnostica eventualele probleme de înghițire sau disfuncționalități ale LES. Dacă rezultatele sunt normale, înseamnă că mușchii esofagului și LES funcționează corespunzător.
Un rezultat anormal sugerează o problemă la nivelul esofagului sau al sfincterului esofagian inferior (LES). Problemele posibile includ:
- contracții anormale ale mușchilor esofagului
- acalazie, o afecțiune în care LES nu se deschide corespunzător pentru a permite trecerea alimentelor
- LES hipertensiv
- spasm esofagian
- esofag „nutcracker”, o afecțiune în care contracțiile de înghițire sunt prea puternice
- sclerodermie, o boală autoimună care poate paraliza mușchii esofagieni
- LES slăbit
Medicul îți va explica rezultatele la următoarea programare. Dacă au fost identificate probleme la nivelul LES sau al mușchilor esofagului, este posibil să fie necesare teste suplimentare sau programări de urmărire.
Riscurile manometriei esofagiene
Este posibil să simți un ușor disconfort după test. Complicațiile frecvente includ:
- sângerare minoră din nas
- dureri în gât
- nas înfundat
Dacă ai dureri în gât după procedură, poți încerca pastile pentru gât sau gargară cu apă sărată.
Aceste simptome ușoare dispar, de obicei, în câteva ore. Contactează medicul dacă ai nelămuriri.
În cazuri rare, pot apărea complicații grave, cum ar fi perforația, adică formarea unei găuri în esofag.
O altă complicație rară este aspirația, adică inhalarea accidentală a salivei sau a conținutului stomacal. Aspirația poate duce la pneumonie sau leziuni pulmonare și este mai frecventă la persoanele cu dificultăți de înghițire.