Depresia endogenă: simptome și tratament

/ Sănătate / By

Ce este depresia endogenă?

Depresia endogenă este un tip de tulburare depresivă majoră (TDM). Deși în trecut era considerată o tulburare distinctă, în prezent depresia endogenă este rar diagnosticată separat. Astăzi, este diagnosticată ca TDM. TDM, cunoscută și sub numele de depresie clinică, este o tulburare de dispoziție caracterizată prin sentimente persistente și intense de tristețe pe perioade lungi de timp. Aceste sentimente afectează negativ dispoziția, comportamentul și diverse funcții fizice, inclusiv somnul și apetitul. Aproximativ 7% dintre adulții din Statele Unite suferă de TDM în fiecare an.

Cercetătorii nu cunosc exact cauza depresiei. Totuși, se crede că aceasta poate fi cauzată de o combinație de:

  • factori genetici
  • factori biologici
  • factori psihologici
  • factori de mediu

Unii oameni devin deprimați după pierderea unei persoane dragi, încheierea unei relații sau după o traumă. Totuși, depresia endogenă apare fără un eveniment stresant sau un declanșator evident. Simptomele apar adesea brusc și fără un motiv aparent.

În ce diferă depresia endogenă de depresia exogenă?

Cercetătorii obișnuiau să diferențieze depresia endogenă de depresia exogenă prin prezența sau absența unui eveniment stresant înainte de debutul TDM:

Depresia endogenă apare fără prezența stresului sau a traumei. Cu alte cuvinte, nu are o cauză externă evidentă și este determinată, în principal, de factori genetici și biologici. Din acest motiv, depresia endogenă mai este denumită și „depresie cu bază biologică”.

Depresia exogenă apare după un eveniment stresant sau traumatic. Acest tip de depresie este cunoscut mai frecvent ca „depresie reactivă”.

Specialiștii în sănătate mintală nu mai fac această distincție. Majoritatea profesioniștilor diagnostichează acum TDM pe baza anumitor simptome.

Care sunt simptomele depresiei endogene?

Persoanele cu depresie endogenă încep să experimenteze simptome brusc și fără un motiv evident. Tipul, frecvența și severitatea simptomelor pot varia de la o persoană la alta.

Simptomele depresiei endogene sunt similare cu cele ale TDM și includ:

  • sentimente persistente de tristețe sau lipsă de speranță
  • pierdere a interesului pentru activități sau hobby-uri care odinioară aduceau plăcere, inclusiv activitatea sexuală
  • oboseală
  • lipsa motivației
  • dificultăți de concentrare, gândire sau luare a deciziilor
  • dificultăți de a adormi sau de a menține somnul
  • izolare socială
  • gânduri de suicid
  • dureri de cap
  • dureri musculare
  • pierderea apetitului sau mâncatul în exces

Cum este diagnosticată depresia endogenă?

Medicul de familie sau un specialist în sănătate mintală poate diagnostica TDM. Aceștia îți vor cere informații despre istoricul tău medical. Asigură-te că le comunici dacă iei medicamente și dacă ai alte afecțiuni medicale sau mintale. Este util să le spui și dacă membri ai familiei tale suferă sau au suferit de TDM.

Furnizorul tău de servicii medicale îți va cere informații despre simptomele tale. Ei vor dori să știe când au început simptomele și dacă acestea au apărut după ce ai trecut printr-un eveniment stresant sau traumatic. De asemenea, furnizorul tău de servicii medicale îți poate oferi o serie de chestionare pentru a evalua cum te simți. Aceste chestionare îi pot ajuta să determine dacă ai TDM.

Pentru a fi diagnosticat cu TDM, trebuie să îndeplinești anumite criterii listate în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM). Acest manual este adesea folosit de profesioniștii în sănătate mintală pentru a diagnostica afecțiunile mintale. Principalul criteriu pentru un diagnostic de TDM este „o dispoziție depresivă sau pierderea interesului sau a plăcerii pentru activitățile zilnice timp de mai mult de două săptămâni.”

Deși manualul făcea în trecut distincție între formele endogene și exogene ale depresiei, versiunea actuală nu mai face această diferențiere. Profesioniștii în sănătate mintală pot diagnostica depresia endogenă dacă simptomele TDM s-au dezvoltat fără un motiv evident.

Cum este tratată depresia endogenă?

Depășirea TDM nu este o sarcină ușoară, dar simptomele pot fi tratate cu o combinație de medicamente și terapie.

Medicamente

Medicamentele cele mai frecvent utilizate pentru tratarea persoanelor cu TDM includ inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) și inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (SNRI). Unora li se pot prescrie antidepresive triciclice (TCA), dar aceste medicamente nu mai sunt folosite la fel de des ca înainte. Aceste medicamente cresc nivelul anumitor substanțe chimice din creier, ceea ce duce la o reducere a simptomelor depresive.

SSRI-urile sunt un tip de antidepresiv care poate fi administrat persoanelor cu TDM. Exemple de SSRI-uri includ:

  • paroxetină (Paxil)
  • fluoxetină (Prozac)
  • sertralină (Zoloft)
  • escitalopram (Lexapro)
  • citalopram (Celexa)

SSRI-urile pot provoca dureri de cap, greață și insomnie la început. Totuși, aceste efecte secundare dispar de obicei după o perioadă scurtă de timp.

SNRI-urile sunt un alt tip de antidepresiv care poate fi utilizat pentru tratarea persoanelor cu TDM. Exemple de SNRI-uri includ:

  • venlafaxină (Effexor)
  • duloxetină (Cymbalta)
  • desvenlafaxină (Pristiq)

În unele cazuri, TCA-urile pot fi folosite ca metodă de tratament pentru persoanele cu TDM. Exemple de TCA-uri includ:

  • trimipramină (Surmontil)
  • imipramină (Tofranil)
  • nortriptilină (Pamelor)

Efectele secundare ale TCA-urilor pot fi uneori mai grave decât cele ale altor antidepresive. TCA-urile pot provoca somnolență, amețeli și creștere în greutate. Citește cu atenție informațiile oferite de farmacie și discută cu medicul dacă ai nelămuriri. Medicamentele trebuie, de obicei, administrate timp de cel puțin patru până la șase săptămâni înainte ca simptomele să înceapă să se amelioreze. În unele cazuri, poate dura până la 12 săptămâni pentru a observa o îmbunătățire a simptomelor.

Dacă un anumit medicament nu pare să funcționeze, discută cu furnizorul tău de servicii medicale despre schimbarea tratamentului. Potrivit Institutului Național de Sănătate Mintală (NAMI), persoanele care nu s-au simțit mai bine după administrarea primului medicament antidepresiv au avut șanse mai mari de îmbunătățire atunci când au încercat un alt medicament sau o combinație de tratamente.

Chiar și atunci când simptomele încep să se amelioreze, ar trebui să continui să iei medicamentele. Trebuie să oprești tratamentul doar sub supravegherea medicului care ți-a prescris medicamentele. Este posibil să fie nevoie să reduci treptat doza, în loc să oprești brusc. Oprirea bruscă a unui antidepresiv poate duce la simptome de sevraj. De asemenea, simptomele TDM pot reveni dacă tratamentul este întrerupt prea devreme.

Terapie

Psihoterapia, cunoscută și sub numele de terapie prin discuții, implică întâlniri regulate cu un terapeut. Acest tip de terapie te poate ajuta să faci față afecțiunii și altor probleme asociate. Cele două tipuri principale de psihoterapie sunt terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și terapia interpersonală (TIP).

TCC te poate ajuta să înlocuiești convingerile negative cu unele sănătoase și pozitive. Practicând deliberat gândirea pozitivă și limitând gândurile negative, poți îmbunătăți modul în care creierul tău răspunde la situațiile dificile.

TIP te poate ajuta să rezolvi problemele din relațiile care contribuie la starea ta.

În majoritatea cazurilor, o combinație de medicamente și terapie este eficientă în tratarea persoanelor cu TDM.

Terapia electroconvulsivantă (TEC)

Terapia electroconvulsivantă (TEC) poate fi utilizată dacă simptomele nu se ameliorează cu medicamente și terapie. TEC implică atașarea unor electrozi pe cap care trimit impulsuri electrice către creier, declanșând o convulsie scurtă. Acest tip de tratament nu este la fel de înfricoșător cum pare și s-a îmbunătățit considerabil de-a lungul anilor. Poate ajuta la tratarea depresiei endogene prin schimbarea interacțiunilor chimice din creier.

Schimbări ale stilului de viață

Modificarea stilului de viață și a activităților zilnice poate ajuta la ameliorarea simptomelor depresiei endogene. Chiar dacă activitățile nu sunt plăcute la început, corpul și mintea ta se vor adapta în timp. Iată câteva lucruri pe care le poți încerca:

  • Ieși afară și fă o activitate fizică, cum ar fi drumețiile sau mersul pe bicicletă.
  • Participă la activități care îți plăceau înainte de a deveni deprimat.
  • Petrece timp cu alte persoane, inclusiv prieteni și membri ai familiei.
  • Scrie într-un jurnal.
  • Dormi cel puțin șase ore pe noapte.
  • Menține o dietă sănătoasă, care să includă cereale integrale, proteine slabe și legume.

Care este perspectiva pentru persoanele cu depresie endogenă?

Majoritatea persoanelor cu TDM se simt mai bine atunci când urmează planul de tratament. De obicei, durează câteva săptămâni pentru a observa o îmbunătățire a simptomelor după începerea tratamentului cu antidepresive. Alte persoane pot avea nevoie să încerce mai multe tipuri de antidepresive înainte de a observa o schimbare.

Durata recuperării depinde și de cât de devreme este început tratamentul. Dacă nu este tratată, TDM poate dura câteva luni sau chiar ani. Totuși, odată ce tratamentul este început, simptomele pot dispărea în două-trei luni.

Chiar și atunci când simptomele încep să dispară, este important să continui să iei toate medicamentele prescrise, cu excepția cazului în care medicul tău îți spune că este în regulă să oprești tratamentul. Oprirea prea devreme a tratamentului poate duce la recidivă sau la simptome de sevraj cunoscute sub numele de sindrom de întrerupere a antidepresivelor.

Resurse pentru persoanele cu depresie endogenă

Există numeroase grupuri de suport față în față și online, precum și alte resurse disponibile pentru persoanele care se confruntă cu TDM.

Grupuri de suport

Multe organizații, cum ar fi Alianța Națională pentru Sănătate Mintală, oferă educație, grupuri de suport și consiliere. Programele de asistență pentru angajați și grupurile religioase pot oferi, de asemenea, ajutor pentru persoanele cu depresie endogenă.

Linie de ajutor pentru suicid

Sună la 911 sau mergi imediat la camera de urgență dacă ai gânduri de a-ți face rău ție sau altora. Sună sau trimite un mesaj la 988 pentru Linia de Criză și Suicid sau folosește funcția de chat la 988Lifeline.org. Acest serviciu este disponibil 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. De asemenea, poți discuta cu ei online.

Prevenirea suicidului

Dacă crezi că cineva este în pericol imediat de a-și face rău sau de a răni pe altcineva:

  • Sună la 911 sau la numărul de urgență local.
  • Rămâi cu persoana respectivă până când sosește ajutorul.
  • Îndepărtează orice arme, cuțite, medicamente sau alte lucruri care ar putea provoca rău.
  • Ascultă, dar nu judeca, nu argumenta, nu amenința și nu țipa.

Dacă crezi că cineva se gândește la suicid, cere ajutor de la o linie de criză sau prevenire a suicidului. Încearcă Linia Națională de Prevenire a Suicidului la 800-273-8255.

Surse: Linia Națională de Prevenire a Suicidului și Administrația pentru Abuzul de Substanțe și Serviciile de Sănătate Mintală