Tinea capitis, cunoscută și sub numele de ciuperca scalpului, este o infecție fungică care poate provoca pete chelie și mâncărime pe scalp. Alte simptome pot include părul fragil și febra. Tratamentul implică, de obicei, medicamente antifungice și șampoane speciale.
Ciuperca scalpului nu este un vierme, ci o infecție cauzată de o ciupercă. Se numește „ringworm” deoarece infecția poate produce pe piele pete circulare, cu centru plat și margini ridicate. Aceasta afectează scalpul și firele de păr, cauzând zone mici de piele solzoasă și mâncărime.
Infecția este extrem de contagioasă și se răspândește, în principal, prin contact direct cu o persoană infectată sau prin folosirea obiectelor contaminate, cum ar fi pieptenele, prosoapele, pălăriile sau pernele. Este mai frecventă la copii, dar poate afecta persoane de orice vârstă.
Cuprins:
Cauze
Infecția este cauzată de fungi numiți dermatofiți. Acești fungi trăiesc pe țesuturile moarte, precum unghiile, părul și stratul exterior al pielii. Dermatofiții se dezvoltă în medii calde și umede, astfel că pielea transpirată favorizează infecția. Condițiile de aglomerație și igiena precară cresc riscul de transmitere.
Infecția se răspândește ușor, mai ales în rândul copiilor. Poți lua ciuperca scalpului prin atingerea pielii unei persoane infectate. De asemenea, poți fi expus la infecție dacă folosești obiecte personale contaminate, precum pieptenele sau lenjeria de pat.
Animalele de companie, cum ar fi pisicile și câinii, pot fi purtătoare ale infecției. De asemenea, animalele de fermă, cum ar fi caprele, vacile, caii și porcii, pot transmite infecția, chiar dacă nu prezintă simptome.
Simptome
Principalul simptom al infecției este apariția unor pete solzoase și mâncărime pe scalp. Zonele afectate pot duce la ruperea firelor de păr aproape de rădăcină, lăsând în urmă pete roșii, descuamate sau chelie. În unele cazuri, pot apărea puncte negre acolo unde părul s-a rupt.
Alte simptome includ:
- păr fragil
- sensibilitate sau durere la nivelul scalpului
- ganglioni limfatici umflați
- febră ușoară
În cazurile mai severe, pot apărea umflături crustificate, numite kerioane, care elimină puroi. Acestea pot duce la pierderea permanentă a părului și cicatrizare.
Diagnostic
Un examen vizual este, de obicei, suficient pentru ca medicul să diagnosticheze ciuperca scalpului. Medicul poate folosi o lampă specială, numită lampă Wood, pentru a ilumina scalpul și a identifica semnele infecției.
Pentru confirmarea diagnosticului, medicul poate preleva mostre de piele sau fire de păr pentru analiză. Proba este trimisă la un laborator pentru a detecta prezența fungilor. Acest proces poate dura până la trei săptămâni.
Tratament
Tratamentul include, de obicei, medicamente antifungice administrate oral și șampoane medicamentoase.
Medicamente antifungice
Medicamente antifungice
Principalele medicamente antifungice pentru tratarea ciupercii scalpului sunt griseofulvina (Grifulvin V, Gris-PEG) și terbinafina hidroclorid (Lamisil). Ambele sunt administrate oral timp de aproximativ șase săptămâni. Printre efectele secundare comune se numără diareea și disconfortul gastric. Medicul îți poate recomanda să iei aceste medicamente împreună cu alimente bogate în grăsimi, cum ar fi untul de arahide sau înghețata.
Alte posibile efecte secundare ale griseofulvinei includ:
- sensibilitate la soare
- greață și vărsături
- oboseală
- senzație de leșin
- amețeli
- reacții alergice la persoanele care sunt alergice la penicilină
- durere de cap
- erupții cutanate
- urticarie
Alte posibile efecte secundare ale terbinafinei hidroclorid includ:
- durere de stomac
- mâncărimi
- erupții cutanate
- urticarie
- pierderea sau modificarea gustului
- reacție alergică
- durere de cap
- febră
- probleme hepatice (rareori)
Șampon medicamentos
Medicul îți poate prescrie un șampon medicamentos pentru a îndepărta ciuperca și a preveni răspândirea infecției. Acest șampon conține ingrediente antifungice active, cum ar fi ketoconazol sau sulfat de seleniu. Deși ajută la prevenirea răspândirii infecției, nu tratează complet ciuperca scalpului. Tratamentul trebuie combinat cu un medicament antifungic oral.
Medicul îți poate recomanda să folosești șamponul de două ori pe săptămână, timp de o lună. Lasă-l să acționeze timp de cinci minute, apoi clătește bine.
Recuperare și reinfecție
Ciuperca scalpului se vindecă lent și poate dura mai mult de o lună până să observi îmbunătățiri. Ai răbdare și continuă să urmezi tratamentul conform recomandărilor medicului.
Medicul îți poate recomanda o vizită de control după 4-6 săptămâni pentru a verifica dacă infecția s-a vindecat. Eliminarea completă a ciupercii poate fi dificilă, iar reinfecția este posibilă. Totuși, recidivele sunt mai puțin frecvente după pubertate. În unele cazuri, pot rămâne zone de chelie sau cicatrici permanente.
Copiii pot reveni la școală după începerea tratamentului, dar este bine să consulți medicul pentru a afla când este sigur să revină în colectivitate.
Toți membrii familiei și animalele de companie ar trebui verificați și tratați, dacă este necesar, pentru a preveni reinfecția. Evită împărțirea prosoapelor, pieptenilor, pălăriilor sau altor obiecte personale. Pieptenele și perii folosiți de persoana infectată pot fi sterilizați prin înmuierea lor într-o soluție de apă cu înălbitor. Urmează instrucțiunile de pe recipientul de înălbitor pentru a obține diluția corectă.
Prevenirea ciupercii scalpului
Dermatofiții care cauzează această infecție sunt foarte comuni și contagioși, ceea ce face prevenția dificilă. Deoarece copiii sunt mai vulnerabili, învață-i să nu împartă pieptenele și alte obiecte personale.
Spălarea regulată a părului, igiena mâinilor și respectarea unor obiceiuri sănătoase pot ajuta la prevenirea răspândirii infecției. Este important să îți educi copilul cu privire la importanța igienei personale și să aplici aceste măsuri și în rutina ta.
Poate fi dificil să identifici dacă un animal are ciuperca scalpului, dar un semn comun este prezența petelor fără blană. Evită să mângâi animalele care au astfel de semne. Mergi cu animalele de companie la control periodic și discută cu medicul veterinar despre prevenirea ciupercii.