Candida parapsilosis: transmitere, riscuri și tratament

Pe scurt

Candida parapsilosis este o ciupercă microscopică întâlnită în mod obișnuit pe piele, unde în mod normal nu provoacă neplăceri. Dacă bariera pielii este ruptă sau sistemul imunitar este slăbit, ea poate pătrunde în organism și poate cauza infecții locale sau infecții severe ale sângelui. Tratamentul se face cu antifungice locale sau perfuzabile, recomandate întotdeauna de medic.

Ce este Candida parapsilosis?

Candida parapsilosis este o levură, adică o ciupercă unicelulară. Ea trăiește pe pielea oamenilor, a animalelor și în sol, fără să creeze probleme cât timp organismul este sănătos.

Pielea intactă și sistemul imunitar puternic țin această ciupercă sub control. Din cele peste 150 de specii cunoscute de Candida, doar în jur de 15–20 provoacă infecții la oameni, iar C. parapsilosis este una dintre cele mai întâlnite.

Alături de ea, printre speciile frecvente se numără:

• Candida albicans (cea mai des întâlnită)
• Candida glabrata
• Candida tropicalis
• Candida auris

Forme de infecție: la suprafață sau în profunzime

Această ciupercă poate cauza infecții superficiale, la nivelul mucoaselor sau al unghiilor, dar și infecții sistemice grave, numite invazive. Când ajunge în fluxul sanguin, afecțiunea se numește candidemie.

Iată principalele diferențe între formele de infecție:

De ce este o problemă în spitale?

Candida parapsilosis se fixează foarte ușor pe suprafețele din plastic și metal. Din acest motiv, ea colonizează frecvent dispozitivele medicale precum cateterele venoase, sondele urinare sau protezele.

Ciuperca se poate transmite de la o persoană la alta prin mâinile nespălate ale personalului medical sau ale vizitatorilor. Studiile au arătat că aproape una din cinci probe recoltate de pe mâinile personalului spitalicesc poate purta această levură.

Pentru a proteja pacienții internați, în special la terapie intensivă (ATI) sau neonatologie, este esențial să respecți regulile de igienă:

• Dezinfectează-ți mâinile cu soluție hidroalcoolică la intrarea și la ieșirea din salon.
• Evită să atingi perfuziile, cateterul sau pansamentele persoanei dragi.
• Respectă echipamentul de protecție cerut de spital (halat, botoșei, mască).

Cine prezintă cel mai mare risc?

Oamenii sănătoși fac rareori infecții invazive cu această ciupercă. Riscul crește semnificativ în anumite situații medicale:

• Pacienții cu cateter venos central: cateterul oferă ciupercii o cale directă de acces către fluxul de sânge.
• Nou-născuții prematuri: bebelușii cu greutate mică au pielea foarte subțire și o imunitate incomplet dezvoltată.
• Persoanele cu neutropenie: neutrofilele sunt celule albe din sânge care distrug ciupercile. Când numărul lor scade (în leucemii sau după chimioterapie), riscul de infecție crește mult.
• Tratamentele prelungite cu antibiotice: acestea distrug bacteriile bune și lasă ciupercile să se înmulțească necontrolat.
• Intervențiile chirurgicale digestive complexe.

Cum se tratează infecțiile cu Candida parapsilosis?

Tratamentul depinde de localizarea infecției și de starea generală de sănătate. Nu lua niciodată antifungice fără consult medical, deoarece administrarea incorectă duce la rezistență.

Infecțiile genitale și cutanate

Pentru candidoza vaginală sau a pielii, medicul prescrie tratamente locale sau orale. În farmaciile din România, opțiunile frecvente includ clotrimazol, fenticonazol, econazol sau miconazol (sub formă de ovule, creme sau soluții), precum și fluconazol administrat pe cale orală.

În cazurile dificile și refractare la tratamentul obișnuit, medicul ginecolog poate prescrie ovule preparate cu acid boric. Atenție: acidul boric este toxic dacă este înghițit și este strict interzis în sarcină, deoarece poate afecta fătul. Folosește-l numai la recomandarea expresă a specialistului.

Infecțiile invazive și candidemia

Dacă ciuperca a trecut în sânge, internarea în spital este obligatorie. Conduita medicală include:

• Îndepărtarea cateterului: scoaterea dispozitivului medical contaminat este primul pas esențial.
• Antifungice intravenoase: ghidurile medicale recomandă în primă linie medicamente din clasa echinocandinelor (cum ar fi caspofungină, micafungină sau anidulafungină), iar fluconazolul sau amfotericina B sunt utilizate ca alternative.
• Analize repetate de sânge (hemoculturi): pentru a confirma dispariția completă a infecției.

Când să mergi la medic

Mergi la medicul de familie sau la medicul ginecolog/dermatolog dacă observi mâncărimi intense, scurgeri anormale sau leziuni pe piele care nu se vindecă. Medicul îți poate elibera o trimitere către specialist sau îți va recomanda analize de laborator (secreție, raclat cutanat) pentru a identifica specia exactă de ciupercă.

Când este o urgență (sună la 112 sau mergi la UPU):

Dacă tu sau o persoană din familie aveți un cateter venos montat ori urmați un tratament de chimioterapie și apar următoarele semne de alertă:

• Febră mare apărută brusc sau frisoane puternice;
• Stare de confuzie, somnolență marcată sau amețeală severă;
• Respirație rapidă și bătăi rapide ale inimii;
• Roșeață intensă, căldură sau puroi în jurul locului unde intră cateterul.

Acestea pot fi semne ale unei infecții generalizate a sângelui (sepsis), o problemă gravă care necesită asistență medicală de urgență.