Pe scurt: Tratamentul dependenței de alcool combină de obicei dezintoxicarea medicală, terapia psihologică și medicamentele care reduc nevoia de a bea. Primul pas este consultul la medicul de familie sau direct la medicul psihiatru, care îți pot prescrie soluțiile potrivite. Sevrajul sever este o urgență medicală și se tratează doar sub supraveghere de specialitate.
Dependența de alcool (tulburarea legată de consumul de alcool) este o afecțiune cronică. Ea implică o dependență fizică și psihică de băuturile alcoolice. Persoana simte o nevoie incontrolabilă de a bea, chiar dacă acest lucru îi afectează grav sănătatea, familia sau serviciul.
Atunci când consumul este întrerupt brusc, apar simptome neplăcute și adesea periculoase, numite sindrom de sevraj. Cu sprijinul potrivit, recuperarea este posibilă.
Cum se tratează dependența de alcool?
Drumul către recuperare este un proces de durată, împărțit în mai multe etape. Medicul stabilește cel mai bun plan luând în calcul starea ta generală, istoricul consumului și sprijinul pe care îl ai din partea celor dragi.
În România, poți începe cu o vizită la medicul de familie. Acesta îți poate elibera un bilet de trimitere către un medic psihiatru (prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate). Medicul psihiatru este specialistul care evaluează severitatea adicției și recomandă pașii necesari.
Planul de recuperare include de regulă trei componente principale:
- dezintoxicarea medicală supravegheată
- medicamente pentru menținerea abstinenței (oprirea consumului)
- psihoterapie și grupuri de suport pentru prevenirea recăderilor
Dezintoxicarea medicală
Dezintoxicarea este prima etapă din tratament. Ea are rolul de a elimina alcoolul din organism și de a ține sub control simptomele neplăcute de sevraj.
Această etapă se realizează de obicei prin internare într-un spital de psihiatrie sau într-o secție specializată în adicții. Dezintoxicarea acută durează în general între 2 și 7–10 zile, sub strictă supraveghere medicală. Pentru a preveni complicațiile grave, medicii administrează tratamente care calmează organismul.
Printre manifestările frecvente ale sevrajului se numără:
- tremurături ale mâinilor sau ale corpului
- transpirație abundentă și bătăi rapide ale inimii (tahicardie)
- stări de greață, vărsături și insomnie
- agitație, neliniște și iritabilitate
- confuzie, halucinații (auzi sau vezi lucruri care nu sunt reale)
- convulsii (crize asemănătoare celor de epilepsie)
Tratamentul medicamentos
După ce alcoolul a fost eliminat din corp, medicul psihiatru îți poate prescrie medicamente care te ajută să nu reiei consumul. Acestea se iau doar la recomandarea specialistului și nu se combină niciodată cu alcoolul fără acord medical.
| Substanță activă | Cum acționează | Ce trebuie să știi |
|---|---|---|
| Naltrexonă | Blochează receptorii din creier responsabili de plăcerea și euforia produse de alcool, scăzând dorința de a bea. | În România se administrează sub formă de comprimate orale (pastile), la recomandarea medicului. |
| Acamprosat | Restabilește echilibrul chimic al neurotransmițătorilor din creier afectați de consumul de lungă durată. | Ajută la menținerea abstinenței și reduce disconfortul psihic apărut după oprirea consumului. |
| Disulfiram | Blochează descompunerea alcoolului în corp, provocând o reacție fizică toxică și foarte neplăcută dacă bei. | Chiar și o cantitate minusculă de alcool produce înroșirea feței, greață severă și sufocare. Se folosește mai rar și impune abstinență totală. |
Terapia și schimbarea comportamentului
Medicamentele ajută corpul, însă psihoterapia te ajută să îți schimbi obiceiurile. Ședințele de consiliere individuală sau de grup te învață cum să gestionezi emoțiile fără să recurgi la pahar.
Printre principalele beneficii ale psihoterapiei se numără:
- identificarea situațiilor sau a emoțiilor care îți declanșează nevoia de a bea
- învățarea unor tehnici sănătoase de relaxare și gestionare a stresului
- un spațiu sigur și confidențial în care poți vorbi deschis, fără teama de a fi judecat
- refacerea relațiilor cu familia și cei apropiați
Grupuri de suport și resurse în România
Sprijinul comunității crește mult șansele de a rămâne abstinent pe termen lung. În România există servicii și asociații la care poți apela cu încredere:
- Alcoolicii Anonimi (AA România): grupuri locale gratuite de într-ajutorare, prezente în marile orașe și online, unde împarți experiențele cu alte persoane aflate în recuperare.
- Al-Anon și Alateen: comunități create special pentru familiile, partenerii sau copiii adolescenți ai persoanelor care se confruntă cu adicția.
- Asociația ALIAT (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor): oferă consiliere psihologică, clinici specializate și linii de sprijin pentru prevenirea adicțiilor.
- Secțiile de adicții și spitalele de psihiatrie: asigură dezintoxicare gratuită pe baza biletului de trimitere și asistență medicală de urgență.
Complicații ale consumului cronic
Netratată, dependența de alcool afectează fiecare organ din corp. Printre problemele cele mai frecvente se numără:
- boli de inimă și tensiune mare (hipertensiune arterială)
- ciroză (cicatrizarea ireversibilă a ficatului) și gastrită (inflamația stomacului)
- diverse tipuri de cancer (în special la nivelul tubului digestiv)
- probleme de memorie și tulburări neurologice
- tulburări de dispoziție, depresie sau stări severe de anxietate
Când să mergi la medic
Fă o programare la medicul de familie sau la medicul psihiatru dacă simți că nu mai poți controla cantitatea de alcool consumată sau dacă cei dragi își exprimă îngrijorarea. Nu este o slăbiciune, ci o problemă medicală care se tratează.
Atenție: sevrajul alcoolic sever este o urgență medicală majoră. Sună imediat la 112 sau mergi la cea mai apropiată Unitate de Primiri Urgențe (UPU) dacă apar:
- convulsii (tremur violent incontrolabil și pierderea cunoștinței)
- halucinații (vederea sau auzirea unor lucruri inexistente)
- stare de confuzie gravă, febră mare și agitație extremă (delirium tremens)
- vărsături persistente care împiedică hidratarea
Recuperarea este un proces treptat. Eventualele recăderi nu înseamnă un eșec definitiv, ci un semnal că planul terapeutic trebuie ajustat împreună cu echipa medicală.
