Acatizia este o stare intensă de agitație interioară și neliniște motorie continuă. De cele mai multe ori, aceasta apare ca un efect secundar al anumitor medicamente, însă există soluții și tratamente care pot ajuta la ameliorarea ei.
Persoanele care suferă de acatizie simt o nevoie copleșitoare și incontrolabilă de a se mișca în permanență. Numele provine din limba greacă, de la cuvântul „akathemi”, care se traduce prin „a nu sta jos niciodată”.
Acatizia apare frecvent ca reacție adversă la medicamentele antipsihotice din prima generație (cele clasice), utilizate în tratarea unor afecțiuni psihice precum schizofrenia sau tulburarea bipolară. Totuși, ea poate fi declanșată și de antipsihoticele mai noi. Între 20% și 75% dintre persoanele care urmează astfel de tratamente se confruntă cu această problemă, mai ales în primele săptămâni de la începerea medicației.
În funcție de momentul în care debutează, acatizia este împărțită în trei tipuri:
- Acatizia acută: se dezvoltă la scurt timp după începerea tratamentului și durează mai puțin de șase luni.
- Acatizia tardivă: apare după câteva luni sau chiar ani de utilizare a medicamentului.
- Acatizia cronică: persistă mai mult de șase luni.
Acatizia versus diskinezia tardivă
Acatizia poate fi uneori confundată cu diskinezia tardivă, o altă tulburare de mișcare cauzată de medicamentele antipsihotice. Diskinezia tardivă provoacă mișcări involuntare și bruște, observate cel mai des la nivelul feței, brațelor și trunchiului. În schimb, acatizia afectează în special picioarele.
Principala diferență este legată de conștientizarea mișcărilor: persoanele cu diskinezie tardivă adesea nu își dau seama că fac acele mișcări, în timp ce persoanele cu acatizie sunt conștiente de ele și resimt o stare profundă de disconfort și suferință din această cauză.
Care sunt simptomele acatiziei?
Dacă te confrunți cu acatizie, vei resimți o tensiune interioară puternică și o dorință de neoprit de a-ți mișca corpul. Pentru a încerca să scapi de această senzație neplăcută, poți recurge la mișcări repetitive, cum ar fi:
- legănatul înainte și înapoi, când stai în picioare sau pe scaun
- mutarea continuă a greutății de pe un picior pe celălalt
- mersul pe loc
- plimbatul neîncetat prin încăpere
- mersul cu pași târșiți
- ridicarea picioarelor ca în timpul unui marș
- încrucișarea și desfacerea repetată a picioarelor sau legănatul unui picior când ești așezat
Pe lângă manifestările fizice, pot apărea și simptome emoționale:
- stare pronunțată de tensiune sau atacuri de panică
- iritabilitate
- nerăbdare accentuată
Cum se tratează acatizia?
Primul pas pe care îl va recomanda medicul este, de regulă, oprirea sau schimbarea medicamentului care a provocat problema. Pentru calmarea simptomelor, se pot folosi diverse opțiuni de tratament, printre care:
- medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale (cum ar fi beta-blocantele)
- benzodiazepine (o clasă de medicamente cu efect sedativ și anxiolitic)
- medicamente anticolinergice
- anumite medicamente antivirale
De asemenea, vitamina B6 poate fi de ajutor. Studiile au arătat că dozele mari (aproximativ 1.200 mg pe zi) au redus simptomele de acatizie. Cu toate acestea, nu toate cazurile pot fi rezolvate exclusiv prin medicație adăugată.
Acatizia este mai ușor de prevenit decât de tratat. Dacă ai nevoie de un tratament antipsihotic, medicul ar trebui să înceapă cu cea mai mică doză eficientă și să o crească treptat.
Alegerea antipsihoticelor de generație mai nouă scade riscul de apariție a acatiziei, deși specialiștii subliniază că acest risc nu dispare complet nici în cazul lor.
Cauze și factori de risc
Acatizia este provocată cel mai des de medicamente antipsihotice precum:
- clorpromazină
- flupentixol
- flufenazină
- haloperidol
- loxapină
- molindonă
- pimozidă
- proclorperazină
- tioridazină
- tiotixen
- trifluoperazină
Mecanismul exact nu este pe deplin elucidat, dar se consideră că aceste medicamente blochează receptorii de dopamină din creier — dopamina fiind substanța chimică responsabilă pentru coordonarea mișcărilor. Alți neurotransmițători, precum acetilcolina, serotonina și GABA, sunt de asemenea implicați în apariția acestei stări.
Acatizia este mai puțin frecventă la antipsihoticele din a doua generație, însă reacția poate apărea și în cazul lor.
Există și alte categorii de medicamente care pot declanșa acatizia:
- antidepresivele din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
- blocantele canalelor de calciu (utilizate pentru inimă și tensiune)
- medicamentele antiemetice (împotriva greții și vărsăturilor)
- medicamentele pentru vertij (amețeală)
- sedativele administrate înainte de intervenții chirurgicale
Riscul de a dezvolta acatizie este mai mare dacă:
- urmezi un tratament cu antipsihotice clasice puternice
- primești o doză mare de medicament
- doza este crescută foarte repede
- ești o persoană adultă de vârstă mijlocie sau înaintată
Acatizia a fost asociată și cu anumite afecțiuni medicale preexistente:
- boala Parkinson
- encefalita (inflamația țesutului cerebral)
- traumatismele craniene
Cum se stabilește diagnosticul?
Medicul va discuta cu tine despre istoricul tratamentelor și despre ceea ce simți. În timpul consultației, te va urmări cu atenție pentru a observa dacă:
- te foiești sau ai o stare de agitație vizibilă
- îți schimbi frecvent poziția pe scaun
- îți încrucișezi și descurci mereu picioarele
- bați din picioare
- te legeni înainte și înapoi
- îți târșâi picioarele
Pentru un diagnostic corect, medicul va exclude alte probleme cu manifestări similare, precum:
- agitația cauzată de o tulburare de dispoziție
- sindromul picioarelor neliniștite
- anxietatea severă
- sevrajul medicamentos
- diskinezia tardivă
La ce să te aștepți pe termen lung?
În mod obișnuit, după întreruperea sau ajustarea tratamentului care a cauzat acatizia, simptomele dispar. Cu toate acestea, există persoane la care o formă ușoară de neliniște poate persista o perioadă.
Este foarte important să semnalezi aceste manifestări medicului tău cât mai repede. Dacă este lăsată netratată, acatizia poate agrava starea psihică și te poate determina să renunți pe cont propriu la tratamente esențiale pentru sănătatea ta mintală.
În cazuri severe, suferința provocată de această stare poate duce la gânduri de suicid sau episoade de agresivitate, crescând totodată riscul de a dezvolta diskinezie tardivă. Dacă iei medicamente psihiatrice și simți o stare inexplicabilă de neliniște motorie, vorbește deschis cu medicul tău pentru a ajusta schema de tratament în siguranță.





