Este esențial să identifici ambele probleme pentru a primi tratamentul potrivit și a-ți recăpăta echilibrul.
Anxietatea poate face dificilă recunoașterea faptului că ai și ADHD, deoarece simptomele celor două afecțiuni se suprapun adesea. În același timp, ADHD poate masca manifestările anxietății. Este esențial să identifici ambele probleme pentru a primi tratamentul potrivit și a-ți recăpăta echilibrul.
Persoanele care trăiesc cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) au un risc mai mare de a dezvolta tulburări de anxietate comparativ cu cele care nu au această afecțiune.
Aproximativ două treimi dintre persoanele cu ADHD se confruntă cu cel puțin încă o afecțiune asociată. În plus, cel puțin un sfert dintre ele suferă și de o tulburare de anxietate diagnosticabilă. Unele studii recente sugerează că această legătură ar putea fi chiar mai strânsă, arătând că până la jumătate dintre adulții cu ADHD au și o formă de anxietate.
Dacă ai ADHD, s-ar putea să îți fie greu să recunoști semnele de anxietate, deoarece acestea sunt adesea umbrite de simptomele specifice ADHD-ului.
ADHD este o afecțiune neurobiologică de lungă durată, care începe de obicei în copilărie și poate continua la vârsta adultă. Aceasta îți poate afecta capacitatea de concentrare și poate duce la diverse dificultăți de comportament sau de organizare.
ADHD se poate manifesta sub trei forme principale, care pot evolua de-a lungul vieții:
Simptomele comune includ:
O tulburare de anxietate înseamnă mult mai mult decât starea firească de îngrijorare pe care o resimțim ocazional. Este o problemă de sănătate mintală de durată, care te poate face să te simți copleșit, neliniștit și excesiv de speriat chiar și în situații obișnuite, lipsite de vreun pericol real.
Anxietatea se poate manifesta sub mai multe forme, printre care:
Atunci când simptomele sunt severe, ele îți pot afecta capacitatea de a munci, de a învăța, de a menține relații armonioase și de a te bucura de viața de zi cu zi.
Deși ADHD și anxietatea sunt diferite, ele pot avea manifestări similare. Simptomele de ADHD țin în principal de atenție și concentrare, în timp ce anxietatea se manifestă mai ales prin frică, îngrijorare și tensiune interioară.
| Simptom | ADHD | Anxietate |
|---|---|---|
| Dificultăți de concentrare sau de atenție | ✓ | ✓ |
| Dificultăți în finalizarea sarcinilor | ✓ | |
| Uitarea frecventă a detaliilor sau a obiectelor | ✓ | |
| Atenție ușor de distras de factori externi | ✓ | |
| Incapacitatea de relaxare sau stare continuă de neliniște | ✓ | ✓ |
| Agitație fizică sau dificultatea de a sta așezat | ✓ | ✓ |
| Nerăbdare (dificultate în a-ți aștepta rândul, tendința de a întrerupe) | ✓ | |
| Simptome fizice de panică (puls accelerat, respirație rapidă, transpirații) | ✓ | |
| Dificultăți în a asculta și a urma instrucțiuni pas cu pas | ✓ | |
| Incapacitatea de a te concentra pe perioade lungi | ✓ | |
| Sentiment cronic de îngrijorare sau nervozitate | ✓ | |
| Frică intensă fără o cauză clară | ✓ | |
| Iritabilitate crescută | ✓ | |
| Probleme cu somnul sau insomnie | ✓ | ✓ |
| Dureri de cap sau de stomac fără cauză medicală clară | ✓ | |
| Dificultăți de organizare și planificare (funcții executive) | ✓ |
Deoarece unele manifestări se aseamănă, poate fi greu să îți dai seama pe cont propriu dacă ai ADHD, anxietate sau ambele.
Deși diagnosticul corect poate fi pus doar de un medic specialist, observarea atentă a modului în care apar simptomele te poate ajuta să înțelegi mai bine ce simți.
Dacă suferi de anxietate, lipsa de concentrare apare de obicei în momentele sau situațiile care îți provoacă teamă și neliniște. În schimb, dacă ai ADHD, dificultatea de concentrare este prezentă aproape tot timpul, indiferent de context sau de starea emoțională.
Când ambele afecțiuni sunt prezente, simptomele pot deveni mult mai intense. De exemplu, anxietatea poate face ca unei persoane cu ADHD să îi fie și mai greu să fie atentă sau să ducă la bun sfârșit ceea ce a început.
Din punct de vedere istoric, ADHD a fost adesea subdiagnosticat la fete și femei. Acest lucru se întâmplă deoarece femeile prezintă frecvent simptome mai subtile (cum ar fi neatenția sau visarea cu ochii deschiși), fără hiperactivitatea zgomotoasă întâlnită adesea la băieți.
Astfel, în timp ce mulți bărbați primesc diagnosticul în copilărie, femeile tind să fie diagnosticate abia la vârsta adultă.
Studiile arată că femeile cu ADHD au o probabilitate mai mare de a dezvolta și o tulburare emoțională, cum ar fi anxietatea. În multe cazuri, medicii identifică și tratează anxietatea, dar scapă din vedere ADHD-ul de la baza problemelor.
Dacă ești femeie, te confrunți cu anxietate și recunoști la tine și semne specifice ADHD-ului, merită să discuți deschis despre acest lucru cu medicul tău sau cu un psihoterapeut.
Tratarea simultană a ADHD-ului și a anxietății poate fi o provocare, deoarece anumite medicamente stimulante folosite pentru ADHD pot accentua uneori stările de anxietate. Cu toate acestea, gestionarea ambelor afecțiuni este perfect posibilă și necesară.
Medicul va alege, de obicei, să trateze mai întâi afecțiunea care îți afectează cel mai mult calitatea vieții de zi cu zi, oferind în același timp recomandări pentru ținerea sub control a celeilalte.
Planul de tratament recomandat de specialiști poate include:
Este foarte important să fii complet deschis cu medicul tău despre tot ce simți. Dacă observi că un tratament îți accentuează neliniștea sau nu dă rezultate, anunță medicul pentru a ajusta dozele sau a schimba abordarea.
Pe lângă tratamentul medical, câteva schimbări simple în stilul de viață pot aduce o îmbunătățire semnificativă:
Mecanismele exacte care leagă ADHD de anxietate nu sunt pe deplin elucidate, însă factorii genetici joacă un rol important în apariția ambelor probleme.
Cercetările au arătat că persoanele cu ADHD au frecvent și alte diagnostice asociate, printre care:
Factori precum predispoziția genetică, expunerea la anumite toxine din mediu sau nașterea prematură pot contribui la apariția ADHD-ului și pot favoriza, de asemenea, vulnerabilitatea la anxietate.
Dacă bănuiești că ai ADHD sau anxietate, este foarte important să îi povestești medicului tău despre toate simptomele pe care le experimentezi, chiar dacă ți se par fără legătură între ele.
Atunci când specialistul are o imagine completă și identifică ambele afecțiuni, poate crea un plan de tratament personalizat care să te ajute să îți recapeți claritatea mentală, liniștea și controlul asupra vieții de zi cu zi.
Oboseala asociată cu poliartrita reumatoidă (o boală inflamatorie cronică a articulațiilor) poate fi copleșitoare și…
Să trăiești cu o boală cronică poate fi imprevizibil și solicitant din punct de vedere…
Dacă ai psoriazis, știi deja că gestionarea acestei afecțiuni a pielii este mai ușor de…
Idei principaleTratamentele locale și medicamentele eliberate fără rețetă pot calma mâncărimile și durerile articulare ușoare.…
Albumina este un tip de proteină care circulă în mod normal în sânge. Când apare…
Controlul stresului este esențial pentru oricine, dar pentru persoanele care suferă de migrene — unde…