Albumina este un tip de proteină care circulă în mod normal în sânge. Când apare în cantități mari în urină, aceasta poate fi un semn al unei afecțiuni renale (la nivelul rinichilor). Tratamentul poate include administrarea de medicamente și modificări în alimentație.
Majoritatea oamenilor au urme infime de proteine în urină, însă nivelurile crescute reprezintă un semnal de alarmă.
Proteinuria este termenul medical general folosit pentru a descrie prezența proteinelor în urină. Albumina este o proteină anume, iar atunci când se acumulează în cantități mari în urină, vorbim despre albuminurie.
Albuminuria poate avea diverse cauze, dar problemele de rinichi sunt cele mai frecvente. Află în continuare cine este mai predispus la această problemă și ce ar trebui să faci dacă analizele tale arată valori peste limitele normale.
Ce este albumina?
Albumina este o proteină alcătuită din aminoacizi, cu rol esențial în transportul hormonilor, nutrienților și enzimelor prin fluxul sangvin. Este cea mai abundentă proteină din sânge, reprezentând aproximativ jumătate din totalul proteinelor din plasma sangvină.
Ea este produsă de ficat și circulă în principal în sistemul vascular. Se poate regăsi și în alte fluide ale corpului, inclusiv în urină, însă cantitățile mari în afara sângelui indică, de regulă, o problemă de sănătate.
Ce este albuminuria?
Albuminuria este termenul medical care descrie excesul de albumină în urină. Aceasta indică frecvent o afectare a rinichilor, deoarece rinichii sănătoși nu permit trecerea albuminei din sânge în urină.
Ce cauzează albuminuria?
În cele mai multe cazuri, albuminuria este cauzată de o problemă la nivelul rinichilor. Rinichii funcționează ca un filtru pentru sânge: elimină reziduurile și surplusul de apă transformându-le în urină, păstrând în sânge nutrienții importanți, cum sunt proteinele.
Când sistemul de filtrare al rinichilor este afectat, proteinele pot „scăpa” în urină.
Boala cronică de rinichi este una dintre principalele cauze ale apariției albuminuriei. Persoanele cu un risc crescut de a dezvolta boală cronică de rinichi sunt cele care au:
- diabet
- hipertensiune arterială (tensiune mare)
- istoric familial de afecțiuni renale cronice
De asemenea, persoanele cu vârsta de peste 65 de ani au un risc mai mare de a dezvolta boli de rinichi.
Albumina poate apărea în urină și din cauza unei leziuni renale acute (temporare). În plus, albuminuria poate semnala un risc crescut de a dezvolta boli cardiovasculare (afecțiuni ale inimii și ale vaselor de sânge).
Dacă ai albuminurie înseamnă neapărat că ai o boală de rinichi?
Rinichii sănătoși nu permit trecerea unor cantități semnificative de albumină în urină. Anumite probleme temporare — cum ar fi o leziune renală acută cauzată de o infecție severă sau de unele medicamente — pot duce la albuminurie tranzitorie. Totuși, prezența constantă a albuminei în urină este adesea un semn al unei boli renale cronice.
De ce este importantă monitorizarea albuminei în urină?
Dacă ai avut în trecut valori crescute de albumină sau ai fost diagnosticat cu o boală cronică de rinichi, medicul îți va recomanda verificarea periodică a proteinelor din urină.
Monitorizarea acestor niveluri îl ajută pe medicul tău de familie sau pe medicul nefrolog (specialistul în boli de rinichi) să urmărească evoluția bolii și eficiența tratamentului.
Analizele de urină fac parte din controalele medicale de rutină, alături de analizele de sânge, însă dacă suferi de o afecțiune renală, este posibil să fie nevoie să le repeți mai des.
Un singur rezultat pozitiv nu este suficient pentru a pune un diagnostic cert de boală renală. Medicul îți va recomanda, cel mai probabil, să repeți testul de una sau două ori, pentru a verifica dacă albumina persistă în urină.
Dacă ai boală cronică de rinichi, frecvența analizelor va depinde de schema de tratament, de stadiul bolii și de alte probleme de sănătate asociate.
Screeningul pentru albuminurie la persoanele cu diabet
Albuminuria poate fi o complicație a hiperglicemiei cronice (nivel crescut de zahăr în sânge) cauzate de diabetul necontrolat. Ghidurile medicale recomandă ca persoanele cu diabet de tip 1 să fie testate pentru albuminurie la 5 ani de la diagnostic și apoi anual.
Pentru persoanele cu diabet de tip 2, testarea este recomandată chiar din momentul diagnosticului și ulterior în fiecare an. Depistarea timpurie este crucială, deoarece administrarea din timp a unor medicamente (cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei — IECA sau blocanții receptorilor de angiotensină — BRA) poate reduce nivelul de albumină și poate încetini degradarea funcției renale.
Cum se testează albumina în urină?
Nivelul de albumină se verifică printr-o simplă probă de urină. Nu este nevoie de o pregătire specială înainte de recoltare și este suficientă o cantitate mică de urină (aproximativ 30 ml).
Proba poate fi analizată în două moduri:
- Sumar de urină (cu bandeletă reactivă): este un test rapid care folosește o bandă de plastic cu reactivi; aceasta își schimbă culoarea dacă detectează albumină. Se poate efectua direct în cabinetul medical.
- Analiză de laborator: urina este examinată la laborator pentru determinarea exactă a raportului albumină/creatinină urinară (RACU). De obicei se folosește o probă spontană de urină (de preferat de dimineață), însă medicul poate recomanda uneori colectarea urinei pe 24 de ore.
Ce înseamnă rezultatele?
Două teste efectuate pe o perioadă de trei luni care indică valori crescute de albumină semnalează, de regulă, o problemă de sănătate. Testul rapid cu bandeletă indică doar prezența albuminei, fără a măsura cantitatea exactă.
Pentru valorile exacte obținute în laborator, se folosesc următoarele intervale de referință pentru raportul albumină/creatinină (RACU):
- Normal spre ușor crescut: RACU sub 30 mg/g
- Moderat crescut (microalbuminurie): RACU între 30 și 300 mg/g
- Sever crescut (macroalbuminurie): RACU de 300 mg/g sau mai mult
Valori menținute în intervalul moderat crescut timp de cel puțin 3 luni indică o boală cronică de rinichi. Orice creștere persistentă necesită un consult nefrologic, deoarece poate semnala probleme mai grave, cum ar fi sindromul nefrotic.
Valorile sub 30 mg/g sunt considerate normale.
Poți reduce cantitatea de albumină din urină?
Dacă ai valori ridicate de albumină în urină, dar nu ai primit încă un diagnostic de boală cronică de rinichi, poți lua câteva măsuri pentru a-ți proteja rinichii:
- Adoptă o alimentație echilibrată și nutritivă.
- Menține-ți greutatea în limite normale.
- Redu consumul de sare și alimente bogate în sodiu.
- Fă mișcare și rămâi activ fizic în mod regulat.
- Fii atent la cantitatea și tipul de proteine pe care le consumi (cere sfatul medicului).
- Ia medicamentele recomandate de medic pentru controlul tensiunii (cum ar fi IECA sau BRA).
- Discută cu medicul tău despre toate medicamentele și suplimentele pe care le iei frecvent.
Dacă ești diagnosticat cu o boală cronică de rinichi, medicul nefrolog îți va recomanda un plan clar de tratament și schimbări în stilul de viață. În stadiile incipiente, tratamentele care scad tensiunea arterială ajută mult la reducerea pierderilor de proteine prin urină.
În stadiile mai avansate, poate fi necesară o dietă strictă, limitarea consumului de lichide, iar în cazurile severe se poate ajunge la dializă sau transplant renal.
De reținut
Prezența unor cantități minuscule de proteine în urină este normală, însă nivelurile ridicate de albumină arată, de regulă, că rinichii tăi nu mai filtrează sângele corespunzător.
Medicul îți poate recomanda efectuarea periodică a analizelor de urină, mai ales dacă ai factori de risc pentru bolile renale. Depistarea timpurie este cel mai important pas pentru a-ți menține rinichii sănătoși pe termen lung.
