Hepatita C este o infecție virală a ficatului care astăzi se vindecă în peste 95% din cazuri. Tratamentul modern constă în comprimate zilnice luate timp de 8 până la 12 săptămâni. În România, aceste terapii fără interferon sunt decontate integral prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Hepatita C este o infecție a ficatului cauzată de virusul hepatic C (VHC). Fără tratament la timp, virusul poate deteriora ficatul treptat, până când acesta nu mai funcționează corect.
Spre deosebire de alte infecții hepatice, cum este hepatita A care trece de regulă rapid și nu se cronicizează, virusul C rămâne adesea în organism mulți ani.
Medicii împart infecția în două etape clare:
- Hepatita C acută: este faza de început, din primele șase luni de la contactarea virusului.
- Hepatita C cronică: apare atunci când virusul persistă mai mult de șase luni. Între 55% și 85% dintre persoanele infectate ajung în această etapă.
Diferențe între hepatita C acută și cea cronică
| Caracteristică | Hepatita C acută | Hepatita C cronică |
|---|---|---|
| Durată | Primele 6 luni de la infectare | Peste 6 luni (adesea pe viață fără tratament) |
| Simptome | Adesea lipsesc; uneori oboseală, greață sau icter ușor | Adesea silențioasă mulți ani până la apariția leziunilor hepatice |
| Conduită medicală | Monitorizare virală sau inițierea tratamentului antiviral direct | Tratament antiviral obligatoriu (8–12 săptămâni) |
Tratamente pentru hepatita C acută
La aproximativ 15–25% dintre pacienți, sistemul imunitar reușește să distrugă virusul de la sine în primele luni. În aceste situații fericite nu este nevoie de tratament medicamentos.
Deși se întâmplă rar, debutul brusc al infecției inițiale poate declanșa o insuficiență hepatică acută. Aceasta este o urgență majoră și impune internarea imediată în spital.
La fel ca măsurile de prevenție pentru hepatita B, evitarea contactului cu sângele altor persoane este esențială. Nu folosi la comun forfecuțe, aparate de ras sau periuțe de dinți și evită manichiura sau tatuajele în saloane nesterilizate.
Ghidurile medicale actuale recomandă începerea rapidă a tratamentului antiviral sau retestarea viremiei (ARN VHC) la 12 și 24 de săptămâni. Astfel, medicul verifică dacă organismul a eliminat singur virusul sau dacă boala s-a cronicizat.
Tratamente pentru hepatita C cronică
Dacă virusul persistă în sânge după șase luni, infecția a devenit cronică. În acest caz, începerea tratamentului este necesară pentru a proteja ficatul de inflamație continuă și cicatrizare.
În timp, problemele hepatice pot declanșa și tulburări digestive neplăcute; află mai multe despre legătura dintre refluxul gastroesofagian și bolile de ficat.
Afectarea ficatului se accelerează dacă ai și grăsime acumulată în celulele hepatice, cum se întâmplă în cazul unei steatohepatite nonalcoolice.
Pentru a evalua gradul de fibroză (duritate a țesutului), medicul îți poate recomanda o ecografie abdominală sau o elastografie; vezi ce înseamnă anumite rezultate anormale la ecografia hepatică.
Standardul actual de tratament utilizează antivirale cu acțiune directă (AAD). Aceste medicamente moderne au o rată de vindecare de peste 90–95% (frecvent între 95% și 99%).
Tratamentele de generație nouă acționează asupra tuturor tulpinilor virusului (pangenotipice). Cele mai utilizate combinații pe bază de substanțe active sunt:
- sofosbuvir / velpatasvir (acoperă toate genotipurile)
- glecaprevir / pibrentasvir (acoperă toate genotipurile)
- sofosbuvir / ledipasvir
- sofosbuvir / velpatasvir / voxilaprevir (utilizat adesea dacă alte scheme au eșuat)
În România, aceste scheme fără interferon sunt decontate integral prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), în cadrul Programului Național. Ele se iau sub formă de comprimate zilnice, timp de 8 până la 12 săptămâni.
Vechile terapii injectabile cu interferon și ribavirină nu se mai folosesc de rutină. Ele provocau reacții adverse grele, precum febră puternică, dureri musculare și anemie accentuată.
Tratamentul se consideră încheiat cu succes dacă virusul rămâne nedetectabil la 12 săptămâni după ultima pastilă. Medicii numesc acest rezultat răspuns virusologic susținut (RVS), ceea ce înseamnă vindecare completă.
Transplantul de ficat
Dacă hepatita C cronică nu este depistată și tratată la timp, pe ficat se formează cicatrici severe (ciroză). În stadiile terminale, ficatul își pierde capacitatea de a funcționa, instalându-se insuficiența hepatică.
Afectarea hepatică avansată poate destabiliza întregul organism și poate favoriza inclusiv o insuficiență renală cronică.
Consumul de alcool agravează rapid leziunile provocate de virus și poate grăbi trecerea spre o ciroză hepatică avansată.
În fazele decompensate ale cirozei pot apărea dezechilibre circulatorii grave, cum este un sindrom hepatorenal, care pune viața în pericol imediat.
Deteriorarea este mult mai rapidă dacă se asociază și o boală hepatică alcoolică, scăzând rezistența celulelor hepatice.
Transplantul hepatic înlocuiește organul distrus cu unul sănătos de la un donator. Operația salvează viața, dar nu curăță virusul aflat încă în circulație. Din acest motiv, tratamentul antiviral va fi administrat pentru a menține și noul ficat complet protejat.
Când să mergi la medic
Primul pas este o vizită la medicul de familie. Acesta îți poate recomanda testul de screening pentru anticorpi anti-VHC și îți va elibera un bilet de trimitere către un medic gastroenterolog sau infecționist.
Medicul specialist va confirma diagnosticul prin testul de încărcătură virală (ARN VHC) și va întocmi dosarul pentru tratamentul decontat prin CNAS.
Evaluarea amănunțită este importantă și pentru a exclude alte infecții hepatice severe, cum este un abces hepatic piogen.
De asemenea, analizele de sânge ajută la diferențierea hepatitei virale de cauze neinfecțioase, precum o hepatită autoimună.
Când este o urgență: Sună imediat la 112 sau mergi la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) dacă apar vărsături cu sânge, scaune negre ca păcura (melenă), îngălbenirea bruscă și intensă a ochilor și pielii (icter) sau stare de confuzie și somnolență marcată.
