Pe scurt: Cancerul gastric nu este o singură boală, ci include mai multe tipuri de tumori formate în straturile stomacului. Majoritatea cazurilor sunt adenocarcinoame, însă există și forme mai rare, precum tumorile stromale (GIST) sau cele neuroendocrine. Tipul exact de celulă malignă determină tratamentul potrivit și evoluția bolii.
În multe situații, afecțiunile inflamatorii netratate la timp, cum este o gastrită cronică, pot crește vulnerabilitatea mucoasei gastrice în fața proceselor neoplazice.
Cancerul gastric apare atunci când celulele din stomac suferă modificări și se înmulțesc necontrolat. Stomacul este format din mai multe zone anatomice unde se poate dezvolta o tumoră:
- Cardia: zona de intrare, unde esofagul (tubul prin care coboară mâncarea) se unește cu stomacul.
- Fundus (fundul gastric): partea superioară a stomacului, situată imediat lângă cardie.
- Corpul stomacului: porțiunea cea mai mare, care se destinde atunci când mănânci.
- Pilor: zona îngustă de la ieșirea din stomac, care dirijează alimentele spre intestinul subțire.
Adenocarcinoamele stomacului
Adenocarcinoamele gastrice pornesc din celulele glandulare ale mucoasei, care produc în mod normal mucus și sucuri digestive. Aproape toate cancerele de stomac diagnosticate aparțin acestei categorii.
În stadiile avansate, celulele maligne se pot extinde la alte organe, evoluând spre un cancer gastric metastatic cu cerințe terapeutice complexe.
Tumorile localizate la nivelul cardiei prezintă adesea manifestări similare cu cele din cancerul esofagian, necesitând investigații atente pentru stabilirea originii exacte.
În funcție de localizare și răspândire, medicii împart adenocarcinoamele în trei categorii principale:
- Proximal: situat în partea de sus a stomacului, spre esofag (în zona cardiei).
- Distal: format în partea de jos a stomacului, cum ar fi corpul gastric sau pilorul.
- Difuz: celulele maligne sunt răspândite în mai multe zone sau infiltrate în peretele stomacului.
Tratamentul pentru adenocarcinom include adesea intervenția chirurgicală prin care se îndepărtează porțiunea afectată sau întreg stomacul. Medicul poate recomanda, de asemenea, chimioterapie sau radioterapie pentru a opri extinderea bolii.
Adenocarcinom gastric difuz ereditar (HDGC)
Acesta este o formă rară de adenocarcinom gastric cu transmitere genetică. Apare atunci când o persoană moștenește o mutație genetică specifică de la unul dintre părinți.
Această mutație crește semnificativ riscul de a dezvolta cancer gastric și, la femei, cancer mamar lobular. Persoanele cu o astfel de predispoziție genetică la afecțiuni gastrointestinale sunt adesea monitorizate și pentru depistarea timpurie a unor polipi colonici cu potențial malign.
Tumori stromale gastrointestinale (GIST)
Tumorile stromale gastrointestinale (GIST) pornesc din celule speciale ale sistemului nervos vegetativ din peretele stomacului (celulele interstițiale Cajal). Aceste celule controlează mișcările musculare care transportă hrana prin tubul digestiv.
Deoarece disconfortul abdominal superior poate fi nespecific, medicii realizează diagnosticul diferențial și cu alte afecțiuni ale organelor vecine, precum cancerul pancreatic.
GIST-urile pot apărea oriunde pe tractul digestiv, însă stomacul este cel mai frecvent loc. Sunt diagnosticate mai des la persoanele trecute de 60 de ani.
Dacă formațiunea este mică, medicul poate alege doar monitorizarea atentă. Pentru tumorile de 2 centimetri sau mai mari, standardul recomandat de tratament este îndepărtarea chirurgicală completă. În schemele terapeutice se utilizează adesea și inhibitori de tirozin kinază, medicamente care blochează semnalele de creștere ale celulelor tumorale.
Tumori neuroendocrine gastrointestinale
Tumorile neuroendocrine gastrointestinale (numite și neoplazii neuroendocrine sau NEN) se formează din celule care primesc semnale nervoase și eliberează hormoni. Acești hormoni reglează digestia și sucurile gastrice.
Formațiunile neuroendocrine sau alte tipuri de tumori pot apărea și în structurile adiacente ale sistemului digestiv, similar cu cancerul căilor biliare.
Când apar aceste tumori, producția normală de hormoni poate fi perturbată grav. Pentru localizarea și evaluarea lor exactă, medicul poate recurge la o scintigrafie cu metaiodobenzilguanidină (scintigrafie MIBG). Această procedură folosește o cantitate mică dintr-o substanță radioactivă care se fixează pe celulele tumorale și le face vizibile la scanare.
Comparație între principalele tipuri de tumori gastrice
Fiecare formă de cancer stomacal are trăsături diferite, după cum urmează:
| Tip de tumoră | Originea celulelor | Frecvență | Abordare principală |
|---|---|---|---|
| Adenocarcinom | Glandele mucoasei stomacului | Cel mai frecvent (marea majoritate) | Chirurgie, chimioterapie, radioterapie |
| GIST | Celule nervoase ale peretelui muscular | Mai rară (mai des peste 60 de ani) | Chirurgie (dacă are ≥ 2 cm), terapie țintită |
| Tumori neuroendocrine (NEN) | Celule secretoare de hormoni | Rară | Chirurgie, tratamente hormonale sau țintite |
| Limfom gastric | Celule ale sistemului imunitar din perete | Rară | Tratament oncologic specific (chimioterapie) |
Când să mergi la medic
Programează o consultație la medicul de familie dacă ai arsuri stomacale frecvente, dureri persistente în capul pieptului, senzație de sațietate precoce sau pierdere inexplicabilă în greutate. Medicul de familie îți poate elibera un bilet de trimitere către medicul gastroenterolog pentru o endoscopie digestivă superioară, iar la nevoie te va îndruma către oncolog.
Mergi de urgență la spital (UPU) sau sună la 112 dacă apar semne de hemoragie digestivă: vărsături cu sânge roșu sau cu aspect de zaț de cafea, ori scaune negre ca păcura și lucioase (melenă), însoțite de amețeală severă sau leșin.
Concluzie
Stabilirea cu precizie a tipului celular este primul pas pentru un tratament eficient în cancerul gastric. Detectarea din timp oferă cele mai bune șanse de reușită, motiv pentru care orice simptom digestiv persistent trebuie evaluat fără întârziere de către un medic specialist.
