Sari la conținut

CT abdominal: pregătire, procedură și ce afecțiuni poate depista

Află cum te pregătești pentru un CT abdominal, ce presupune substanța de contrast, cât durează procedura și ce boli interne poate diagnostica medicul.

Ilustrație în culori calde și liniștitoare înfățișând un pacient relaxat pregătit pentru o tomografie computerizată, asistat cu blândețe de un cadru medical.

Pe scurt: Tomografia computerizată (CT) abdominală este o investigație imagistică rapidă și precisă, bazată pe raze X, care arată detaliat organele din abdomen. Medicul o recomandă pentru a depista cauza unor dureri, inflamații, pietre la rinichi sau formațiuni suspecte. În România, poți efectua această scanare gratuit, decontată prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), cu bilet de trimitere de la medicul specialist, sau contra cost în clinicile private.

O tomografie computerizată abdominală permite vizualizarea detaliată a organelor, vaselor de sânge și oaselor din zona burții. Imaginile multiple obținute în timpul scanării îi oferă medicului o perspectivă clară asupra interiorului corpului tău.

Tomografia computerizată realizează imagini secțiune cu secțiune ale zonei examinate. Aparatul se rotește în jurul tău și trimite datele către un computer, unde medicul radiolog le analizează.

De ce se recomandă un CT abdominal

Medicul îți poate recomanda această investigație atunci când ai simptome neclare, iar un consult obișnuit sau analizele de sânge nu oferă un răspuns sigur.

În cazurile în care investigațiile imagistice rămân neconcludente sau este nevoie de o intervenție chirurgicală directă, medicul poate recomanda o laparoscopie abdominală.

Iată cele mai frecvente motive pentru care se indică un CT de abdomen:

  • dureri abdominale persistente sau severe
  • o formațiune sau o umflătură depistată la palpare
  • pietre la rinichi (calculi renali), pentru a stabili exact dimensiunea și poziția lor
  • scădere inexplicabilă în greutate
  • infecții sau inflamații acute, cum ar fi apendicita
  • ocluzie intestinală (blocaj mecanic al intestinelor)
  • boli inflamatorii intestinale, cum este boala Crohn
  • leziuni apărute după un traumatism sau accident
  • suspiciune de cancer sau monitorizarea tratamentului oncologic

CT vs. RMN vs. radiografie: care este diferența?

Alegerea investigației depinde de urgența situației și de organul pe care medicul vrea să îl analizeze.

Deși o radiografie abdominală poate identifica rapid calculi mari sau un blocaj intestinal, tomografia oferă detalii anatomice mult mai fine asupra fiecărui organ.

Medicul poate alege un CT în locul unui RMN (rezonanță magnetică) deoarece scanarea CT este mult mai rapidă și este investigația de primă linie în urgențe. În plus, CT-ul este mai ușor de tolerat dacă suferi de claustrofobie (teama de spații închise).

Caracteristică Radiografie abdominală CT abdominal RMN abdominal
Durată Câteva minute 10–30 minute (scanare efectivă: sub 2 minute) 30–60 minute
Nivel de detaliu Scăzut (doar contururi generale și gaze) Foarte ridicat pentru organe, vase și oase Excelent pentru țesuturi moi și detalii fine
Radiații Doze foarte mici Doze moderate de raze X Fără radiații (câmp magnetic)

Cum te pregătești pentru un CT abdominal

Pentru a obține imagini clare, trebuie să respecți un repaus alimentar pentru alimente solide de 2 până la 4 ore înainte de scanare. Discută din timp cu medicul dacă iei tratamente zilnice.

Pentru examinarea specifică a intestinului gros, o altă investigație care utilizează substanțe speciale este o clismă cu bariu.

Este indicat să porți haine lejere, fără capse, fermoare sau nasturi metalici. Înainte de investigație, va trebui să îndepărtezi toate accesoriile metalice:

  • ochelarii de vedere
  • bijuteriile și piercingurile
  • clamele sau agrafele de păr
  • proteza dentară mobilă și aparatele auditive
  • sutienele cu armătură metalică

Pentru vizualizarea stomacului și a intestinelor, s-ar putea să bei o substanță de contrast pe bază de bariu sau iod. Timpul de așteptare este de 60 până la 90 de minute după ingerarea lichidului, pentru ca acesta să ajungă în întregul tract digestiv.

Dacă investigația necesită substanță de contrast pe venă, este obligatoriu să faci înainte o analiză de sânge pentru creatinină serică. Aceasta arată cât de bine funcționează rinichii tăi (rata de filtrare glomerulară, eGFR).

Substanța de contrast și alergiile

Substanța de contrast injectată intravenos conține iod și ajută la delimitarea clară a vaselor de sânge și a leziunilor din organe.

Dacă ai un teren alergic cunoscut sau ai mai avut reacții în trecut, anunță medicul și echipa de radiologie. În aceste situații, medicul îți poate recomanda un tratament preventiv antialergic înainte de procedură.

Cum se desfășoară procedura

Timpul total petrecut în sala de scanare este de 10 până la 30 de minute, dar achiziția efectivă a imaginilor durează doar între câteva secunde și 2 minute.

Iată pașii principali din timpul examinării:

  1. Te așezi pe masa mobilă a aparatului. Dacă ai recomandare pentru contrast intravenos, asistentul îți va monta o branulă pe venă. La injectare, este complet normal să simți o căldură pasageră în corp și un gust metalic în gură.
  2. Masa glisează în interiorul tomografului, care are forma unui inel larg deschis la ambele capete.
  3. Personalul medical îți va transmite instrucțiuni din camera de comandă printr-un interfon. Ți se va cere să rămâi nemișcat și să îți ții respirația pentru câteva secunde la fiecare serie de imagini.
  4. După terminarea scanării, tehnicianul verifică rapid claritatea imaginilor, iar branula îți este îndepărtată.

Reacții adverse posibile

Substanțele de contrast moderne sunt bine tolerate de marea majoritate a oamenilor. Reacțiile ușoare apar la un număr mic de persoane și trec de la sine.

După contrastul oral cu bariu pot apărea crampe ușoare, greață, diaree sau constipație tranzitorie.

După contrastul iodat administrat intravenos pot apărea senzații de căldură, mâncărimi ușoare sau dureri de cap. Reacțiile alergice severe sunt foarte rare.

Riscurile unei tomografii abdominale

Deși este o metodă diagnostică sigură, CT-ul implică atenție în anumite situații particulare.

Afectarea renală și alergiile

Substanța de contrast iodată este eliminată prin rinichi. Riscul de afectare a funcției renale crește dacă ai deja o boală cronică de rinichi sau dacă ești deshidratat. De aceea, valoarea creatininei și eGFR-ul calculat înainte de investigație sunt esențiale pentru siguranța ta.

Riscuri în timpul sarcinii

Expunerea la raze X trebuie evitată pe durata sarcinii pentru a proteja fătul. Dacă ești însărcinată sau bănuiești că ai putea fi, anunță imediat medicul. În aceste cazuri se aleg metode fără radiații, cum ar fi ecografia sau examenul RMN.

Expunerea la radiații

CT-ul abdominal folosește o doză de radiații mai mare decât o radiografie toracică obișnuită. Medicii recomandă această examinare doar atunci când beneficiul unui diagnostic precis depășește clar riscul expunerii.

Ce se întâmplă după investigație

Îți poți relua imediat activitățile obișnuite și alimentația. Dacă ai primit substanță de contrast, bea cel puțin 1,5–2 litri de apă în orele următoare pentru a grăbi eliminarea acesteia din corp.

Dacă durerile de burtă coboară spre spate sau există suspiciuni legate de coloană, medicul poate recomanda și o scanare CT a coloanei lombare.

Rezultatul scris este eliberat de regulă în 1–3 zile lucrătoare. Cu acest buletin medical mergi la medicul specialist care a recomandat testul, pentru stabilirea diagnosticului și a tratamentului corect.

Când să mergi la medic sau la urgențe

Dacă ai făcut un CT cu substanță de contrast și ai plecat acasă, monitorizează felul în care te simți.

Sună imediat la 112 sau mergi la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe (UPU) dacă apar:

  • dificultăți la respirație, senzație de sufocare sau respirație șuierătoare
  • umflarea buzelor, a limbii, a gâtului sau a feței
  • erupții extinse pe piele (urticarie) însoțite de amețeală sau leșin
  • bătăi foarte rapide ale inimii și stare de slăbiciune marcată

Pentru dureri abdominale ușoare, greață sau modificări de tranzit după bariu, contactează medicul de familie sau medicul curant pentru recomandări.

Lasă un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.