Poate terapia genică să vindece degenerescența maculară?

Terapia genică este un tratament nou și promițător pentru degenerescența maculară umedă și uscată. Aceasta necesită mai puține injecții oculare decât tratamentele standard.

Degenerescența maculară, cunoscută și sub numele de degenerescență maculară legată de vârstă (AMD), afectează capacitatea de a vedea clar în fața ta. Aceasta poate face dificile activități zilnice precum cititul și condusul.

Această afecțiune progresivă a ochilor este cea mai frecventă cauză de pierdere a vederii la persoanele peste 65 de ani în Statele Unite.

AMD apare atunci când macula, o zonă mică din centrul retinei, se deteriorează. Acest lucru duce la pierderea vederii centrale, dar vederea periferică rămâne, de obicei, intactă.

Există două tipuri de AMD:

Degenerescența maculară uscată: Cea mai frecventă formă de AMD apare atunci când celulele epiteliale pigmentare retiniene și fotoreceptorii din macula se degradează. Aceasta se dezvoltă treptat și poate progresa spre forma umedă.
Degenerescența maculară umedă: Apare atunci când vase de sânge anormale cresc sub retină din cauza unei proteine numite factor de creștere endotelial vascular (VEGF). AMD umedă se dezvoltă și progresează mult mai rapid decât AMD uscată.

Tratamentul pentru AMD depinde de tipul acesteia. În general, AMD uscată este tratată cu vitamine antioxidante, iar AMD umedă este tratată cu injecții oculare anti-VEGF.

Potrivit Academiei Americane de Oftalmologie, tratamentul anti-VEGF stabilizează vederea la 90% dintre pacienți și îmbunătățește vederea la aproximativ o treime dintre aceștia.

În prezent, nu există un tratament curativ pentru niciunul dintre tipurile de AMD.

Terapia genică este o opțiune nouă și promițătoare care poate trata atât AMD uscată, cât și umedă. Deși nu poate vindeca boala, terapia genică ar putea elimina necesitatea injecțiilor oculare repetate.

Cuprins:

Toggle

Cum funcționează terapia genică în tratamentul degenerescenței maculare?

Terapia genică pentru degenerescența maculară presupune inserarea unui virus adeno-asociat (AAV) modificat genetic în celulele retinei. AAV blochează VEGF, prevenind creșterea anormală a vaselor de sânge.

Înainte de a recomanda astfel de intervenții avansate, medicii evaluează structura vaselor retiniene prin investigații precum o angiografie cu fluoresceină.

AAV transportă gene terapeutice care influențează activitatea celulelor retiniene. Odată modificate, aceste celule pot produce singure proteine anti-VEGF.

Spre deosebire de alte tratamente AMD, care necesită o serie de injecții oculare, terapia genică poate necesita o singură injecție, deoarece celulele retiniene modificate continuă să producă proteine terapeutice.

Cât de eficientă este terapia genică în tratamentul degenerescenței maculare?

Deși terapia genică este un tratament nou, aflat în prezent în teste clinice, aceasta arată rezultate promițătoare pentru tratarea atât a AMD uscate, cât și a celei umede.

Sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina eficiența și siguranța pe termen lung a terapiei genice pentru AMD.

Eficiența terapiei genice pentru degenerescența maculară uscată

Terapia genică pentru AMD uscată reduce proteinele hiperactive din celulele retiniene care pot duce la formarea unor găuri în ochi, cunoscute sub numele de complex de atac membranar (MAC).

Pe lângă formele clasice de AMD, există și alte afecțiuni similare ale zonei centrale a retinei, cum ar fi degenerescența maculară chistoidă, care necesită diferențiere atentă în diagnostic.

Participanții la următoarele studii clinice au experimentat o încetinire a progresiei bolii, fără efecte secundare adverse:

HMR59: Acest studiu clinic realizat de Hemera Biosciences introduce o proteină care stimulează producția de CD59, prevenind formarea MAC.

GT005: Dezvoltat de Gyroscope Therapeutics, acest studiu clinic previne formarea complexelor de atac membranar (MAC). Acesta stimulează producția de proteine factor complementar I (CFI), care împiedică sistemul imunitar să atace celulele retinei.

Eficiența terapiei genice pentru degenerescența maculară umedă

Studiile clinice în desfășurare testează eficiența următoarelor terapii genice pentru AMD umedă, care blochează activitatea VEGF:

Pentru monitorizarea răspunsului la noile terapii, rolul fundoscopiei în diagnostic rămâne un pas esențial în evaluarea retinei.

Ixo-vec (ADVM-022): Injecțiile cu proteina modificată ADVM-022 sunt administrate în celulele retinei într-un cabinet medical. Într-un studiu clinic, mulți participanți care anterior aveau nevoie de injecții lunare pentru AMD nu au mai avut nevoie de o altă injecție ADVM-022 timp de peste 2 ani.
RGX-314: Această terapie genică livrează AAV8, o proteină similară cu ranibizumab (Lucentis), un medicament injectabil utilizat în tratamentul AMD umede. Un studiu clinic AAVIATE a arătat că această terapie a avut doar efecte adverse ușoare și a redus numărul injecțiilor necesare cu 66,7% după trei ani.
4D-150: Aceasta presupune injectarea unei proteine anti-VEGF și a unui ARN interferent (RNAi) în celulele retinei. Conform studiului clinic PRISM, necesitatea injecțiilor de urmărire a fost redusă cu 96,7% în total.

Rezumatul cercetărilor

Cercetările asupra terapiei genice pentru AMD sunt încă în faza incipientă, dar rezultatele sunt promițătoare.

Pe lângă tratamentele inovatoare, menținerea vederii optime presupune și adoptarea unor măsuri preventive pentru sănătatea generală a ochilor.

În general, studiile arată următoarele:

Terapia genică este bine tolerată, cu efecte secundare ușoare până la moderate.
Sunt necesare mai puține injecții comparativ cu tratamentele tradiționale pentru AMD.
Terapia genică ajută la prevenirea pierderii suplimentare a vederii.

Care este procedura pentru terapia genică în degenerescența maculară?

În terapia genică, un medic poate injecta proteine modificate genetic în celulele retinei prin una dintre următoarele metode:

Diagnosticul corect este crucial înainte de orice procedură chirurgicală, existând diferențe importante între macular pucker și degenerescența maculară.

Injecție intravitreală: Un specialist în îngrijirea ochilor folosește un ac pentru a injecta proteinele în cavitatea vitreană, lichidul dintre cristalin și retină. Procedura este, de obicei, nedureroasă și poate avea loc într-o vizită ambulatorie.
Injecție subretiniană: Această procedură, care necesită o intervenție chirurgicală oculară, devine din ce în ce mai populară printre cercetători deoarece permite o direcționare mai precisă a straturilor externe ale retinei. Medicii injectează proteine direct în spațiul subretinian, situat între straturile de fotoreceptori și epiteliul pigmentar retinian (RPE).
Injecție suprachoroidală: Medicii injectează proteine care vizează retina externă în spațiul suprachoroidal, situat între sclera și coroidă. Această procedură relativ nouă poate fi efectuată într-un cabinet medical.

Care sunt riscurile terapiei genice pentru degenerescența maculară?

În studiile clinice privind terapia genică, 87% dintre participanți au raportat doar efecte adverse ușoare.

Majoritatea riscurilor potențiale sunt legate mai mult de procedura chirurgicală decât de terapia genică propriu-zisă:

Inflamație oculară declanșată de un răspuns imunitar la genele introduse.
Hemoragie subconjunctivală postoperatorie.
Iritație sau durere oculară.
Scăderea clarității vederii.

Găsirea unui studiu clinic

Începând cu iulie 2024, șapte studii clinice privind terapia genică pentru AMD recrutează participanți în Statele Unite, inclusiv:

Un studiu clinic de fază 3, desfășurat în 94 de locații, evaluează RGX-314 pentru AMD umedă. Participanții trebuie să aibă între 50 și 88 de ani și să fi primit anterior injecții oculare anti-VEGF.

Un studiu clinic de fază 1 și 2, desfășurat în opt locații, evaluează SKG0106 pentru AMD umedă. Participanții trebuie să aibă 50 de ani sau mai mult și să fi primit anterior injecții oculare anti-VEGF.
Un studiu clinic de fază 1 și 2, desfășurat în 26 de locații, evaluează 4D-150 pentru AMD umedă și recrutează persoane de peste 50 de ani diagnosticate cu neovascularizație coroidiană maculară (CNV) secundară AMD.

Întrebări frecvente

Care este cel mai nou tratament pentru degenerescența maculară?

Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat în 2023 următoarele medicamente injectabile pentru încetinirea progresiei atrofiei geografice, o formă avansată a AMD uscate:

Izervy (avacincaptad pegol): Acest medicament blochează complementul C5, o proteină care poate agrava AMD uscată.
Syfovre (pegcetacoplan): Primul medicament aprobat de FDA pentru AMD uscată, blochează, de asemenea, proteina complement C5.

Cât de aproape suntem de un tratament curativ pentru degenerescența maculară?

Cercetătorii fac progrese rapide și semnificative în dezvoltarea unor tratamente eficiente pentru AMD. Tratamentele emergente, precum terapia genică și terapia cu celule stem, ar putea duce la un tratament curativ în următorii ani.

Există o genă responsabilă pentru degenerescența maculară?

Deși factorii genetici pot crește riscul de a dezvolta AMD, nu există o singură genă care să cauzeze această boală.

Studiile au identificat peste 30 de gene care ar putea avea legătură cu AMD. În special, variațiile din următoarele două gene pot crește riscul de a dezvolta boala:

Genele cascadei complementului de pe cromozomul 1
Genele ARMS2/HTRA de pe cromozomul 10

Concluzie

Deși terapia genică este un tratament relativ nou pentru degenerescența maculară, cercetările efectuate până în prezent sugerează că aceasta poate reduce eficient necesitatea injecțiilor oculare repetate, fără efecte adverse majore.

Terapia genică nu vindecă însă AMD.

Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a îmbunătăți eficiența terapiei genice și pentru a determina mai bine efectele sale pe termen lung.