Ce este demența: simptome, tipuri, diagnostic și altele

Tot ce trebuie să știi despre demență

Demența este o boală neurodegenerativă care are mai multe forme, simptome și cauze. În prezent, nu există un tratament curativ, dar cercetătorii studiază metode eficiente de tratament și prevenire.

Demența reprezintă o scădere a funcției cognitive. Pentru a fi considerată demență, afectarea mentală trebuie să influențeze cel puțin două funcții ale creierului. Demența poate afecta:

• memoria
• gândirea
• limbajul
• judecata
• comportamentul

Demența poate fi cauzată de diverse boli sau leziuni. Afectarea mentală poate varia de la ușoară la severă și poate provoca schimbări de personalitate.

Unele tipuri de demență sunt progresive, ceea ce înseamnă că se agravează în timp. Alte tipuri sunt tratabile sau chiar reversibile. Unii experți limitează termenul „demență” la deteriorarea mentală ireversibilă.

Semne și simptome ale demenței

În stadiile incipiente, demența poate provoca simptome precum:

• Confuzie. Persoanele, locurile și evenimentele pot părea nefamiliare. Cineva poate să nu recunoască persoane care îi cunosc.
• Dificultate în îndeplinirea sarcinilor zilnice. O persoană în stadiile timpurii ale demenței poate avea dificultăți în a-și aminti cum să facă sarcini pe care le-a realizat de mulți ani.
• Greutăți în a accepta schimbările. Poate fi dificil să accepte modificările în program sau în mediu.
• Schimbări subtile ale memoriei pe termen scurt. Cineva poate să-și amintească evenimente de acum 15 ani ca și cum ar fi fost ieri, dar să nu-și amintească ce a mâncat la prânz.
• Dificultate în găsirea cuvintelor potrivite. Reamintirea sau asocierea cuvintelor poate deveni mai grea.
• Comportament repetitiv. Cineva poate pune aceeași întrebare, îndeplini aceeași sarcină sau spune aceeași poveste de mai multe ori.
• Confuzie în orientare. Locuri familiare pot părea străine. Poate fi dificil să urmeze rute de condus cunoscute de ani de zile.
• Dificultăți în a urmări firul poveștilor. Poate fi greu să înțeleagă povestea sau descrierea unei persoane.
• Schimbări de dispoziție. Depresia, frustrarea și furia sunt frecvente la persoanele cu demență.
• Pierderea interesului. Apatia poate apărea, ceea ce înseamnă pierderea interesului pentru hobby-uri sau activități pe care le-au apreciat înainte.
• Confuzie. Persoanele, locurile și evenimentele pot să nu mai pară familiare. Cineva poate să nu-și amintească persoane care îi cunosc.
• Dificultate în îndeplinirea sarcinilor zilnice. O persoană aflată în stadiile timpurii ale demenței poate avea dificultăți în a-și aminti cum să facă sarcini pe care le-a realizat de mulți ani.

Ce cauzează demența?

Demența are multe cauze. În general, apare ca urmare a degenerării neuronilor (celulelor creierului) sau a perturbărilor din alte sisteme ale corpului care afectează modul în care funcționează neuronii.

Mai multe afecțiuni pot cauza demență, inclusiv boli ale creierului. Cele mai comune cauze sunt boala Alzheimer și demența vasculară.

Unele dintre cauzele mai frecvente ale demenței includ:

Boli neurodegenerative

„Neurodegenerativ” înseamnă că neuronii încetează treptat să funcționeze corect sau funcționează inadecvat și, în cele din urmă, mor.

Aceasta afectează conexiunile dintre neuroni, numite sinapse, care reprezintă modul în care mesajele sunt transmise în creier. Această deconectare poate duce la o gamă largă de disfuncții.

• Boala Alzheimer
• Boala Parkinson cu demență
• Demența vasculară
• Tulburarea cronică de consum de alcool

O altă cauză este degenerarea lobară frontotemporală. Acesta este un termen general pentru o serie de afecțiuni care provoacă leziuni ale lobilor frontal și temporal ai creierului. Acestea includ:

• Demența frontotemporală
• Boala Pick
• Paralizia supranucleară
• Degenerarea corticobazală

Alte cauze ale demenței

Demența poate avea și alte cauze, inclusiv:

• Afecțiuni structurale ale creierului, precum hidrocefalia cu presiune normală și hematomul subdural
• Tulburări metabolice, cum ar fi hipotiroidismul, deficitul de vitamina B12 și afecțiunile renale și hepatice
• Expunerea la toxine, cum ar fi plumbul
• Anumite tumori sau infecții ale creierului
• Efectele secundare ale unor medicamente

Unele dintre aceste tipuri de demență pot fi reversibile. Aceste cauze tratabile ale demenței pot inversa simptomele dacă sunt detectate suficient de devreme. Acesta este unul dintre multele motive pentru care este important să contactezi medicul și să faci un control medical imediat ce apar simptomele.

Tipuri de demență

Cele mai multe cazuri de demență sunt un simptom al unei boli specifice. Diferite boli cauzează diferite tipuri de demență. Cele mai comune tipuri de demență includ:

• Boala Alzheimer. Cel mai frecvent tip de demență, boala Alzheimer reprezintă 60-80% dintre cazurile de demență, conform Asociației Alzheimer.
• Demența vasculară. Acest tip de demență este cauzat de fluxul sanguin redus în creier. Poate fi rezultatul acumulării de placă în arterele care alimentează creierul sau al unui accident vascular cerebral.
• Demența cu corpi Lewy. În cazul demenței cu corpi Lewy, depozitele de proteine din celulele nervoase împiedică creierul să transmită semnale chimice. Acest lucru duce la pierderea mesajelor, reacții întârziate și pierderi de memorie.
• Boala Parkinson. Persoanele cu boala Parkinson avansată pot dezvolta demență. Simptomele acestui tip de demență includ probleme cu raționamentul și judecata, precum și iritabilitate crescută, paranoia și depresie.
• Demența frontotemporală. Mai multe tipuri de demență fac parte din această categorie. Toate sunt cauzate de modificări ale părților frontale și laterale ale creierului. Simptomele includ dificultăți de limbaj și comportament, precum și pierderea inhibițiilor.

Există și alte tipuri de demență, dar sunt mai rare. De exemplu, o formă de demență, boala Creutzfeldt-Jakob, apare doar la 1 din 1 milion de persoane.

Stadiile demenței

În cele mai multe cazuri, demența este progresivă, agravându-se în timp. Totuși, progresia diferă de la o persoană la alta. Majoritatea persoanelor experimentează simptomele următoarelor stadii ale demenței.

Declin cognitiv ușor

Adulții mai în vârstă pot dezvolta un declin cognitiv ușor (MCI) care nu progresează neapărat spre demență sau alte tulburări mentale. Persoanele cu MCI experimentează frecvent uitare, dificultăți în a-și aminti cuvinte și probleme de memorie pe termen scurt.

Demența ușoară

În acest stadiu, persoanele cu demență ușoară pot funcționa independent. Simptomele includ:

• pierderi de memorie pe termen scurt
• schimbări de personalitate, inclusiv furie sau depresie
• pierderea obiectelor sau uitare
• dificultăți cu sarcini complexe sau rezolvarea problemelor
• dificultăți în exprimarea emoțiilor sau a ideilor

Demența moderată

În acest stadiu al demenței, persoanele afectate pot avea nevoie de ajutor din partea unui membru al familiei sau a unui specialist în îngrijire. Acest lucru se întâmplă deoarece demența poate începe să interfereze cu activitățile și sarcinile zilnice. Simptomele includ:

• judecată slabă
• creșterea confuziei și frustrării
• pierderi de memorie care includ amintiri mai vechi
• nevoia de ajutor pentru sarcini precum îmbrăcatul și spălatul
• schimbări semnificative de personalitate

Demența severă

În acest stadiu avansat al demenței, simptomele mentale și fizice ale afecțiunii continuă să se agraveze. Simptomele includ:

• incapacitatea de a menține funcțiile corporale, inclusiv mersul, înghițirea și controlul vezicii urinare
• incapacitatea de a comunica
• nevoia de asistență permanentă
• creșterea riscului de infecții

Persoanele cu demență vor parcurge stadiile demenței în ritmuri diferite.

Testarea pentru demență

Nu există un test unic care să confirme un diagnostic de demență. În schimb, un medic va folosi o serie de teste și examinări. Acestea includ:

• un istoric medical complet
• un examen fizic detaliat
• teste de laborator, inclusiv analize de sânge
• o evaluare a simptomelor, inclusiv schimbări de memorie, comportament și funcții cerebrale
• istoricul familial

Medicii pot determina cu un grad ridicat de certitudine dacă tu sau o persoană dragă experimentați simptome de demență. Totuși, este posibil să nu poată identifica exact tipul de demență. În multe cazuri, simptomele tipurilor de demență se suprapun, ceea ce face dificilă diferențierea.

Unii medici pot diagnostica demența fără a specifica tipul. În acest caz, este posibil să dorești să consulți un medic specializat în diagnosticarea și tratarea demenței. Acești medici sunt numiți neurologi. Unii geriatri sunt, de asemenea, specializați în acest tip de diagnostic.

Tratamentul demenței

Două tratamente principale sunt utilizate pentru a atenua simptomele demenței: medicamentele și terapiile non-medicamentoase. Nu toate medicamentele sunt aprobate pentru fiecare tip de demență, iar niciun tratament nu este un remediu definitiv.

Medicamente pentru demență

Două tipuri principale de medicamente sunt utilizate pentru tratarea simptomelor bolii Alzheimer și a altor afecțiuni care cauzează demență:

• Inhibitori de colinesterază. Aceste medicamente cresc o substanță chimică numită acetilcolină. Această substanță chimică poate ajuta la formarea amintirilor și la îmbunătățirea judecății. De asemenea, poate întârzia agravarea simptomelor bolii Alzheimer.
• Memantina. Acest medicament este utilizat pentru a întârzia apariția simptomelor cognitive și comportamentale la persoanele cu boala Alzheimer moderată sau severă. Memantina poate ajuta persoanele cu boala Alzheimer să-și mențină funcțiile mentale obișnuite pentru o perioadă mai lungă.

Aceste două medicamente pot fi prescrise împreună. Pot apărea efecte secundare. Alte medicamente pot fi prescrise pentru a trata simptome asociate, cum ar fi tulburările de somn, schimbările de dispoziție și altele.

Aducanumab (Aduhelm)

Aducanumab este un alt medicament aprobat pentru tratarea bolii Alzheimer și poate încetini progresia bolii, deși cercetările sunt în desfășurare. Aducanumab este o terapie cu anticorpi anti-amiloizi administrată intravenos. Acesta vizează un fragment specific de proteină care poate perturba comunicarea dintre celulele nervoase din creier.

Terapii non-medicamentoase

Aceste terapii pot ajuta la reducerea simptomelor demenței și la ameliorarea unora dintre complicațiile gestionabile ale afecțiunii. Tratamentele non-medicamentoase frecvente pentru demență includ:

• Modificarea mediului. Dezordinea, zgomotul și supra-stimularea pot reduce concentrarea.
• Modificarea sarcinilor comune. Poți lucra cu un terapeut sau un alt profesionist în domeniul sănătății pentru a împărți activitățile zilnice, cum ar fi dușul sau îngrijirea personală, în sarcini mai ușor de gestionat.
• Terapia ocupațională. Terapeuții ocupaționali sunt profesioniști specializați care te pot ajuta să înveți să fii mai în siguranță și mai independent în sarcini precum mersul, gătitul și condusul.

Prevenirea demenței

De-a lungul decadelor, medicii și cercetătorii au crezut că demența nu poate fi prevenită sau vindecată. Totuși, cercetări noi sugerează că acest lucru s-ar putea schimba.

O analiză din 2017 a descoperit că mai mult de o treime din cazurile de demență ar putea fi rezultatul unor factori de stil de viață. Cercetătorii au identificat nouă factori de risc care pot crește șansele unei persoane de a dezvolta demență. Aceștia includ:

• hipertensiunea în perioada de mijloc a vieții
• obezitatea în perioada de mijloc a vieții
• pierderea auzului
• depresia târzie
• diabetul
• inactivitatea fizică
• fumatul
• izolarea socială
• niveluri mai scăzute de educație

Cercetătorii cred că abordarea acestor factori de risc prin tratament sau intervenție ar putea întârzia sau preveni unele cazuri de demență.

Un studiu retrospectiv din 2019 a analizat aproape 200.000 de participanți de origine europeană. Studiul a sugerat că factori precum statutul de fumător, activitatea fizică, dieta și consumul de alcool pot contribui la riscul de demență.

Aceste descoperiri sugerează că lucrând împreună cu medicul pentru a menține un stil de viață sănătos și activ, poți preveni sau întârzia apariția demenței.

Speranța de viață cu demență

Persoanele care trăiesc cu demență pot trăi mulți ani după diagnostic. Din acest motiv, demența poate părea o boală care nu este fatală. Totuși, demența în stadiu avansat este considerată terminală.

Este dificil pentru medici să prezică speranța de viață a persoanelor cu demență. De asemenea, factorii care influențează speranța de viață pot avea un impact diferit asupra duratei vieții fiecărei persoane.

Într-un studiu din 2015, femeile diagnosticate cu boala Alzheimer au trăit în medie 5,7 ani după diagnostic, iar bărbații 4,2 ani. Studiul a arătat că speranța de viață poate fi mai scurtă pentru persoanele cu alte tipuri de demență.

Anumiți factori de risc cresc probabilitatea de deces la persoanele cu demență. Acești factori includ:

• vârsta înaintată
• fiind de sex masculin
• capacități și funcționalitate reduse
• afecțiuni medicale suplimentare, cum ar fi diabetul sau cancerul

Totuși, este important de reținut că demența nu urmează un calendar specific. Tu sau persoana dragă puteți trece prin stadiile demenței încet sau progresia poate fi rapidă și imprevizibilă, ceea ce va afecta speranța de viață.

Demența vs. boala Alzheimer

Demența și boala Alzheimer nu sunt același lucru. Demența este un termen general utilizat pentru a descrie un ansamblu de simptome legate de memorie, limbaj și luarea deciziilor.

Boala Alzheimer este cel mai frecvent tip de demență. Aceasta cauzează dificultăți precum:

• memoria pe termen scurt
• depresie
• dezorientare
• schimbări de comportament

Demența provoacă simptome precum:

• uitare sau afectarea memoriei
• pierderea simțului orientării
• confuzie
• dificultăți în îngrijirea personală

Constelația exactă de simptome va depinde de tipul de demență pe care îl ai.

Boala Alzheimer poate provoca, de asemenea, aceste simptome, dar alte simptome specifice includ depresia, judecata afectată și dificultăți în vorbire.

Tratamentele pentru demență depind de tipul acesteia. Totuși, tratamentele pentru boala Alzheimer se suprapun adesea cu alte tratamente non-farmacologice pentru demență.

În cazul unor tipuri de demență, tratarea cauzei de bază poate fi utilă în reducerea sau stoparea problemelor de memorie și comportament. Totuși, acest lucru nu este valabil în cazul bolii Alzheimer.

Comparația dintre cele două poate ajuta la distingerea simptomelor pe care tu sau o persoană dragă le experimentați.

Demența cauzată de consumul de alcool

Consumul de alcool poate fi cel mai prevenibil factor de risc pentru demență. Un studiu din 2018 a constatat că majoritatea cazurilor de demență cu debut precoce au fost legate de consumul de alcool.

Studiul a descoperit că aproape o treime din cazurile de demență cu debut precoce au fost direct legate de consumul de alcool. În plus, 18% dintre participanții la studiu au fost diagnosticați cu tulburări legate de consumul de alcool.

Cercetătorii au descoperit că tulburările de consum de alcool cresc riscul de demență de trei ori.

Nu toate formele de consum de alcool sunt periculoase pentru memorie și sănătatea mintală. Nivelurile moderate de consum pot fi chiar benefice pentru sănătatea inimii. Acestea includ cel mult un pahar pe zi pentru femei și două pahare pe zi pentru bărbați.

Uitarea este o parte normală a îmbătrânirii?

Este absolut normal să uiți lucruri ocazional. Pierderea memoriei de una singură nu înseamnă că ai demență. Există o diferență între uitarea ocazională și uitarea care ridică motive serioase de îngrijorare.

Semne de avertizare potențiale pentru demență includ:

• incapacitatea de a înțelege sau de a reține informații clar prezentate
• uitarea identității cuiva
• uitarea modului de a face sarcini comune, cum ar fi utilizarea telefonului sau găsirea drumului spre casă

• incapacitatea de a înțelege sau de a reține informații clar prezentate

Solicită asistență medicală dacă experimentezi oricare dintre cele de mai sus.

Rătăcirea în locuri familiare este adesea unul dintre primele semne ale demenței. De exemplu, poți avea dificultăți să conduci până la supermarket.

Cât de comună este demența?

Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 55 de milioane de persoane au demență la nivel mondial, cu aproximativ 10 milioane de cazuri noi raportate în fiecare an.

Numărul persoanelor diagnosticate cu demență sau care trăiesc cu demență este în creștere. Această creștere se datorează parțial creșterii speranței de viață.

Până în 2030, dimensiunea populației de 65 de ani și peste din Statele Unite este de așteptat să se dubleze aproape, de la 37 de milioane de persoane în 2006 la aproximativ 74 de milioane, conform Forumului Federal Interagenții pentru Statistici privind Îmbătrânirea.

Rata demenței va crește probabil odată cu această populație mai mare de persoane în vârstă de peste 65 de ani.

Cercetări în desfășurare

Oamenii de știință din întreaga lume lucrează pentru a înțelege mai bine multiplele aspecte ale demenței. Aceasta ar putea ajuta la dezvoltarea de măsuri preventive, instrumente de diagnosticare mai bune pentru detectarea precoce, tratamente mai eficiente și de lungă durată și chiar soluții pentru vindecare.

De exemplu, cercetările din 2018 pe șoareci sugerează că un medicament comun pentru astm numit zileuton ar putea încetini, opri și chiar inversa dezvoltarea proteinelor din creier. Aceste proteine sunt frecvente la persoanele cu boala Alzheimer.

O altă revizuire din 2021 sugerează că stimularea cerebrală profundă ar putea fi o metodă eficientă pentru a limita simptomele bolii Alzheimer la adulții mai în vârstă. Această metodă a fost utilizată timp de decenii pentru a trata simptomele bolii Parkinson, cum ar fi tremurul.

Chiar și teste simple de sânge au fost dezvoltate acum pentru a detecta boala Alzheimer, conform unui studiu din 2021. De asemenea, cercetătorii analizează posibilitatea de a încetini progresia bolii Alzheimer.

Oamenii de știință investighează o varietate de factori care ar putea influența dezvoltarea demenței, inclusiv:

• factori genetici
• diverși neurotransmițători
• inflamația
• factori care influențează moartea programată a celulelor din creier
• tau, o proteină găsită în neuronii sistemului nervos central
• stresul oxidativ, sau reacții chimice care pot deteriora proteinele, ADN-ul și lipidele din celule

Această cercetare poate ajuta medicii și oamenii de știință să înțeleagă mai bine ce cauzează demența și să descopere cum poate fi tratată și, eventual, prevenită.

Conform unui studiu din 2019, există din ce în ce mai multe dovezi că factorii de stil de viață pot fi eficienți în reducerea riscului de a dezvolta demență. Acești factori pot include exercițiile fizice regulate și menținerea legăturilor sociale.

Perspective

În prezent, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) afirmă că boala Alzheimer este a șaptea cauză principală de deces în Statele Unite. Cu toate acestea, persoanele cu demență vor parcurge boala în ritmuri diferite și vor experimenta simptome variate.

În prezent, nu există un tratament curativ pentru demență, dar se desfășoară multe cercetări. Sperăm că, într-o zi, perspectivele se vor îmbunătăți.

Dacă ai probleme de memorie sau alte simptome care pot indica demență, discută cu medicul tău cât mai curând posibil. Un diagnostic precoce poate ajuta persoanele cu demență și familiile lor să planifice pentru viitor.