Keratoconjunctivita atopică: simptome, cauze și tratament

Cuprins:

Toggle

Prezentare generală a keratoconjunctivitei atopice

Keratoconjunctivita atopică (AKC) este o afecțiune rară și severă a ochilor, care provoacă mâncărime intensă la suprafața ochilor, pe pleoape și pe pielea din jurul acestora.

Alte simptome includ roșeață oculară, senzație de arsură, lăcrimare, secreții și vedere încețoșată.

Boala apare cel mai frecvent la adulții cu vârste între 20 și 50 de ani care suferă de dermatită atopică (eczemă). Bărbații sunt mai predispuși decât femeile să dezvolte AKC.

AKC este cauzată de o predispoziție genetică numită atopie, care crește riscul de alergii.

Tratamentul ajută la controlul simptomelor și previne complicațiile grave, cum ar fi cicatrizarea sau ulcerele oculare.

În continuare, vom analiza simptomele, cauzele, diagnosticul, tratamentul și evoluția AKC.

Diferența dintre keratoconjunctivita atopică și keratoconjunctivita vernală

AKC și keratoconjunctivita vernală (VKC) sunt afecțiuni oculare severe, mai frecvente la persoanele cu atopie. Deși sunt similare, există câteva diferențe importante:

AKC apare de obicei la vârsta adultă, în timp ce VKC apare în copilărie.
AKC afectează în principal partea inferioară a ochilor, iar VKC afectează partea superioară.
AKC este o afecțiune cronică, în timp ce VKC apare periodic și de obicei dispare la adolescență.

Uneori, este dificil pentru medici să facă diferența între cele două. La unele persoane, VKC poate evolua în AKC și necesita tratament pe termen lung.

Aproximativ 5% dintre persoanele cu AKC au avut VKC în copilărie.

Keratoconjunctivita atopică vs. conjunctivita alergică

AKC este o formă de conjunctivită alergică, dar este mult mai severă și cronică. Simptomele AKC apar pe tot parcursul anului, în timp ce alte forme de conjunctivită alergică sunt sezoniere și apar ocazional.

Cauzele keratoconjunctivitei atopice

AKC este cauzată de atopie, o afecțiune în care sistemul imunitar reacționează exagerat la factori inofensivi din mediu, cum ar fi polenul, praful, părul de animale sau anumite alimente. Atopia este ereditară.

Factorii de risc pentru AKC includ:

sexul masculin
vârsta între 20 și 50 de ani
astmul sau dermatita atopică
istoricul familial de boli alergice

Este keratoconjunctivita atopică o boală rară?

Aproximativ 95% dintre persoanele cu AKC suferă și de dermatită atopică. La nivel global, dermatita atopică afectează aproximativ 2,6% din populație. AKC apare la până la 40% dintre persoanele cu dermatită atopică.

Simptomele keratoconjunctivitei atopice

Simptomele AKC apar de obicei la ambii ochi și afectează mai mult pleoapele inferioare.

Simptomele sunt prezente pe tot parcursul anului, dar se pot agrava iarna. Acestea includ:

mâncărime intensă
roșeață
umflare
senzație de arsură
lăcrimare excesivă
vedere încețoșată
sensibilitate la lumină
secreție albă
cruste groase pe pleoape
senzația de corp străin în ochi

Complicațiile posibile ale keratoconjunctivitei atopice

Complicațiile pot apărea în cazul AKC, mai ales dacă nu cauți tratament și îți freci ochii frecvent sau agresiv pentru a calma mâncărimea.

Complicațiile pot include:

cicatrizare la nivelul ochilor
cataractă
eroziuni și ulcerații ale corneei
subțierea și deformarea corneei (keratoconus)
risc crescut de infecții oculare
vedere redusă sau orbire

Medicamentele utilizate pentru tratarea AKC pot, de asemenea, cauza complicații. De exemplu, corticosteroizii topici pot crește tensiunea oculară, ceea ce poate duce la glaucom. Glaucomul poate afecta vederea și poate provoca orbire.

Când să consulți un medic

Mergi la medic dacă ai mâncărime intensă, senzație de arsură, roșeață sau secreții la nivelul ochilor.

Durerile severe apărute brusc sau scăderea rapidă a acuității vizuale sunt considerate urgențe oculare ce necesită intervenție de specialitate fără întârziere.

Dacă ai o altă afecțiune atopică, cum ar fi dermatita atopică, este important să faci controale regulate la un medic oftalmolog.

Diagnosticul keratoconjunctivitei atopice

Medicul va efectua un examen fizic și îți va pune întrebări despre simptome, istoricul medical și cel familial. De asemenea, va examina ochii, pleoapele și orice secreție oculară.

În procesul de evaluare, medicul oftalmolog va exclude și alte afecțiuni inflamatorii ale marginilor pleoapelor, cum ar fi blefaroconjunctivita.

Este important să îi spui medicului despre simptomele tale, când au început și cât de des apar. Acest lucru îl va ajuta să diferențieze AKC de alte afecțiuni similare, cum ar fi VKC sau conjunctivita papilară gigantă.

Tratamentul keratoconjunctivitei atopice

Tratamentul AKC are scopul de a controla simptomele. De obicei, începe cu medicamente pentru alergii, cum ar fi antihistaminice orale și topice. Medicul îți poate recomanda, de asemenea, comprese reci sau lubrifianți oculari pentru a reduce mâncărimea și inflamația.

Pentru a reface filmul lacrimal și a preveni sindromul de ochi uscați, utilizarea picăturilor lubrifiante fără conservanți este adesea o măsură de bază.

Dacă simptomele persistă sau se agravează, medicul îți poate prescrie medicamente precum:

steroizi topici
ciclosporină
tacrolimus

Poți preveni keratoconjunctivita atopică?

AKC este o afecțiune genetică, ceea ce înseamnă că nu poate fi prevenită. Totuși, poți reduce riscul de simptome severe prin:

evitarea alergenilor care îți agravează simptomele, cum ar fi părul de animale sau praful
purtarea ochelarilor de soare pentru protecția ochilor
spălarea mâinilor înainte de a-ți atinge ochii sau de a folosi lentile de contact
administrarea medicamentelor pentru alergii sau a steroizilor prescriși de medic

Viața cu keratoconjunctivita atopică

AKC este o afecțiune cronică și gravă care poate afecta vederea dacă nu este tratată. Leziunile oculare cauzate de boală pot duce la pierderea vederii sau orbire.

Adoptarea unor măsuri constante pentru sănătatea ochilor ajută la protejarea vederii și reducerea riscului de recidive.

Deși AKC afectează cel mai frecvent adulții între 20 și 50 de ani, cercetările sugerează că debutul precoce și durata lungă a bolii pot duce la afectare oculară mai severă.

Un diagnostic timpuriu, gestionarea afecțiunilor asociate, tratamentul adecvat și evitarea factorilor declanșatori pot îmbunătăți simptomele și calitatea vieții.

Concluzie

AKC este o afecțiune oculară rară, dar gravă. Provoacă inflamație la nivelul pleoapelor și suprafeței ochilor, ducând la simptome precum mâncărime intensă, roșeață și secreții.

Deși este o afecțiune cronică, simptomele pot fi controlate complet cu tratament adecvat.