Ticurile funcționale sunt mișcări sau sunete involuntare dramatice, de obicei declanșate de un factor specific. Deși
sunt similare cu alte tulburări de tic, acestea au cauze și opțiuni de tratament diferite.
Ticurile funcționale, cunoscute și sub denumirea de ticuri psihogene, sunt mișcări sau sunete fizice involuntare,
care nu au un ritm specific. Acestea sunt adesea complexe și pot interfera cu viața de zi cu zi.
Fac parte dintr-o afecțiune numită tulburare de tic funcțional (FND). De obicei, apar brusc, adesea ca răspuns la
stres psihologic. Acest aspect le diferențiază de ticurile organice, care sunt simptome ale unor afecțiuni
subiacente, cum ar fi sindromul Tourette.
Din 2020, s-a observat o creștere globală a comportamentelor asemănătoare ticurilor funcționale. Studiile sugerează
că această creștere este mai frecventă în rândul adolescentelor.
Cuprins:
Exemple de ticuri funcționale
Ticurile funcționale sunt adesea observate la persoane fără un istoric de ticuri și care experimentează pentru prima
dată simptome de mișcare involuntară. Apariția bruscă a simptomelor este specifică FND. De asemenea, aceste ticuri
sunt de obicei incapacitante și sunt frecvent asociate cu anxietate clinică și depresie.
Ticurile funcționale pot lua forme foarte diferite. Acestea sunt, în general, mai complexe și mai vizibile decât cele
din alte tulburări de tic și apar brusc, fără un semn de avertizare previzibil.
Printre cele mai frecvente ticuri funcționale se numără:
- mișcări incontrolabile ale membrelor și trunchiului
- țipete sau verbalizarea unor cuvinte nepotrivite
- mișcări care duc la auto-vătămare involuntară
- aruncarea obiectelor spre alte persoane
Declanșatorii ticurilor funcționale
Mulți experți consideră că aceste ticuri cu debut brusc ar putea fi cauzate parțial de creșterea expunerii la
rețelele sociale, unde ticurile și simptomele similare sunt tot mai des prezentate. Aceasta, împreună cu stresul și
izolarea din perioada pandemiei COVID-19, sunt posibile explicații pentru creșterea cazurilor de ticuri funcționale.
Mai specific, ticurile funcționale pot fi declanșate de o varietate de factori emoționali și de mediu. Aceste
declanșatoare pot fi previzibile, dar sunt adesea foarte personale pentru fiecare individ.
Declanșatorii comuni ai ticurilor funcționale includ:
- anxietate
- stres
- vizionarea comportamentelor tic-like (pe rețele sociale sau în alte videoclipuri)
- schimbări în viața socială și de zi cu zi
- probleme financiare
- pierdere personală sau doliu
Identificarea declanșatorilor personali este foarte importantă pentru dezvoltarea unui tratament adecvat. Adesea, o
persoană cu ticuri funcționale va avea nevoie de ajutor profesional pentru a-și recunoaște factorii declanșatori.
Gestionarea ticurilor funcționale
Tratamentele eficiente pentru ticurile funcționale sunt încă în curs de dezvoltare. Specialiștii recomandă o abordare
multidisciplinară pentru persoanele cu ticuri recurente sau persistente. Acest lucru poate implica consultarea unor
profesioniști din domeniul sănătății, precum neurologi, psihiatri și psihologi.
Medicamentele utilizate pentru ticuri nu sunt de obicei eficiente în cazul ticurilor funcționale, dar pot fi
prescrise tratamente pentru alte afecțiuni coexistente, cum ar fi anxietatea, depresia sau durerile de cap.
Alte strategii de tratament pentru ticurile funcționale pot include:
- educație și gestionare, inclusiv consiliere și conștientizarea simptomelor
- conștientizarea și reducerea factorilor declanșatori
- terapia cognitiv-comportamentală (TCC) pentru a antrena creierul să reacționeze diferit la declanșatori
- medicamente antidepresive, deoarece pot ajuta la simptomele non-motorii
- înțelegerea condițiilor de sănătate coexistente
- învățarea unor strategii pentru a gestiona aspectele stresante, dar necesare ale vieții (muncă, școală,
interacțiuni sociale)
Dacă ești părintele unui copil care manifestă ticuri funcționale, discută cu medicul pediatru sau cu alți
profesioniști din domeniul sănătății. Aceștia pot ajuta la determinarea dacă ticul este funcțional sau un simptom al
unei afecțiuni subiacente care necesită tratament suplimentar.
Afecțiuni similare cu ticurile funcționale
Tulburarea neurologică funcțională (FND) este diferită de alte tulburări de tic, deși simptomele pot părea
asemănătoare.
De exemplu, sindromul Tourette implică ticuri organice. Acestea sunt de obicei localizate în zona capului și sunt mai
puțin complexe decât ticurile funcționale.
Ticurile organice pot apărea și ca simptom al unor afecțiuni de sănătate mintală, inclusiv ADHD și OCD. De asemenea,
tulburarea din spectrul autist poate provoca comportamente asemănătoare ticurilor, utilizate ca o metodă de
autoliniștire.
Iată câteva diferențe între ticurile funcționale și ticurile organice.
Concluzie
Ticurile funcționale sunt mișcări sau sunete involuntare bruște care pot interfera cu viața de zi cu zi. Acestea tind
să apară în perioada adolescenței și sunt mai frecvente la fete.
Tratamentul pentru ticurile funcționale se concentrează pe terapia cognitiv-comportamentală și pe administrarea de
medicamente pentru afecțiunile coexistente.