Boli autoimune neurologice determină sistemul imunitar să atace sistemul nervos central sau periferic. Scleroza multiplă este cea mai cunoscută, dar există și alte afecțiuni similare.
Boli autoimune apar atunci când sistemul imunitar atacă celulele și țesuturile sănătoase ale organismului, în loc să lupte împotriva agenților patogeni.
Când sistemul imunitar vizează sistemul nervos, acesta poate afecta funcțiile sistemului nervos central (SNC) sau periferic (SNP), ceea ce duce la simptome neurologice.
Din cele peste 80 de boli autoimune cunoscute, aproximativ 30 pot afecta sistemul nervos.
Dacă dezvolți simptome neurologice brusc sau treptat, este important să consulți un medic.
Cuprins:
Scleroza multiplă (MS)
Scleroza multiplă este o afecțiune autoimună cronică și progresivă, considerată a fi cauzată de o combinație de factori genetici, imunologici și de mediu.
MS afectează SNC și poate provoca simptome neurologice, precum:
- amorțeală
- dificultăți cognitive
- probleme de vedere
- tulburări urinare
- probleme de somn
- dificultăți la mers
Tratamentul MS vizează prevenirea recidivelor și încetinirea progresiei bolii și poate include medicamente imunosupresoare, steroizi și alte terapii.
Neuromielita optică (NMO)
Asemănătoare cu MS, neuromielita optică este o boală autoimună care afectează SNC. Spre deosebire de MS, NMO afectează în principal măduva spinării și nervii optici, fără a implica creierul.
Boala începe, de obicei, în copilărie sau în jurul vârstei de 40 de ani.
Simptomele frecvente ale NMO includ:
- probleme de vedere cauzate de nevrită optică
- slăbiciune cauzată de mielita transversă
- greață severă și vărsături
- probleme de control al vezicii urinare și intestinului
Tratamentul poate include corticosteroizi, medicamente imunosupresoare, biologice și plasmafereză.
Sindromul Guillain-Barré (GBS)
GBS este o boală autoimună rară, declanșată de obicei de o infecție ușoară. Aceasta afectează SNP, provocând furnicături, amorțeală și slăbiciune musculară. Dacă nu este tratată, poate duce la paralizie.
Află mai multe despre manifestările acestei tulburări neurologice în articolul dedicat despre sindromul Guillain-Barré.
Află mai multe despre manifestările acestei tulburări neurologice în articolul dedicat despre sindromul Guillain-Barré.
Află mai multe despre manifestările acestei tulburări neurologice în articolul dedicat despre sindromul Guillain-Barré.
Tratamentul implică spitalizare, plasmafereză sau administrarea de imunoglobulină intravenoasă (IVIG) pentru a stopa progresia bolii.
Aproximativ 80% dintre persoanele cu GBS se recuperează, deși simptome precum durerea și oboseala pot persista ani de zile.
Encefalita autoimună (AIE)
AIE este o inflamație rară a creierului, dar este cea mai frecventă formă de encefalită neinfecțioasă.
Simptomele AIE pot include modificări bruște ale memoriei sau stării mentale, apariția de crize epileptice noi sau episoade de psihoză. Acestea se pot dezvolta în câteva săptămâni sau luni.
Tratamentul poate include imunosupresoare, anticorpi monoclonali și IVIG. Cu un diagnostic timpuriu și tratament adecvat, prognosticul este favorabil, dar sunt necesare controale regulate.
Vasculita SNC
Vasculita SNC este o inflamație rară a vaselor de sânge care afectează sistemul nervos central. Primele simptome includ dureri de cap, probleme de memorie și dificultăți de coordonare. Boala afectează cel mai frecvent bărbații adulți, cu un vârf de incidență la 50 de ani.
Vasculita poate restricționa fluxul sanguin în vasele de sânge. Dacă afectează vasele din sistemul nervos central (SNC), poate crește riscul de umflare a creierului, paralizie și accident vascular cerebral.
Un medic poate prescrie imunosupresoare sau steroizi pentru a trata inflamația care cauzează vasculita SNC. Aceste tratamente pot reduce simptomele și pot preveni progresia bolii.
Lupusul SNC
Lupusul poate afecta sistemul nervos central, provocând simptome precum confuzie sau dificultăți de concentrare. Unele persoane cu lupus SNC pot avea și convulsii sau accident vascular cerebral.
Un medic poate ajuta la stabilirea cauzei simptomelor și poate ajusta planul de tratament dacă există semne ale unei exacerbări a bolii.
Mielita transversă
Mielita este o inflamație a măduvei spinării. Mielita transversă este o formă care afectează o zonă specifică a măduvei spinării pe ambele părți („transvers” înseamnă „care se întinde peste”).
Aceasta poate fi asociată cu afecțiuni neurologice precum scleroza multiplă, dar poate fi cauzată și de infecții sau alte boli autoimune. Uneori, cauza este necunoscută (idiopatică).
Simptomele apar brusc și pot include:
- slăbiciune musculară
- amorțeală
- pierderea controlului vezicii urinare sau intestinului
- disfuncție sexuală
- durere ascuțită
- spasticitate musculară
- paralizie
Fără tratament, mielita transversă poate duce la complicații pe termen lung, cum ar fi paralizie permanentă și dureri cronice. Unele persoane se recuperează în câteva luni, în timp ce altele pot avea forme progresive ale bolii.
Neurita optică
Inflamația nervului optic din ochi provoacă neurită optică. Aceasta poate afecta unul sau ambii ochi simultan.
Nervul optic ajută la claritatea vederii. Dacă se inflamează, pot apărea simptome precum:
- vedere încețoșată
- dificultăți în perceperea culorilor
- vedere slăbită
- durere oculară
Scleroza multiplă este cea mai frecventă cauză a neuritei optice, dar poate apărea și în lupus sau alte boli autoimune.
Pentru reducerea inflamației, medicii tratează neurita optică cu corticosteroizi.
Meningita cronică
Meningita este o afecțiune gravă în care membranele și lichidul din jurul creierului și măduvei spinării devin inflamate. Este o urgență medicală cauzată, de obicei, de o infecție.
Când meningita durează mai mult de 4 săptămâni, medicii o clasifică drept meningită cronică. Uneori, aceasta are cauze neinfecțioase, precum boli autoimune, afecțiuni inflamatorii sau cancer.
Simptomele meningitei cronice sunt similare cu cele ale formelor acute cauzate de infecții bacteriene sau virale și pot include:
- dureri de cap
- gât rigid
- febră
- erupție cutanată
- sensibilitate la lumină
- oboseală și slăbiciune
- confuzie
- convulsii
Tratamentul meningitei cronice depinde de cauza subiacentă și poate include medicamente pentru a reduce inflamația, a trata boli autoimune sau infecții.
Pareza Bell
Pareza Bell provoacă slăbiciune sau paralizie temporară a mușchilor feței, care apare brusc, în decurs de 2-3 zile. Simptomele pot semăna cu cele ale unui accident vascular cerebral.
Deși cauza exactă este necunoscută, pareza Bell este adesea declanșată de o infecție latentă, iar cercetările sugerează că poate fi rezultatul unui răspuns autoimun.
Simptomele parezei Bell se pot remite de la sine în câteva săptămâni. Cu toate acestea, tratamentele pot include steroizi, antivirale, Botox sau, în cazuri rare, intervenții chirurgicale.
Miastenia gravis
Miastenia gravis (MG) determină celulele imune să atace celulele nervoase care comunică cu mușchii scheletici, ceea ce poate duce la slăbiciune musculară și paralizie. Simptomele includ:
- pleoape căzute
- slăbiciune a mușchilor oculari
- vedere încețoșată sau dublă
- schimbări ale expresiei faciale
- dificultăți la mestecat, înghițire sau vorbire
- slăbiciune în membre
Aproximativ 15%-20% dintre persoanele cu MG pot experimenta o criză miastenică, o afecțiune gravă care afectează respirația.
Tratamentul poate include medicamente, schimb de plasmă, imunoglobulină intravenoasă (IVIG) sau intervenție chirurgicală.
Encefalita Hashimoto
Encefalita Hashimoto este un tip de inflamație cerebrală posibil asociată cu tiroidita Hashimoto. Persoanele cu această afecțiune pot avea anticorpi anti-tiroidieni în sistemul lor imunitar.
Legătura exactă dintre aceste două afecțiuni nu este pe deplin înțeleasă, însă boala este rară, afectând aproximativ 2,1 din 100.000 de persoane, în special femei adulte.
Simptomele pot fi progresive sau intermitente și pot include:
- depresie
- pierderea memoriei
- confuzie
- dificultăți de somn
- halucinații
- pierderea controlului muscular (ataxie)
- convulsii
Tratamentul poate include steroizi, imunosupresoare și medicamente antiepileptice.
Neurosarcoidoza
Sarcoidoza afectează de obicei organe majore, cum ar fi plămânii, dar poate afecta și orice altă parte a corpului. Dacă afectează sistemul nervos central (SNC), se numește neurosarcoidoză.
Se estimează că între 5% și 10% dintre persoanele cu sarcoidoză dezvoltă neurosarcoidoză. Unele persoane pot fi asimptomatice, iar altele pot prezenta simptome precum:
- febră
- paralizie facială
- irită (inflamația irisului)
- sindromul tunelului carpian
- ataxie
Tratamentul poate include steroizi pentru reducerea inflamației, imunosupresoare sau, în cazurile severe, radioterapie în doze mici. Unele persoane pot ajunge la remisie, în timp ce altele pot avea o formă progresivă a bolii.
Boala anticorpilor MOG
Boala anticorpilor împotriva glicoproteinei oligodendrocitare a mielinei (MOGAD) este o afecțiune autoimună în care anticorpii atacă proteina MOG din sistemul nervos central, perturbând semnalele nervoase.
La adulți, MOGAD este uneori diagnosticată greșit ca scleroză multiplă, deoarece simptomele sunt similare, incluzând inflamația nervului optic și mielita transversă. Simptomele pot include:
- probleme de vedere
- slăbiciune musculară sau spasticitate
- paralizie
La copii, boala se manifestă mai frecvent prin:
- vedere dublă
- greață
- vărsături
- lipsă de coordonare
- confuzie
Nu există tratamente aprobate de FDA pentru MOGAD, însă medicii pot prescrie medicamente off-label. Tratamentul acut poate include schimb de plasmă, steroizi intravenoși și IVIG.
Narcolepsia
Poate că nu te-ai gândi la narcolepsie ca la o boală autoimună, dar există tot mai multe dovezi că ar putea fi. Narcolepsia este o afecțiune neurologică care afectează abilitatea de a controla ciclul somn-veghe, provocând somnolență excesivă în timpul zilei și, în unele cazuri, pierderea controlului muscular.
Narcolepsia poate apărea în orice moment al vieții, dar cercetările sugerează că se dezvoltă mai frecvent în adolescență sau la vârsta adultă mijlocie. Managementul bolii implică de obicei tratament medicamentos și modificări comportamentale.
Alte afecțiuni neurologice autoimune rare
Există și alte tipuri mai puțin frecvente de boli autoimune care afectează sistemul nervos, printre care:
- Encefalomielita diseminată acută (ADEM): Cunoscută și sub numele de encefalomielită post-infecțioasă, ADEM se dezvoltă rapid și poate fi declanșată de infecții, cum ar fi herpesul sau hepatita, sau de vaccinuri. Aceasta afectează mai puțin de 1 din 100.000 de copii pe an.
- Boala Behçet: Este o afecțiune rară care poate provoca inflamația creierului. Afectează în principal adulții cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani.
- Pachimeningita hipertrofică (HP): Această afecțiune rară afectează în principal dura mater din creier și măduva spinării și poate duce la complicații precum dureri de cap cronice, acumulare de lichid cefalorahidian și paralizii nervoase.
- Sindromul Lambert-Eaton: Similar cu miastenia gravis (MG), sindromul miastenic Lambert-Eaton (LEMS) afectează comunicarea dintre nervi și mușchi, cauzând slăbiciune musculară. Spre deosebire de MG, LEMS se dezvoltă de obicei la persoanele cu cancer pulmonar cu celule mici și este mai frecvent la bărbați.
- Sindroame neurologice paraneoplazice: În unele tipuri de cancer, sistemul imunitar poate ataca în mod eronat sistemul nervos, provocând simptome neurologice.
- Sindromul persoanei rigide (SPS): Această afecțiune neurologică provoacă rigiditate la nivelul brațelor, trunchiului și picioarelor, iar spasmele musculare se pot agrava în timp. Cauza exactă nu este cunoscută, însă SPS este frecvent asociat cu afecțiuni autoimune precum tiroidita, diabetul de tip 1 și vitiligo.
- Encefalopatie steroid-sensibilă asociată cu tiroidita autoimună (SREAT): Această afecțiune poate apărea la persoanele cu tiroidită autoimună care renunță treptat la tratamentele cu steroizi. Cauzele exacte nu sunt cunoscute, iar diagnosticarea și tratarea pot fi dificile din cauza simptomelor nespecifice.
- Sindromul Susac: Această boală rară poate provoca simptome neurologice, cum ar fi dureri de cap, probleme de vorbire și dificultăți de mers. Există doar câteva sute de cazuri confirmate la nivel mondial.
Concluzie
Bolile autoimune neurologice determină sistemul imunitar să atace sistemul nervos central (SNC) sau sistemul nervos periferic (SNP). Deși cauzele exacte nu sunt pe deplin cunoscute, multe dintre aceste afecțiuni sunt asociate cu infecții anterioare sau cu alte boli autoimune.
Dacă suspectezi că tu sau cineva apropiat prezintă simptome ale unei boli autoimune neurologice, este esențial să consulți un medic. Diagnosticarea și tratamentul precoce pot ajuta la reducerea simptomelor și, în funcție de afecțiune, la încetinirea progresiei bolii.