Circumcizie: pregătire, procedură, avantaje și dezavantaje

Circumcizie

Circumcizia este îndepărtarea chirurgicală a prepuțului, pielea care acoperă vârful penisului. Este o practică comună în Statele Unite și în unele părți din Africa și Orientul Mijlociu, dar mai puțin frecventă în Europa și alte țări, conform estimărilor recente.

Procedura se face de obicei la nou-născuți din motive personale sau religioase. Circumcizia la copiii mai mari și adulți poate fi efectuată din aceleași motive. De asemenea, poate fi necesară pentru tratarea unor afecțiuni precum:

• balanita (umflarea prepuțului)
• balanopostita (inflamația vârfului și a prepuțului penisului)
• parafimoza (incapacitatea de a readuce prepuțul retras în poziția inițială)
• fimoza (incapacitatea de a retracta prepuțul)

La nou-născuții sănătoși, circumcizia nu este necesară din punct de vedere medical. Totuși, familiile pot alege să își circumcidă fiii din diverse motive.

Unul dintre cele mai frecvente motive este tradiția religioasă. Legile religioase din iudaism și islam cer circumcizia băieților nou-născuți. Alte motive includ:

• alegere personală
• preferință estetică
• reducerea riscului de anumite afecțiuni
• dorința unor tați ca fiii lor să semene cu ei

În iudaism, circumcizia rituală se numește brit milah și este efectuată de obicei ca parte a unei ceremonii religioase acasă sau la sinagogă, deși uneori are loc într-un spital. Este realizată de un mohel, care are pregătire religioasă și chirurgicală pentru a efectua circumcizia rituală. Procedura se face aproape întotdeauna la opt zile după naștere.

În cultura islamică, circumcizia rituală se numește khitan. În unele părți ale lumii islamice, procedura este parte a unei ceremonii religioase, iar în altele este realizată într-un cadru spitalicesc. În majoritatea țărilor islamice, khitan se face în copilărie, dar poate fi efectuată și la intrarea în pubertate.

Avantaje și dezavantaje ale circumciziei

Există motive legate de sănătate pentru circumcizia băieților nou-născuți, deși cele mai multe dintre acestea devin relevante abia la vârsta adultă. Decizia de a circumcide este cel mai bine lăsată în seama părinților sau a copilului când va fi mai mare. Medicii pot ajuta părinții să înțeleagă mai bine beneficiile și riscurile.

În ciuda zvonurilor contrare, circumcizia nu afectează fertilitatea unui bărbat, iar studiile privind impactul asupra plăcerii sexuale oferă rezultate mixte. Unele studii nu au găsit niciun efect, în timp ce altele au raportat o sensibilitate crescută.

Iată câteva dintre avantajele și dezavantajele circumciziei masculine.

Avantajele circumciziei

• Sarcina: Sarcina crește riscul de DVT. Persoanele însărcinate sunt de fapt de 5-10 ori mai predispuse să dezvolte DVT decât cele care nu sunt însărcinate.
• Istoric familial: Dacă ai rude care au avut DVT, este posibil să fii mai predispus să dezvolți această afecțiune.
• Cateter: Prezența unui cateter într-o venă poate crește probabilitatea formării unui cheag de sânge.
• Fumatul: Este asociat cu un risc mai mare de DVT.
• Tulburări ereditare de coagulare: Dacă ai o tulburare de coagulare, ești mai susceptibil să dezvolți DVT.
• Cancer: Cancerele de pancreas, plămân, stomac sau creier, precum și alte tipuri de cancer, cresc riscul de DVT, mai ales dacă urmezi chimioterapie.
• Leziuni: Deteriorarea peretelui unui vas de sânge poate îngusta sau bloca fluxul sanguin, ducând la formarea unui cheag de sânge.
• Chirurgie: Vasele de sânge pot fi deteriorate în timpul unei intervenții chirurgicale, ceea ce poate duce la formarea unui cheag de sânge. Perioadele lungi de repaus la pat după operație pot, de asemenea, crește riscul de DVT.
• Mobilitate redusă sau inactivitate: Atunci când stai mult timp, cum ar fi în timpul unui zbor lung, sângele se poate acumula în picioare, mai ales în părțile inferioare. Lipsa de mișcare pentru perioade îndelungate poate încetini fluxul sanguin în picioare, favorizând formarea unui cheag.
• Anumite medicamente: Unele medicamente cresc șansele de formare a cheagurilor de sânge, cum ar fi pilulele contraceptive, terapiile hormonale, glucocorticoizii și antidepresivele.
• Vârsta: DVT poate apărea la orice vârstă, dar incidența crește la persoanele în vârstă. Doar 1 din 10.000 de persoane sub 20 de ani dezvoltă DVT, dar la cei peste 80 de ani, incidența este de 1 la 100.
• Trauma: O leziune care afectează venele, cum ar fi o fractură osoasă, poate duce la formarea unui cheag de sânge.
• Obezitatea: Excesul de greutate poate pune presiune suplimentară pe venele din picioare și pelvis.

• Sarcina: Sarcina crește riscul de DVT. Persoanele însărcinate sunt de 5-10 ori mai predispuse să dezvolte DVT decât cele care nu sunt însărcinate.
• Istoric familial: Dacă ai rude care au avut DVT, este posibil să fii mai predispus să dezvolți această afecțiune.
• Cateter: Prezența unui cateter într-o venă poate crește probabilitatea formării unui cheag de sânge.
• Fumatul: Este asociat cu un risc mai mare de DVT.
• Tulburări ereditare de coagulare: Dacă ai o tulburare de coagulare, ești mai susceptibil să dezvolți DVT.
• Cancer: Cancerele de pancreas, plămân, stomac sau creier, precum și alte tipuri de cancer, cresc riscul de DVT, mai ales dacă urmezi chimioterapie.

În plus, mai multe alte condiții de sănătate pot crește riscul de DVT, inclusiv:

• boala inflamatorie intestinală
• probleme cardiace, precum hipertensiunea arterială sau insuficiența cardiacă
• sepsis
• Covid-19, tuberculoza și alte infecții virale sau bacteriene
• astm
• apnee în somn
• sindromul ovarelor polichistice (PCOS)
• diabet

Complicații

O complicație majoră a DVT este embolia pulmonară. Aceasta apare dacă un cheag de sânge ajunge în plămâni și blochează un vas de sânge.

Embolia pulmonară poate provoca daune grave plămânilor și altor părți ale corpului. Solicitați imediat ajutor medical dacă aveți semne de embolie pulmonară, cum ar fi:

• amețeli
• transpirație excesivă
• durere toracică agravată de tuse sau respirație profundă
• respirație rapidă
• tuse cu sânge
• ritm cardiac rapid

Tratament

DVT este o afecțiune medicală serioasă. Anunțați imediat medicul dacă bănuiți că aveți simptome de DVT sau mergeți la cea mai apropiată unitate de urgență. Un profesionist medical poate verifica simptomele.

Tratamentul DVT se concentrează pe prevenirea creșterii cheagului, reducerea riscului de embolie pulmonară și prevenirea formării altor cheaguri.

Medicamente

Medicul vă poate prescrie medicamente pentru subțierea sângelui. Tratamentul preferat include anticoagulante orale directe (DOAC) precum rivaroxaban (Xarelto) sau apixaban (Eliquis).

Alte medicamente utilizate pot include:

• heparină
• warfarină (Coumadin)
• enoxaparină (Lovenox)
• fondaparinux (Arixtra)

Aceste medicamente subțiază sângele, reducând probabilitatea formării de cheaguri noi și prevenind creșterea celor existente.

Dacă medicamentele anticoagulante nu funcționează sau DVT este sever, medicul poate utiliza medicamente trombolitice, care descompun cheagurile. Acestea sunt administrate intravenos.

Ciorapi compresivi

Dacă aveți un risc mare de DVT, purtarea ciorapilor compresivi poate preveni umflarea și poate reduce riscul de formare a cheagurilor.

Ciorapii compresivi ajung până sub genunchi sau chiar deasupra acestuia. Medicul vă poate recomanda să îi purtați zilnic.

Filtre

În cazuri specifice, medicul poate recomanda utilizarea unui filtru pentru a preveni cheagurile să ajungă în plămâni.

Dacă nu puteți lua medicamente anticoagulante, este posibil să aveți nevoie de un filtru plasat în vena cavă, vena mare din abdomen. Acest tratament ajută la prevenirea emboliilor pulmonare prin blocarea cheagurilor de sânge care ar putea ajunge în plămâni.

Filtrele prezintă și riscuri. Dacă sunt lăsate prea mult timp, acestea pot crește riscul de DVT. Filtrele ar trebui utilizate doar pe termen scurt, până când riscul de tromboembolism este redus și se pot administra anticoagulante.

Chirurgia

Medicul poate sugera o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta un cheag de sânge din braț sau picior. Aceasta este recomandată de obicei doar pentru cheaguri mari sau care cauzează probleme grave, cum ar fi afectarea țesuturilor.

În timpul unei trombectomii chirurgicale, chirurgul va face o incizie într-un vas de sânge, va localiza și îndepărta cheagul. După aceea, va repara vasul de sânge și țesutul afectat.

În unele cazuri, se poate utiliza un balon mic care se umflă pentru a menține vasul de sânge deschis în timp ce cheagul este îndepărtat. Când cheagul este eliminat, balonul este retras împreună cu acesta.

Chirurgia implică riscuri, așa că este recomandată doar în cazuri severe. Riscurile includ:

• infecție
• deteriorarea vasului de sânge
• sângerare excesivă

Remedii la domiciliu

Odată diagnosticat un cheag de sânge DVT, medicul vă va prescrie probabil medicamente pentru a subția sângele sau a dizolva cheagul.

Puteți combina aceste medicamente cu remedii la domiciliu pentru a preveni alte complicații și a reduce riscul formării de cheaguri viitoare.

Mișcați-vă mai mult

Dacă este posibil, faceți plimbări zilnice pentru a îmbunătăți circulația sângelui. Plimbările scurte și frecvente sunt mai benefice decât una lungă.

Mențineți piciorul sau brațul ridicat

Aceasta este deosebit de important pentru picioare. Sângele se poate acumula dacă stați toată ziua cu picioarele pe podea. Folosiți un scaun sau un taburet pentru a vă ridica picioarele aproape de nivelul șoldurilor.

Purtați ciorapi compresivi

Acești ciorapi speciali sunt strânși în jurul picioarelor și devin treptat mai largi spre genunchi. Compresia ajută la prevenirea acumulării de sânge, reducerea umflăturilor și creșterea circulației.

Deși majoritatea oamenilor nu au nevoie de ei, ciorapii compresivi pot fi utili pentru persoanele cu risc mare de DVT, mai ales în timpul călătoriilor.

Mâncați sănătos

Adoptarea unei diete bogate în nutrienți și echilibrată este esențială pentru a evita complicațiile grave. O dietă bogată în fibre, fructe și legume, cum ar fi dieta mediteraneană, poate fi benefică pentru persoanele cu risc de DVT sau pentru cei care au avut DVT, deși sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma acest lucru.

Anumite vitamine și minerale pot interfera cu medicamentele pentru DVT. De exemplu, prea multă vitamina K poate reduce eficiența warfarinei în subțierea sângelui și prevenirea cheagurilor.

Discutați cu medicul despre suplimentele sau vitaminele pe care le luați și întrebați despre posibile interacțiuni medicamentoase. De asemenea, este important să discutați despre alimentele sau nutrienții care ar trebui evitați.

Prevenție

Un stil de viață sănătos include multe schimbări necesare pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge. Acestea includ mai multă mișcare, renunțarea la fumat și menținerea unei greutăți moderate.

De asemenea, puteți reduce riscul de a dezvolta DVT prin:

• gestionarea tensiunii arteriale
• renunțarea la fumat
• menținerea unei greutăți moderate

Luați orice anticoagulant prescris de medic, mai ales dacă urmează să aveți o intervenție chirurgicală, deoarece acesta poate reduce riscul de formare a cheagurilor după operație.

Riscul de a dezvolta DVT în timpul călătoriilor crește dacă stați nemișcat mai mult de 4 ore. Mișcarea picioarelor după o perioadă lungă de stat jos ajută la menținerea fluxului sanguin. Ridicarea și mersul după o perioadă de repaus la pat pot preveni formarea cheagurilor.

Ieșiți din mașină în timpul călătoriilor lungi și faceți întinderi la intervale regulate. Plimbați-vă pe culoar dacă sunteți într-un avion, tren sau autobuz.

Întindeți picioarele și mișcați-vă picioarele în timp ce stați jos. Acest lucru ajută la menținerea unui flux sanguin constant în gambe. Evitați hainele strâmte care pot restricționa circulația sângelui. Complicațiile DVT sunt prevenibile.

Exerciții pentru DVT

Dacă trebuie să stați așezat perioade lungi, cum ar fi în timpul unui zbor lung, puteți face exerciții pentru a vă mișca picioarele și a ajuta la circulația sângelui.

Tragerea genunchiului

Îndoiți piciorul și ridicați genunchiul spre piept. Înconjurați genunchiul cu brațele pentru o întindere mai intensă. Mențineți această poziție câteva secunde, apoi repetați exercițiul cu celălalt picior.

Repetați aceste întinderi de mai multe ori.

Pompe pentru picioare

Puneți picioarele plate pe podea. Ținând partea din față a tălpilor pe podea, ridicați călcâiele. Mențineți câteva secunde, apoi coborâți călcâiele.

Ridicați partea din față a tălpilor de pe podea, ținând călcâiele în poziție. Mențineți câteva secunde, apoi coborâți partea din față a tălpilor.

Repetați aceste mișcări de mai multe ori.

Cercuri cu glezna

Ridicați ambele picioare de pe podea. Desenați cercuri cu vârfurile degetelor într-o direcție timp de câteva secunde. Schimbați direcția și desenați cercuri pentru câteva secunde.

Repetați acest exercițiu de mai multe ori.

Diagnostic

Medicul va utiliza istoricul medical, un examen fizic detaliat și unul sau mai multe teste de diagnostic pentru a confirma sau exclude DVT. Aceste teste includ:

Ecografia

Acesta este cel mai frecvent test utilizat pentru diagnosticarea DVT. Ecografia folosește unde sonore pentru a crea o imagine a arterelor și venelor și pentru a vedea cum circulă sângele prin ele.

Dacă există un cheag, medicul poate observa fluxul sanguin întrerupt și poate pune diagnosticul.

Venograma

Dacă ecografia nu este concludentă, medicul poate recomanda o venogramă. În timpul acestui test, se injectează un colorant în venă. Apoi, se face o radiografie asupra zonei unde medicul suspectează prezența DVT.

Colorantul face vena mai vizibilă, astfel încât fluxul sanguin întrerupt poate fi ușor observat.

Testul D-dimer

Un test de sânge D-dimer măsoară prezența unei substanțe eliberate atunci când un cheag de sânge se descompune.

Dacă nivelurile substanței sunt ridicate și aveți factori de risc pentru DVT, este probabil să aveți un cheag. Dacă nivelurile sunt normale și factorii de risc sunt scăzuți, este puțin probabil să aveți DVT.

Un test de sânge D-dimer poate indica și alte probleme, cum ar fi embolia pulmonară, accidentul vascular cerebral, sarcina sau o infecție, așa că medicul poate folosi alte teste pentru a confirma diagnosticul.

Alte teste pot fi utilizate pentru a diagnostica DVT dacă celelalte nu sunt concludente.

Concluzie

DVT este o afecțiune gravă care poate pune viața în pericol. Diagnosticul poate fi dificil, deoarece multe persoane cu DVT nu prezintă simptome.

Dacă nu aveți simptome, riscul de complicații care vă pun viața în pericol poate fi chiar mai mare.

De aceea, este important să cunoașteți factorii de risc și să împărtășiți orice simptome cu medicul dumneavoastră. Acesta vă poate prescrie medicamente sau alte terapii pentru a trata DVT, dar există și multe lucruri pe care le puteți face singuri.

Mișcarea regulată, purtarea ciorapilor compresivi și adoptarea unei diete echilibrate sunt modalități esențiale de a gestiona riscul de DVT.