Obiectul permanenței se referă la înțelegerea faptului că obiectele continuă să existe chiar și atunci când nu le mai vedem. Unele persoane pot interpreta greșit simptomele ADHD ca fiind probleme legate de obiectul permanenței, dar cercetările sugerează că acest lucru nu este o experiență comună în ADHD.
Obiectul permanenței este o etapă importantă în dezvoltarea copilului, momentul în care creierul începe să înțeleagă că obiectele continuă să existe chiar dacă nu sunt vizibile în acel moment.
De exemplu, obiectul permanenței ne spune că atunci când părăsim temporar o cameră, acel scaun alb este încă acolo. De asemenea, ne ajută să înțelegem că dacă scaunul nu mai este în acel loc, el tot există în altă parte și nu a dispărut.
Pentru un copil, obiectul permanenței înseamnă și faptul că o persoană dragă continuă să existe chiar dacă nu o poate vedea în aceeași încăpere.
Modelele cognitive actuale sugerează că obiectul permanenței începe să se dezvolte în jurul vârstei de 6 luni la majoritatea copiilor, în etapa numită senzorimotorie, și are nevoie de câteva luni pentru a se forma complet.
Cuprins:
Persoanele cu ADHD au probleme cu obiectul permanenței?
Problemele cu obiectul permanenței nu sunt un simptom oficial al tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), iar în prezent nu există cercetări care să indice că persoanele cu ADHD au avut dificultăți în a dezvolta această abilitate.
Stephanie Lewis, asistent social autorizat și director executiv la Epiphany Wellness Center din New Jersey, explică faptul că problemele de memorie de lucru și atenție în ADHD sunt adesea confundate cu lipsa obiectului permanenței.
„ADHD poate afecta memoria de lucru și capacitatea de concentrare, ceea ce face mai dificilă urmărirea lucrurilor care nu sunt chiar în fața ta”, spune Lewis. „Acest lucru poate părea ca o lipsă a obiectului permanenței, dar este mai degrabă o dificultate în menținerea atenției și amintirea lucrurilor.”
Dacă ai ADHD, obiectele care nu sunt vizibile pot deveni „invizibile” din punct de vedere perceptual, adică nu le observi pentru că sunt „ieșite din vedere, ieșite din minte.” Acest lucru nu înseamnă că nu știi că obiectul există, ci doar că prezența lui nu este importantă în acel moment.
„Impulsivitatea, distragerea atenției și lipsa de concentrare, frecvente în ADHD, pot împiedica unele persoane să acorde atenție lucrurilor care nu sunt vizibile”, spune April Crowe, asistent social clinic autorizat în Texas. „Aceasta poate crea uneori impresia unei lipse a obiectului permanenței.”
Persoanele diagnosticate cu ADHD au adesea simptome legate de atenție și memorie, precum:
- dificultăți în menținerea atenției asupra unei sarcini
- pierderea obiectelor sau uitarea existenței acestora (de exemplu, găsirea unui tricou cumpărat cu luni în urmă și uitat)
- uitarea activităților și obligațiilor
- dificultăți în reținerea numelor sau a fețelor
- probleme în planificarea activităților viitoare
- pierderea firului conversației
- distragerea ușoară a atenției
Aceste experiențe asociate cu ADHD nu sunt legate de lipsa obiectului permanenței. Deși cauzele exacte ale ADHD nu sunt pe deplin cunoscute, aceste simptome pot fi rezultatul unor modificări structurale și funcționale în zonele creierului responsabile pentru atenție, memorie, învățare și luarea deciziilor.
Uitarea și lipsa de atenție sunt semne ale lipsei obiectului permanenței?
Lipsa de atenție și uitarea nu sunt semne ale lipsei obiectului permanenței, nici la persoanele cu ADHD, nici la cele fără această afecțiune.
La prima vedere, aceste simptome pot părea asemănătoare cu dificultățile legate de obiectul permanenței, deoarece implică memoria de lucru. Însă există diferențe subtile.
„Aceste simptome reflectă mai degrabă probleme legate de funcțiile executive, cum ar fi deficitul de memorie de lucru sau dificultăți în gestionarea sarcinilor, decât o legătură directă cu conceptul de permanență a obiectului,” explică Crowe.
Lipsa obiectului permanenței nu este o afecțiune medicală formală cu semne și simptome specifice. Totuși, experții au studiat-o folosind diferite scale, cum ar fi Scala Obiectului Permanenței (OPS).
Prin OPS, cercetătorii evaluează performanța cognitivă a bebelușilor în ceea ce privește înțelegerea, învățarea și rezolvarea problemelor (memoria de lucru).
OPS include teste precum:
- ținutul unei jucării la nivelul ochilor și mișcarea acesteia pentru a vedea dacă bebelușul urmărește mișcarea cu privirea
- plasarea unei jucării într-un recipient opac pentru a vedea dacă bebelușul încearcă să o recupereze
- punerea a două cârpe identice pe o masă și ascunderea unei jucării sub una dintre ele, pentru a vedea dacă bebelușul alege cârpa corectă
Pe măsură ce testele avansează, abilitatea de a găsi jucăria crește. Deoarece memoria de lucru face parte din dezvoltarea cognitivă, cercetătorii evaluează capacitatea bebelușului de a înțelege și de a-și aminti existența unui obiect atunci când acesta nu mai este vizibil.
Chiar dacă un bebeluș obține un scor mic la începutul testelor, încercarea de a găsi jucăria ascunsă indică totuși o anumită înțelegere a obiectului permanenței.
Pe scurt, uitarea unui lucru sau distragerea ușoară nu sunt semne că nu crezi că acel lucru există.
Obiectul permanenței vs. permanența emoțională
Obiectul permanenței se referă la înțelegerea faptului că obiectele continuă să existe chiar și atunci când nu sunt vizibile. Permanența emoțională, în schimb, se referă la înțelegerea faptului că emoțiile și relațiile continuă să existe chiar și atunci când cineva nu le exprimă direct.
„Permanența emoțională înseamnă să crezi că relațiile și sentimentele continuă chiar și atunci când nu le experimentezi activ,” explică Lewis. „Este un concept diferit, dar înrudit. Dacă ai dificultăți cu permanența emoțională, s-ar putea să te simți nesigur sau anxios când nu primești reasigurări imediate, ceea ce poate avea un impact profund asupra relațiilor tale.”
Când să cauți ajutor
Nu toate persoanele cu ADHD au nevoie de sprijin medical. ADHD este o tulburare de neurodezvoltare cu simptome și severitate variabile. Poate afecta diferit fiecare persoană.
Dacă experimentezi simptome persistente care îți afectează viața de zi cu zi, consultarea unui medic sau a unui specialist în sănătate mintală poate fi utilă.
Există medicamente care pot îmbunătăți concentrarea și atenția. Opțiunile frecvente includ stimulente precum Adderall și medicamente non-stimulante precum Strattera. De obicei, medicii recomandă utilizarea acestor medicamente în combinație cu terapii comportamentale și suporturi de mediu care ajută la dezvoltarea unor obiceiuri pozitive și a abilităților de autoreglare.
Nu toți cei care au dificultăți de atenție sau uitare în ADHD au nevoie de medicamente. Un medic va colabora cu tine pentru a crea un plan de tratament personalizat, care să ia în considerare nevoile și preferințele tale.
Concluzie
Obiectul permanenței este o etapă importantă în dezvoltarea bebelușilor, în care aceștia încep să înțeleagă că obiectele continuă să existe chiar și atunci când nu le pot vedea.
Unii oameni cred că lipsa de atenție și uitarea în ADHD sunt legate de dificultăți în dezvoltarea obiectului permanenței, dar cercetările nu susțin această ipoteză. Lipsa obiectului permanenței nu este un simptom formal al ADHD.
Uitarea și lipsa de atenție în ADHD sunt, de obicei, legate de dificultăți în reținerea informațiilor și menținerea concentrării, nu de incapacitatea de a înțelege că un obiect există chiar dacă nu este vizibil.