Rinichii sunt responsabili de reglarea pH-ului, sărurilor, potasiului și altor funcții. Diverse boli, obiceiuri de viață și factori genetici pot afecta funcția rinichilor.
Cuprins:
Ce este boala de rinichi?
Rinichii sunt un cuplu de organe de dimensiunea unui pumn, situate sub cutia toracică, câte unul pe fiecare parte a coloanei vertebrale.
Rinichii sunt esențiali pentru sănătatea organismului. Ei filtrează produsele reziduale, excesul de apă și alte impurități din sânge. Aceste toxine sunt stocate în vezica urinară și apoi eliminate în timpul urinării.
Rinichii reglează, de asemenea, nivelurile de pH, sare și potasiu din organism. Ei produc hormoni care reglează tensiunea arterială și controlează producția de globule roșii. Rinichii activează și o formă de vitamina D care ajută organismul să absoarbă calciul.
Boala de rinichi afectează aproximativ 37 de milioane de adulți americani. Apare atunci când rinichii devin deteriorați și nu își mai pot îndeplini funcțiile. Deteriorarea poate fi cauzată de diabet, hipertensiune arterială și diverse alte afecțiuni cronice.
Boala de rinichi poate duce la alte probleme de sănătate, inclusiv oase fragile, leziuni nervoase și malnutriție.
Dacă boala se agravează în timp, rinichii pot înceta să funcționeze complet. Acest lucru înseamnă că va fi necesară dializa pentru a îndeplini funcția rinichilor. Dializa este un tratament care filtrează și purifică sângele cu ajutorul unei mașini. Nu poate vindeca boala de rinichi, dar poate prelungi viața.
Care sunt tipurile și cauzele bolii de rinichi?
Boala cronică de rinichi
Cel mai comun tip de boală de rinichi este boala cronică de rinichi. Este o afecțiune pe termen lung care nu se îmbunătățește în timp. Este cauzată frecvent de hipertensiune arterială.
Hipertensiunea arterială este periculoasă pentru rinichi, deoarece poate crește presiunea asupra glomerulilor. Glomerulii sunt vasele de sânge mici din rinichi unde sângele este curățat. În timp, presiunea crescută le deteriorează, iar funcția rinichilor începe să scadă.
Funcția rinichilor va ajunge, în cele din urmă, la un punct în care nu mai pot funcționa corect. În acest caz, o persoană va avea nevoie de dializă. Dializa filtrează lichidele și reziduurile suplimentare din sânge. Dializa poate ajuta la tratarea bolii de rinichi, dar nu o poate vindeca.
Un transplant de rinichi poate fi o altă opțiune de tratament, în funcție de circumstanțe.
Diabetul este, de asemenea, o cauză majoră a bolii cronice de rinichi. Diabetul este un grup de boli care provoacă niveluri ridicate de zahăr în sânge. Nivelul crescut de zahăr din sânge deteriorează vasele de sânge din rinichi în timp. Acest lucru înseamnă că rinichii nu pot curăța sângele corect. Insuficiența renală poate apărea atunci când organismul devine suprasaturat de toxine.
Pietre la rinichi
Pietrele la rinichi reprezintă o altă problemă comună a rinichilor. Acestea apar atunci când mineralele și alte substanțe din sânge cristalizează în rinichi, formând mase solide (pietre). De obicei, pietrele la rinichi sunt eliminate din corp în timpul urinării. Trecerea pietrelor poate fi extrem de dureroasă, dar rareori cauzează probleme semnificative.
Glomerulonefrita
Glomerulonefrita este o inflamație a glomerulilor. Glomerulii sunt structuri extrem de mici din rinichi care filtrează sângele. Glomerulonefrita poate fi cauzată de infecții, medicamente sau tulburări care apar în timpul sau imediat după naștere (anomalii congenitale). De multe ori, aceasta se ameliorează de la sine.
Boala polichistică a rinichilor
Boala polichistică a rinichilor este o tulburare genetică ce cauzează apariția numeroaselor chisturi (mici saci cu lichid) în rinichi. Aceste chisturi pot afecta funcția rinichilor și pot duce la insuficiență renală.
Este important de menționat că chisturile renale individuale sunt destul de comune și aproape întotdeauna inofensive. Boala polichistică a rinichilor este o afecțiune separată, mai gravă.
Infecții ale tractului urinar
Infecțiile tractului urinar (ITU) sunt infecții bacteriene ale oricărei părți din sistemul urinar. Infecțiile din vezică urinară și uretră sunt cele mai comune. Acestea sunt ușor tratabile și rareori duc la probleme de sănătate suplimentare. Totuși, dacă nu sunt tratate, aceste infecții se pot răspândi la rinichi și pot provoca insuficiență renală.
Care sunt simptomele bolii de rinichi?
Boala de rinichi este o afecțiune care poate trece neobservată până când simptomele devin severe. Următoarele simptome sunt semne timpurii care pot indica dezvoltarea unei boli de rinichi:
- oboseală
- dificultăți de concentrare
- probleme cu somnul
- scăderea apetitului
- crampe musculare
- umflarea picioarelor și gleznelor
- umflături în jurul ochilor dimineața
- piele uscată și solzoasă
- urinări frecvente, mai ales noaptea
Simptomele severe care pot indica progresia bolii de rinichi către insuficiență renală includ:
- greață
- vărsături
- pierdere a apetitului
- schimbări în volumul de urină
- retenție de lichide
- anemie (scăderea numărului de globule roșii)
- scăderea libidoului
- creșterea bruscă a nivelului de potasiu (hiperkaliemie)
- inflamația pericardului (sacul plin cu lichid care acoperă inima)
Care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea bolii de rinichi?
Persoanele cu diabet au un risc mai mare de a dezvolta boala de rinichi. Diabetul este principala cauză a bolii de rinichi, reprezentând aproximativ 44% din cazurile noi. De asemenea, este mai probabil să dezvoltați boala de rinichi dacă:
- aveți tensiune arterială ridicată
- aveți alți membri ai familiei cu boală cronică de rinichi
- aveți o vârstă înaintată
Cercetările arată că boala de rinichi apare mai des la persoanele de origine afro-americană, hispanică, asiatică și amerindiană.
Cum este diagnosticată boala de rinichi?
Medicul va determina mai întâi dacă aveți un risc crescut de a dezvolta boala de rinichi. Apoi va efectua câteva teste pentru a verifica funcționarea corectă a rinichilor. Aceste teste pot include:
Rata de filtrare glomerulară (GFR)
Acest test va măsura cât de bine funcționează rinichii și va stabili stadiul bolii de rinichi.
Ecografie sau tomografie computerizată (CT)
Aceste teste de imagistică pot oferi o vedere detaliată a rinichilor pentru a identifica eventualele probleme sau anomalii.
Ecografiile și tomografiile computerizate (CT) produc imagini clare ale rinichilor și ale tractului urinar. Aceste imagini permit medicului să vadă dacă rinichii sunt prea mici sau prea mari. De asemenea, pot arăta prezența unor tumori sau probleme structurale.
Biopsie renală
În timpul unei biopsii renale, medicul va preleva o mică bucată de țesut din rinichi în timp ce sunteți sedat. Proba de țesut îl poate ajuta pe medic să determine tipul de boală renală și cât de gravă este deteriorarea.
Test de urină
Medicul poate solicita o probă de urină pentru a verifica prezența albuminei. Albumina este o proteină care poate fi eliminată în urină atunci când rinichii sunt deteriorați.
Test de creatinină din sânge
Creatinina este un produs rezidual eliberat în sânge atunci când creatina (o moleculă stocată în mușchi) este descompusă. Nivelurile de creatinină din sânge cresc dacă rinichii nu funcționează corect.
Cum este tratată boala renală?
Tratamentul pentru boala renală se concentrează de obicei pe controlarea cauzei principale a bolii. Acest lucru înseamnă că medicul vă va ajuta să gestionați mai bine tensiunea arterială, glicemia și nivelul de colesterol. Pentru tratarea bolii renale, se pot utiliza una sau mai multe dintre următoarele metode.
Medicamente
Medicul vă poate prescrie inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE), cum ar fi lisinoprilul și ramiprilul, sau blocanți ai receptorilor de angiotensină (ARB), cum ar fi irbesartanul și olmesartanul. Acestea sunt medicamente pentru tensiunea arterială care pot încetini progresia bolii renale.
Medicul poate prescrie aceste medicamente pentru a proteja funcția renală, chiar dacă nu aveți tensiune arterială ridicată.
De asemenea, puteți fi tratat cu medicamente pentru colesterol (cum ar fi simvastatina). Aceste medicamente pot reduce nivelul de colesterol din sânge și pot ajuta la menținerea sănătății rinichilor. În funcție de simptome, medicul poate prescrie și medicamente pentru reducerea umflăturilor și tratarea anemiei (scăderea numărului de globule roșii).
Schimbări dietetice și de stil de viață
Schimbările în dietă sunt la fel de importante ca și administrarea medicamentelor. Adoptarea unui stil de viață sănătos poate preveni multe dintre cauzele bolii renale. Medicul vă poate recomanda să:
- gestionați diabetul prin injecții cu insulină
- limitați alimentele bogate în colesterol
- reduceți consumul de sare
- urmați o dietă sănătoasă pentru inimă, care să includă fructe, legume, cereale integrale și produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi
- limitați consumul de alcool
- renunțați la fumat dacă fumați
- rămâneți cât mai activ fizic posibil
- mențineți o greutate moderată
Dializa și boala renală
Dializa este o metodă artificială de filtrare a sângelui. Este utilizată atunci când rinichii au cedat sau sunt pe punctul de a ceda. Mulți oameni cu boală renală în stadiu avansat trebuie să facă dializă permanent sau până când se găsește un rinichi donator.
Există două tipuri de dializă: hemodializa și dializa peritoneală.
Hemodializa
Hemodializa utilizează un aparat pentru a filtra deșeurile și excesul de lichide din sânge. Aceasta implică conectarea pacientului la o mașină de dializă printr-un acces vascular.
În hemodializă, sângele este pompat printr-un aparat special care filtrează produsele reziduale și excesul de lichide. Hemodializa se poate face acasă, într-un spital sau într-un centru de dializă. Majoritatea oamenilor au trei ședințe pe săptămână, fiecare ședință durând între 3 și 5 ore. Totuși, hemodializa poate fi efectuată și în sesiuni mai scurte și mai frecvente.
Cu câteva săptămâni înainte de a începe hemodializa, majoritatea persoanelor vor avea o intervenție chirurgicală pentru a crea o fistulă arteriovenoasă (AV). O fistulă AV este realizată prin conectarea unei artere cu o venă, de obicei sub piele, în antebraț. Acest vas de sânge mai mare permite un flux crescut de sânge în timpul tratamentului de hemodializă, ceea ce înseamnă că mai mult sânge poate fi filtrat și purificat. Dacă o arteră și o venă nu pot fi unite, poate fi implantat un grefon arteriovenos (un tub de plastic în formă de buclă) pentru același scop.
Efectele secundare cele mai comune ale hemodializei sunt scăderea tensiunii arteriale, crampele musculare și mâncărimile.
Dializa peritoneală
În dializa peritoneală, peritoneul (membrana care căptușește peretele abdominal) înlocuiește funcția rinichilor. Un tub este implantat pentru a umple abdomenul cu un fluid numit dializat. Produsele reziduale din sânge trec din peritoneu în dializat, care este apoi drenat din abdomen.
Există două forme de dializă peritoneală: dializa peritoneală ambulatorie continuă, unde abdomenul este umplut și drenat de mai multe ori pe zi, și dializa peritoneală cu ciclator continuu, care folosește un aparat pentru a cicla fluidul în și din abdomen în timpul nopții, în timp ce persoana doarme.
Efectele secundare cele mai comune ale dializei peritoneale sunt infecțiile în cavitatea abdominală sau în zona unde a fost implantat tubul. Alte efecte secundare pot include creșterea în greutate și herniile. O hernie apare atunci când intestinul împinge printr-un punct slab sau o ruptură în peretele abdominal inferior.
Care este perspectiva pe termen lung pentru cineva cu boală renală?
Boala renală, de obicei, nu dispare odată ce a fost diagnosticată. Cel mai bun mod de a menține sănătatea rinichilor este adoptarea unui stil de viață cu beneficii pentru sănătate și respectarea sfaturilor medicului. Boala renală poate să se agraveze în timp și poate duce la insuficiență renală. Insuficiența renală poate fi periculoasă pentru viață dacă nu este tratată.
Insuficiența renală apare atunci când rinichii funcționează foarte puțin sau deloc. Dializa este un proces artificial care îndeplinește funcția rinichilor. Dializa implică utilizarea unui aparat pentru a filtra deșeurile din sânge. În unele cazuri, medicul poate recomanda un transplant de rinichi.
Cum poate fi prevenită boala renală?
Anumiți factori de risc pentru boala renală, cum ar fi vârsta sau istoricul familial, nu pot fi controlați. De asemenea, etnia, despre care cercetările arată că poate fi un indicator al riscului mai mare de a dezvolta boală renală, nu poate fi schimbată.
Totuși, există măsuri pe care le puteți lua pentru a ajuta la prevenirea bolii renale:
- consumați o cantitate suficientă de apă
- gestionați glicemia dacă aveți diabet
- gestionați tensiunea arterială
- reduceți consumul de sare
- renunțați la fumat, dacă fumați
Aveți grijă cu medicamentele fără prescripție medicală
Urmați întotdeauna instrucțiunile de dozare pentru medicamentele fără prescripție medicală. Luarea unei cantități prea mari de aspirină (Bayer) sau ibuprofen (Advil, Motrin) poate provoca leziuni renale. Sunați medicul dacă dozele normale ale acestor medicamente nu vă gestionează eficient durerea.
Faceți teste medicale
Discutați cu medicul despre efectuarea unui test de sânge pentru probleme renale. Problemele renale, în general, nu provoacă simptome până când nu sunt într-un stadiu avansat. Un panou metabolic de bază (BMP) este un test standard de sânge care poate fi efectuat în cadrul unui examen medical de rutină.
Acesta verifică nivelurile de creatinină sau uree din sânge. Aceste substanțe chimice ajung în sânge atunci când rinichii nu funcționează corespunzător. Un BMP poate detecta problemele renale devreme, când sunt mai ușor de tratat.
Ar trebui să faceți acest test anual dacă aveți:
- diabet
- boli de inimă
- tensiune arterială ridicată
Limitați anumite alimente
Diferite substanțe chimice din alimentele dvs. pot contribui la formarea anumitor tipuri de pietre la rinichi. Acestea includ:
- excesul de sodiu
- proteine animale, cum ar fi carnea de vită și pui
- acid citric, găsit în fructele citrice precum portocale, lămâi și grapefruit
- oxalat, o substanță chimică prezentă în sfeclă, spanac, cartofi dulci și ciocolată
Discutați despre calciu
Discutați cu medicul înainte de a lua un supliment de calciu. Unele suplimente de calciu au fost asociate cu un risc crescut de pietre la rinichi.