Cuprins:
Ce sunt tulburările neurocognitive?
Tulburările neurocognitive sunt un grup de afecțiuni care duc frecvent la afectarea funcției mentale. Termenul „sindrom organic cerebral” era folosit anterior pentru a descrie aceste afecțiuni, dar acum „tulburări neurocognitive” este termenul mai frecvent utilizat.
Tulburările neurocognitive apar cel mai des la adulții în vârstă, dar pot afecta și persoanele mai tinere. Funcția mentală redusă poate include:
- probleme de memorie
- schimbări de comportament
- dificultăți în înțelegerea limbajului
- probleme în realizarea activităților zilnice
Aceste simptome pot fi cauzate de o afecțiune neurodegenerativă, cum ar fi boala Alzheimer sau demența. Bolile neurodegenerative determină deteriorarea treptată a creierului și a nervilor, ducând la pierderea funcției neurologice în timp. Tulburările neurocognitive pot apărea, de asemenea, în urma unei traume cerebrale sau a abuzului de substanțe. Furnizorii de servicii medicale pot identifica de obicei cauza de bază a tulburărilor neurocognitive pe baza simptomelor raportate și a rezultatelor testelor diagnostice.
Prognosticul pe termen lung al persoanelor cu tulburări neurocognitive depinde de cauză. Când o boală neurodegenerativă provoacă tulburarea, aceasta se agravează de obicei în timp. În alte cazuri, funcția mentală redusă poate fi temporară, iar persoanele pot avea o recuperare completă.
Care sunt simptomele tulburărilor neurocognitive?
Simptomele tulburărilor neurocognitive pot varia în funcție de cauză. Atunci când afecțiunea apare din cauza unei boli neurodegenerative, oamenii pot experimenta:
- pierderi de memorie
- confuzie
- anxietate
Alte simptome care pot apărea includ:
- dureri de cap, mai ales la cei cu o contuzie sau o leziune cerebrală traumatică
- incapacitatea de a se concentra
- pierderi de memorie pe termen scurt
- dificultăți în realizarea sarcinilor de rutină, cum ar fi conducerea
- dificultăți de mers și menținerea echilibrului
- schimbări de vedere
Care sunt cauzele tulburărilor neurocognitive?
Cea mai frecventă cauză a tulburărilor neurocognitive este o boală neurodegenerativă. Bolile neurodegenerative care pot duce la dezvoltarea tulburărilor neurocognitive includ:
- boala Alzheimer
- boala Parkinson
- boala Huntington
- demența
- boala prionică
- scleroza multiplă
La persoanele sub 60 de ani, tulburările neurocognitive sunt mai susceptibile să apară în urma unei leziuni sau infecții. Condițiile non-degenerative care pot provoca tulburări neurocognitive includ:
- contuzia
- leziuni cerebrale traumatice care cauzează sângerări
- cheaguri de sânge
- meningita
- encefalita
- septicemia
- abuzul de droguri sau alcool
- deficitul de vitamine
Care sunt factorii de risc pentru tulburările neurocognitive?
Riscul de a dezvolta tulburări neurocognitive depinde parțial de stilul de viață și obiceiurile zilnice. Lucrul într-un mediu cu expunere la metale grele poate crește semnificativ riscul. Metale precum plumbul și mercurul pot deteriora sistemul nervos în timp.
Sunteți, de asemenea, mai predispus să dezvoltați tulburări neurocognitive dacă:
- aveți peste 60 de ani
- aveți o afecțiune cardiovasculară
- aveți diabet
- consumați alcool sau droguri în exces
- participați la sporturi cu risc crescut de traumatisme craniene, cum ar fi fotbalul american sau rugby-ul
Cum se diagnostichează tulburările neurocognitive?
Diagnosticarea tulburărilor neurocognitive implică evaluări medicale, inclusiv teste de sânge, imagistică și teste cognitive, pentru a identifica cauza și severitatea afecțiunii.
Tulburările neurocognitive nu sunt cauzate de o tulburare mentală. Cu toate acestea, multe dintre simptomele tulburărilor neurocognitive sunt similare cu cele ale unor tulburări mentale, inclusiv schizofrenia, depresia și psihoza. Pentru a asigura un diagnostic precis, furnizorii de servicii medicale vor efectua diverse teste diagnostice care pot diferenția simptomele tulburărilor neurocognitive de cele ale unei tulburări mentale. Aceste teste includ adesea:
- Tomografie computerizată craniană (CT): Acest test utilizează o serie de imagini cu raze X pentru a crea imagini ale craniului, creierului, sinusurilor și orbitelor oculare. Poate fi utilizat pentru a examina țesuturile moi din creier.
- Rezonanță magnetică (RMN): Acest test imagistic folosește magneți puternici și unde radio pentru a produce imagini detaliate ale creierului. Aceste imagini pot arăta semne de deteriorare a creierului.
- Tomografie cu emisie de pozitroni (PET): Un PET scan folosește un colorant special care conține trasori radioactivi. Acești trasori sunt injectați într-o venă și se răspândesc în tot corpul, evidențiind zonele afectate.
- Electroencefalogramă (EEG): Un EEG măsoară activitatea electrică a creierului. Acest test poate ajuta la detectarea oricăror probleme asociate cu această activitate.
Cum sunt tratate tulburările neurocognitive?
Tratamentul pentru tulburările neurocognitive variază în funcție de cauza de bază. Anumite afecțiuni pot necesita doar odihnă și medicamente. Bolile neurodegenerative pot necesita diferite tipuri de terapie.
Tratamentele pentru tulburările neurocognitive pot include:
- odihnă la pat pentru a permite vindecarea leziunilor
- medicamente pentru durere, cum ar fi indometacina, pentru a ameliora durerile de cap
- antibiotice pentru a elimina infecțiile care afectează creierul, cum ar fi meningita
- intervenții chirurgicale pentru a repara orice leziune gravă a creierului
- terapie ocupațională pentru a ajuta la redobândirea abilităților de zi cu zi
- fizioterapie pentru a îmbunătăți forța, coordonarea, echilibrul și flexibilitatea
Care este prognosticul pe termen lung pentru persoanele cu tulburări neurocognitive?
Prognosticul pe termen lung pentru persoanele cu tulburări neurocognitive depinde de tipul tulburării. Tulburările neurocognitive precum demența sau boala Alzheimer prezintă un prognostic dificil, deoarece nu există un tratament curativ, iar funcția mentală se deteriorează treptat în timp.
Cu toate acestea, prognosticul pentru persoanele cu tulburări neurocognitive, cum ar fi o contuzie sau o infecție, este în general bun, deoarece acestea sunt afecțiuni temporare și tratabile. În aceste cazuri, persoanele se pot aștepta, de obicei, la o recuperare completă.