Chirurgie Reconstructivă Pelviană

Chirurgia reconstructivă pelviană este o intervenție medicală complexă care ajută la repararea și întărirea structurilor pelviene, în special la femei. Această procedură este, de obicei, necesară pentru a trata probleme precum prolapsul organelor pelviene, unde organele din zona pelviană (cum ar fi vezica urinară, uterul sau rectul) se deplasează din poziția lor normală.

Acest tip de chirurgie poate ajuta la restabilirea funcției normale și la reducerea simptomelor, cum ar fi disconfortul sau dificultatea de a controla urinarea. Procedurile pot include susținerea și reconstrucția ligamentelor și mușchilor din zona pelviană, folosind țesuturi proprii sau materiale sintetice.

De obicei, chirurgia reconstructivă pelviană este recomandată atunci când alte tratamente, cum ar fi exercițiile de întărire a mușchilor pelvieni sau utilizarea dispozitivelor de susținere, nu au dat rezultate suficiente. Medicul specialist va evalua simptomele și va stabili împreună cu pacientul cea mai bună abordare pentru a obține o recuperare cât mai bună.

Prezentare Generală a Chirurgiei Reconstructive Pelviene

Chirurgia reconstructivă pelviană tratează prolapsul organelor pelviene, care poate apărea din cauze precum nașterea sau tusea cronică. Recuperarea variază în funcție de tipul de intervenție chirurgicală.

Acest tip de chirurgie implică repoziționarea organelor pelviene, cum ar fi vezica urinară, uterul și vaginul.

Persoanele pot opta pentru chirurgie reconstructivă pelviană pentru a trata prolapsul organelor pelviene. Acesta apare când organele pelviene se deplasează și se umflă în vagin din cauza slăbirii mușchilor și ligamentelor pelviene care le mențin în poziția corectă.

Factori de risc pentru prolapsul organelor pelviene pot include:

• sarcina și nașterea naturală
• constipația cronică și efortul la toaletă
• ridicarea obiectelor grele
• tusea constantă cauzată de afecțiuni precum bolile pulmonare

Scop

Scopul chirurgiei reconstructive pelviene este de a repoziționa organele pelviene și de a ajuta la ameliorarea simptomelor prolapsului organelor pelviene.

Medicii recomandă de obicei chirurgia reconstructivă pelviană dacă strategiile de stil de viață și opțiunile de tratament non-chirurgicale nu au reușit să îți amelioreze simptomele.

Procedură

Unele persoane pot primi chirurgie reconstructivă pelviană în regim ambulatoriu, în timp ce altele ar putea avea nevoie să rămână în spital peste noapte.

Chirurgia variază în funcție de tipul de procedură pe care tu și chirurgul tău o alegeți. În unele cazuri, chirurgul efectuează operația prin vagin. În alte cazuri, chirurgul efectuează procedura printr-o incizie în abdomen.

Tipurile de intervenții chirurgicale reconstructive pelviene includ:

Repararea țesutului propriu

Repararea țesutului propriu presupune ca un chirurg să coasă organele prolapsate de mușchii sau ligamentele pelviene proprii pentru a le menține în pozițiile corecte. Operația implică realizarea unei incizii în vagin.

Un medic poate recomanda repararea țesutului propriu pentru a ajuta la tratarea prolapsului uterin sau vaginal.

Colporafie

Colporafia presupune ca un chirurg să coasă anumite zone ale vaginului pentru ca acestea să poată susține corespunzător vezica urinară sau rectul.

Medicii pot recomanda colporafia pentru a ajuta la tratarea prolapsului vaginal anterior și posterior.

Sacrocolpopexie

Sacrocolpopexia presupune ca un chirurg să atașeze o plasă chirurgicală de pereții din față și din spate ai vaginului, precum și de sacrum, cunoscut și sub numele de osul coccisului.

Chirurgul poate realiza procedura printr-o incizie în abdomen sau printr-un tip de intervenție chirurgicală minim invazivă numită laparoscopie.

Laparoscopia implică introducerea unui instrument numit laparoscop printr-o mică incizie în piele. Laparoscopul este un instrument subțire, dotat cu o cameră și unelte chirurgicale, care permite chirurgului să efectueze procedura fără a fi nevoie de o intervenție deschisă.

Medicii pot recomanda sacrocolpopexia pentru a trata prolapsul vaginal.

Sacrohisteropexie

Sacrohisteropexia presupune ca un chirurg să atașeze o plasă chirurgicală de colul uterin și sacrum pentru a ajuta la ridicarea uterului în poziția sa corectă.

Medicii pot recomanda sacrohisteropexia pentru a trata prolapsul uterin dacă nu doriți o histerectomie.

Operația de plasă vaginală

Operația de plasă vaginală implică plasarea unei plase chirurgicale, asemănătoare unei fâșii sau unui hamac, sub uretră pentru a o susține în poziția corectă.

Această procedură implică un risc semnificativ de complicații grave. Din acest motiv, medicii recomandă de obicei operația de plasă vaginală doar pentru prolapsuri care au reapărut după o intervenție chirurgicală anterioară sau dacă nu poți suporta o operație mai lungă din motive medicale.

Riscuri

Toate intervențiile chirurgicale implică riscuri. Conform Serviciului Național de Sănătate din Marea Britanie, unele riscuri generale ale intervențiilor de reconstrucție pelviană includ:

• riscurile asociate cu anestezia
• sângerare
• cheaguri de sânge
• deteriorarea altor zone, cum ar fi vezica urinară sau intestinul
• sângerare și scurgeri vaginale
• infecții

Riscurile intervenției chirurgicale de reconstrucție pelviană depind, de asemenea, de faptul că chirurgul:

• efectuează procedura prin vagin sau printr-o incizie în abdomen
• plasează o plasă chirurgicală și unde o plasează în regiunea pelviană

Conform Colegiului American de Obstetricieni și Ginecologi, beneficiile și riscurile diferitelor proceduri sunt următoarele:

Chirurgie transvaginală

Profesioniștii din domeniul medical folosesc termenul „chirurgie transvaginală” pentru a se referi la o intervenție chirurgicală realizată prin vagin. Acest tip de chirurgie durează, de obicei, mai puțin timp și implică o perioadă de recuperare mai scurtă.

Chirurgie transabdominală

Chirurgia transabdominală se referă la o intervenție chirurgicală efectuată printr-o incizie în abdomen. Comparativ cu chirurgia transvaginală, aceasta poate cauza mai puțină durere în timpul actului sexual după recuperare.

Chirurgia transabdominală poate crește riscul unor complicații, cum ar fi deteriorarea intestinelor și apariția aderențelor. O aderență este o bandă de țesut cicatricial care unește două țesuturi ale corpului care în mod normal nu sunt conectate.

Plasa chirurgicală în interiorul abdomenului

În cazul intervențiilor chirurgicale care implică plasarea unei plase chirurgicale în abdomen, există un risc mic ca plasa să se erodeze în vagin. Acest lucru poate provoca cicatrici și durere cronică, necesitând o intervenție suplimentară pentru a elimina plasa.

Plasa chirurgicală în interiorul vaginului

În cazul intervențiilor chirurgicale care implică plasarea unei plase chirurgicale în vagin, există un risc semnificativ de complicații grave, cum ar fi:

• eroziunea plasei
• durere
• infecție
• leziuni ale vezicii urinare
• leziuni ale intestinului

Medicii folosesc această abordare chirurgicală doar în cazurile în care beneficiile sunt probabil mai mari decât riscurile.

Pregătire

Unele persoane pot avea nevoie să înceapă sau să întrerupă administrarea anumitor medicamente înainte de operație. Medicul dumneavoastră vă va sfătui dacă este cazul.

Este o idee bună să faceți aranjamente pentru ca cineva să vă ducă acasă de la spital după operație. Este posibil să aveți ceva dureri sau să fiți încă amețit de la anestezie.

De asemenea, poate fi util să aranjați ca cineva să rămână cu dumneavoastră acasă pentru o perioadă scurtă după operație, pentru sprijin suplimentar.

Recuperare

Profesioniștii din domeniul medical încurajează de obicei oamenii să se miște cât mai curând posibil după o intervenție chirurgicală de reconstrucție pelviană. Activitatea fizică ușoară ajută la reducerea riscului de complicații postoperatorii, cum ar fi cheagurile de sânge și problemele pulmonare.

Timpul de recuperare după o intervenție chirurgicală de reconstrucție pelviană variază în funcție de tipul procedurii. Un studiu din 2019 cu 374 de femei care au avut o intervenție de reconstrucție tisulară transvaginală a constatat că nivelul lor de durere s-a îmbunătățit la 4 până la 6 săptămâni după operație.

Este posibil să aveți nevoie de medicamente pentru durere în primele 1-2 săptămâni după operație. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie opioide sau ibuprofen și acetaminofen.

Majoritatea chirurgilor recomandă o perioadă de repaus pelvin de 6 săptămâni, timp în care este bine să evitați:

• contactul sexual vaginal penetrant
• produsele pentru menstruație penetrante, cum ar fi tampoanele și cupele menstruale
• dușurile vaginale
• exercițiile fizice viguroase
• ridicarea greutăților mari
• efortul intens

Eficacitate

Atât chirurgia reconstructivă pelviană transvaginală, cât și cea transabdominală au rate bune de succes.

Totuși, rezultatele pot varia. Nivelul de experiență și abilitatea chirurgului pot fi factori predictivi, mai ales deoarece se folosesc tehnici diferite în funcție de tipul procedurii pe care o primiți.

De asemenea, intervenția chirurgicală poate să nu atenueze toate simptomele prolapsului organelor pelvine.

Pot apărea simptome noi după operație, cum ar fi:

• durere în timpul actului sexual
• durere pelviană
• incontinență urinară

Există posibilitatea ca prolapsul organelor pelvine să reapară la un moment dat după operație. Următoarele strategii pot ajuta la reducerea acestei posibilități:

• evitarea ridicării obiectelor grele
• prevenirea constipației
• menținerea unei greutăți moderate

Întrebări frecvente

Mai jos sunt câteva răspunsuri la întrebări frecvente despre intervenția chirurgicală de reconstrucție pelviană.

Este reconstrucția pelviană considerată o intervenție chirurgicală majoră?

Chirurgia reconstructivă pelviană se efectuează într-un spital. În funcție de abordarea chirurgicală, procedura poate implica o intervenție deschisă sau una minim invazivă.

În ambele cazuri, majoritatea oamenilor pot reveni acasă în aproximativ 1 până la 2 zile de la procedură.

Este dureros?

Anestezia generală este utilizată pe durata intervenției, astfel încât nu veți simți durere în timpul procedurii.

Este posibil să apară durere după operație. Analgezicele fără prescripție medicală pot ajuta. Dacă durerea nu dispare, medicii pot prescrie temporar medicamente suplimentare pentru durere, cum ar fi opioide în doze mici.

Cât durează recuperarea?

Un studiu din 2019 sugerează că nivelurile de durere și activitatea funcțională pot dura până la 2 ani pentru a se îmbunătăți complet după operație. Totuși, puteți observa o reducere a durerii în 4 până la 6 săptămâni, posibil mai mică decât nivelurile de durere experimentate înainte de operație.

Recuperarea după o intervenție laparoscopică poate dura între 6 și 8 săptămâni, dar timpul de recuperare poate varia în funcție de tipul de procedură.

Este reconstrucția pelviană considerată o intervenție chirurgicală majoră?

Chirurgii efectuează operația de reconstrucție pelviană într-un spital. În funcție de abordarea chirurgicală, procedura poate implica o intervenție deschisă sau minim invazivă.

În ambele cazuri, majoritatea persoanelor pot reveni acasă în aproximativ 1 până la 2 zile după procedură.

Este dureros?

Pe durata intervenției chirurgicale se folosește anestezia generală, astfel încât nu veți simți nicio durere în timpul procedurii.

Este posibil să apară ceva durere după operație. Analgezicele fără prescripție medicală pot ajuta. Dacă durerea nu scade, medicii pot prescrie temporar medicamente suplimentare pentru durere, cum ar fi opioide în doze mici.

Cât durează recuperarea?

Un studiu din 2019 sugerează că nivelurile de durere și activitatea funcțională pot dura până la 2 ani pentru a se îmbunătăți complet după operație. Totuși, puteți observa o reducere a durerii în 4 până la 6 săptămâni, posibil sub nivelurile de durere experimentate înainte de operație.

Recuperarea după o intervenție laparoscopică poate dura între 6 și 8 săptămâni, dar durata recuperării poate varia în funcție de tipul procedurii.

Concluzie

Chirurgia reconstructivă pelviană este o intervenție care are ca scop repoziționarea organelor pelvine. Această operație poate fi necesară pentru a trata simptomele prolapsului organelor pelvine.

Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale reconstructive pelvine. Discutați cu medicul dumneavoastră despre diferitele proceduri și riscurile și beneficiile asociate fiecăreia înainte de a lua o decizie.

Recuperarea după o intervenție de reconstrucție pelviană durează, în general, între 6 și 8 săptămâni. În acest timp, poate fi necesar să faceți unele ajustări ale activităților obișnuite pentru a promova vindecarea corectă și a reduce riscul de complicații postoperatorii.

Anumite strategii pe termen lung pot, de asemenea, reduce riscul de reapariție a prolapsului organelor pelvine, inclusiv menținerea unei greutăți moderate și consumul de multe fibre pentru a evita constipația.